Premii: This is Horrow Award for Novel 2014
Nominalizări: Bram Stoker Award Nominee for Best First Novel 2014, Shirley Jackson Award Nominee for Novel 2014, James Herbert Award Nominee 2015, Goodreads Choice Award Nominee for Horror 2014
Nota Goodreads: 4.03 (78 892 note)
Descrierea editurii: „Malorie își crește copiii așa cum poate: cu ușile-ncuiate, draperiile trase și toate ferestrele acoperite cu saltele, să nu poată pătrunde nicio rază de lumină. Să nu poată zări ce este afară. Să nu poată desluși inamicul invizibil care a pus stăpânire pe întreaga lume și care îi transformă pe toți cei care-l privesc în criminali violenți și, în cele din urmă, în sinucigași. Cei mici dorm încă, dar, în curând, va fi silită să-i trezească și să-i lege la ochi. Astăzi vor risca totul. Astăzi trebuie să iasă neapărat din casă. Să plece, orbește, într-o călătorie de care depinde supraviețuirea lor.”
A fost odată un autor care și-a zis că va da lovitura cu un horror post-apocaliptic despre prietenie, spirit de sacrificiu, determinare și încăpățânarea de-a supraviețui împotriva tuturor vicisitudinilor sorții. Acest autor se numea Josh Malerman și în 2014 a dat lovitura cu un roman scurt, dar perfect, care se numea „Bird Box”, despre care a tot vorbit lumea, ridicându-l în slăvi până a atras atenția atât criticilor, cât și a producătorilor de film. Acești producători de film l-au adus pe micile ecrane patru ani mai târziu și l-au transformat în cel mai vizionat film în prima săptămână al gigantului Netflix. Pe bună dreptate, zic eu, referindu-mă la roman, căci romanul în cauză este cu siguranță unul dintre cele mai bune romane care tratează catastrofele ce pot șterge oamenii de pe suprafața Pământului. Despre film am să revin ceva mai târziu cu niște păreri, acum însă zic c-ar fi mai bine să mă ocupă de carte.
Cartea mi-am cumpărat-o în Anglia la scurt timp după ce-a apărut, însă a zăcut pe un raft, între alte cărți înșirate în spatele cărților în limba română. Eu cred c-am fost inspirat, pentru c-am avut norocul să ajung să-l traduc pentru editura Corint în lunile noiembrie și decembrie ale anului trecut. „Bird Box: Orbește” va apărea în colecția Leda Edge (coordonată de inspiratul Shauki Al-Gareeb) pe 1 februarie și vă sfătuiesc să-l citiți și dacă ați văzut, și dacă n-ați văzut filmul omonim. De ce spun că ar trebui să citiți povestea chiar dacă ați văzut și filmul? Pentru că realizatorii filmului au păstrat doar ideea și personajul principal din carte, pe Malorie, plus călătoria pe râu alături de Băiat și de Fată și… cam atât. Dar să n-o iau înainte cu ideea.
Romanul începe ca și filmul: Malorie locuiește singură într-o casă, alături de un băiat și o fată în vârstă de patru ani; au locuit în această casă, doar ei trei, timp de patru ani și jumătate, după ce aproape toată populația Terrei a fost „ajutată” de niște entități misterioase, despre care nu ajungem să aflăm cine sunt, de unde vin, ce caută aici (din acest punct de vedere, filmul e fidel cărții) și ce le fac oamenilor ca să-i determine să se autodistrugă. Aproape pe toți Malorie și-a crescut copiii legați la ochi, aproape numai în casă, știind că dacă vor privi afară, vor muri. Privești pe geam, mori. Ieși afară și nu ești legat cu bentița la ochi, mori. Totul e să nu privești afară, altfel mori. Iar Malorie și copiii au acum o misiune de-a dreptul imposibilă: să călătorească mai bine de treizeci de kilometri pe râul care curge prin spatele casei lor, într-o barcă, legați la ochi, expuși, vulnerabili, având doar simțul auzului pe post de pavăză împotriva primejdiilor îngrozitoare care vor pândi la tot pasul – lupi, urși, ape reci și iuți, oameni haini, oameni țicniți sau, de ce nu, creaturile însele, nenumite, nevăzute, neauzite, nesimțite. Scopul? Să ajungă la un adăpost cuibărit într-o pădure, unde-i așteaptă peste o sută de oameni, civilizați, primitori și, mai ales, dispuși să primească în sânul lor o biată femeie singură și pe cei doi copilași nevinovați ai ei.
Autorul a ales să aștearnă povestea pendulând între prezent (călătoria lui Malorie și-a copiilor pe râu) și trecut (cum începe toată isteria cu creaturile), urmând ca firele să se întâlnească abia la sfârșit. Grea misiune, unul dintre cele mai dificile moduri de-a istorisi niște întâmplări cu personaje comune, riscând ca pe parcurs să piardă interesul cititorului sau să acorde insuficient spațiu unuia dintre firele narative. Nu e cazul, Malerman debutantul s-a descurcat perfect, izbutind, în doar 350 de pagini (cât are ediția în limba română) să povestească atât cum a început totul, cum au făcut față întâmplărilor îngrozitoare protagoniștii, cât și cum se va descurca Malorie pe râu. Și misiunea nu i-a fost ușoară. Cu toate că ai zice că într-o casă în care oamenii adunați acolo n-au voie nici măcar să arunce un ochi pe fereastră, altfel ar lua-o razna și și-ar face rău atât lor înșile, cât și celor din jur, nu e posibil să se întâmple atât de multe chestii cât să te facă să dai pagină după pagină, ei bine, nu e așa.
Nu e așa, pentru că autorul nostru a izbutit, cu ajutorul lui Malorie (care e gravidă, nu știu dacă v-am zis), al lui Tom (un fost profesor cu pielea albă ca neaua și părul ca spicul grâului, spre deosebire de negrul musculos din film, cum au ales producătorii de film să-l schimbe, altfel sărea întreaga populație americană de culoare la gâtul lor), al lui Felix (un tip cam influențabil și dependent de Tom, într-un anumit fel), al lui Jules (parcă în film nici nu apare, nu mai țin minte exact), al lui Don (în film apare un personaj asemănător, interpretat de John Malkovich, al cărui rol l-am înțeles, oarecum, în film, fiind însă departe de Don cel din carte), al lui Cheryl (pe ea n-au avut nicio rușine producătorii să o înlăture, introducând în schimb încă un tip negru, cu rol de-a înșira potențiale explicații pentru apariția creaturilor, o bătrână și o tânără polițistă în devenire, al cărei unic rol a fost să apară goală, făcând sex în cămară) și al Olympiei (ei bine, ea e gravidă și în carte, și în film, numai că nici aici n-au rezistat cei de la Netflix și au selectat o blondă plinuță în locul unei brunete atrăgătoare și frumușele, cum este descrisă în carte), să mențină suspansul la cotele cele mai înalte de la început și până la finalul apoteotic. Producătorii de film au ales să suprime una dintre cele mai reușite și mai ample scene horror de când s-au inventat poveștile horror, expediind-o rapid și inventând în schimb o continuare ce pare cam trasă de păr la prima vedere, dar care stă totuși în picioare, la o analiză mai atentă.
Ei bine, oameni buni, poate credeți că sunt părtinitor, că doar eu am tradus cartea, și e normal să aleg cartea în dauna filmului (de la „Fight Club” și „Lord of the rings” încoace nu cred că s-au mai făcut filme mai bune decât materialele-sursă), însă atâția nervi mi-am făcut urmărind filmul, că am să-l bârfesc pe unde-am să apuc și am să spun la toată lumea cât de palidă e copia făcută după povestea originală (e drept că atârnă greu și corectitudinea asta politică ce-a dat-o în ridicol de la o vreme – Greg din film, proprietarul casei în care se adăpostesc protagoniștii, e homosexual și asiatic, ca să mai fie trecute în revistă alte două… nu știu cum să le spun, dar înțelegeți ideea, în timp ce George cel din carte, proprietarul, e mort și îngropat demult când sosește Malorie acolo, plus bătrân și pus pe fapte mari – și nicidecum asiatic, dar, na!). Lăsând însă la o parte comparația cu filmul (care ar fi totuși bunicel, dacă nu aș cunoaște povestea din care doar s-a inspirat), „Bird Box: Orbește” este cu siguranță unul dintre cele mai reușite romane horror de atmosferă pe care l-am citit (și tradus, sic!) vreodată. Suspans perfect dozat, personaje excelent schițate, poveste credibilă în toată oroarea ei, întâmplări la limita imposibilului, perfect înlănțuite – e remarcabilă legătura pe care o face autorul între gândurile lui Malorie, aflată în barcă, acum, alături de copii, și întâmplările din trecut, care au dus la ce se întâmplă acum, pe râu. Să vă mai zic că-n locul unui final cam tras de păr, cum e cel din film, autorul a ales unul mult mai credibil, fără a forța nota, și că la sfârșit veți exclama: Ce emoționant? O poveste spusă simplu, cu mare zgârcenie când vine vorba de detalii, oferind cititorului posibilitatea de-a completa bucățile lipsă, de a-și închipui culori, imagini, zgomote, chipuri și informații lipsă, ca într-un puzzle care se completează de minune la final.
PS: ca bonus, editura Corint a inclus și o povestire, „Bobby bate la ușă”, a cărei acțiune se petrece în universul „Bird Box: Orbește”, dar cu personaje complet noi, o poveste horror în toată puterea cuvântului, crudă, aspră și cu un puternic efect emoțional.
Posted by Liviu
