Autor: Dani Francis
Titlu: Porumbița Frântă (2026)
Titlu original: Broken Dove (2026)
Serie: Elita de Argint II
Editură: Leda Edge
Traducător: Maria Adam
Redactor: Liviu Szőke, Shauki Al-Gareeb
Nr. pagini: 688
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 4.40 (145 note)
Carte citită în avanpremieră.
Lansarea oficială în România va avea loc pe 12.05.2026, simultan cu ediția în limba engleză.
Salutare și bine ați revenit la o nouă serie distopică, subgen al SF-ului despre care chiar cred că nu am mai vorbit de foarte, foarte mult timp pe blog – mai ales despre un sub-subgen al său, cel denumit distopie YA. Astăzi vom discuta despre Porumbița Frântă, al doilea volum din seria care a început cu Elita de Argint (titlul primului volum dă și titlul seriei), și pot să vă spun de la bun început că autoarea nu se ferește deloc atunci când vine vorba de mize mari și de o lume destul de dură. Dacă în primul volum am fost introduși într-un univers distopic destul de sumbru, în acest al doilea volum lucrurile se ramifică și devin mult mai complicate din punct de vedere politic și emoțional, fără să piardă însă acea tentă de military-SF care îi conferă un farmec aparte. Și, în timp ce Elita de Argint a fost cartea care a luat pe sus internetul în 2025 și a readus în forță valul distopiei romantice, ei bine, Poumbița Frântă vine să confirme că seria nu a fost doar un foc de paie. Al doilea volum al seriei scrise de misterioasa Dani Francis – autoare care și-a ales cu bună-știință anonimatul, adăugând un plus de intrigă și în afara paginilor – este programat pentru mai 2026 și cu siguranță promite mult (iar grație unor oameni inimoși și generoși, iată că Biblioteca lui Liviu se numără printre primii care pun mâna pe acest al doilea volum – în limba română – pentru a da sfară în țară privind ce și cum despre el).
Dar să luăm lucrurile de la început, pentru cei care nu au citit primul volum, ferindu-ne însă de spoilere masive. Elita de Argint ne-a făcut cunoștință cu o lume distopică denumită Continentul, împărțită între două categorii de oameni: Purii, cei fără puteri, care conduc totul cu o mână de fier, și Modificații (sau Mozii), oamenii cu abilități psihice apărute în urma unui conflict din trecut care a dus la un adevărat cataclism, vânați și trimiși în lagăre de muncă dacă sunt descoperiți. Protagonista noastră, Wren Darlington, este una dintre cei mai puternici Modificați existenți și trăiește ascunsă, ajutând din umbră mișcarea de rezistență numită Rebeliunea. O întâmplare nefericită o aruncă în brațele inamicului și o obligă să se alăture Diviziei de Argint, cel mai de elită program de antrenament militar al Purilor – exact locul în care se presupune că ar fi în cel mai mare pericol. Ceea ce urmează e un amestec de spionaj, supraviețuire și o tensiune romantică tot mai greu de ignorat cu superiorul ei direct, Cross Redden. Primul volum reprezintă o lectură rapidă și captivantă cu iz de Divergent și Jocurile Foamei, fără să pretindă că le egalează în profunzime socială.
Porumbița Frântă pornește exact de acolo unde ne-a lăsat primul volum, adică în mijlocul haosului. Wren a ieșit din umbră, acoperirea sa a fost aruncată în aer, iar ea se regăsește în sfârșit printre cei de-o seamă cu ea, în baza Modificaților. Între timp, Cross rămâne să acționeze din interior pentru a-i sabota pe Puri, însă distanța dintre ei nu face decât să complice un lanț deja destul de încâlcit de sentimente și loialități. Noul volum aduce în prim-plan și o figură surprinzătoare din trecutul lui Wren: Grayson Blake (pe scurt, Gray), pilot de elită și agent sub acoperire, un personaj care a reușit să le fure inimile cititorilor care au prins ARC-uri înainte de lansare. Fără să intru în detalii, dinamica dintre Wren și Gray a generat deja mai mult zgomot online decât ar fi anticipat cineva, transformând o posibilă complicație romantică într-un subiect fierbinte de dezbatere.
Așadar, Wren a reușit să fugă, dar prețul a fost mare, iar acum, deși se află printre ai ei, surpriză! Nici aici nu e totul numai lapte și miere. Volumul doi explorează mult mai mult viața în bazele rebelilor, mai ales cea denumită Pumnalul, unde își găsește adăpost Wren, și paranoia care vine la pachet cu statutul de fugar. Nu mai avem doar mediul ăla steril și controlat din academia unde se antrena ea, ci pătrundem în culisele unei rezistențe care încearcă să se organizeze, timid, dar sigur. Prin urmare, Wren trebuie să demonstreze că e loială cauzei, în timp ce inima ei a rămas, parțial, în tabăra inamică. E un volum mult mai introspectiv, unde miza se mută de la supraviețuirea fizică la jocurile de putere și modul în care se câștigă sau se pierde încrederea într-o lume în care toată lumea are secrete.
Din punct de vedere al personajelor, Porumbița Frântă face o treabă mai reușită decât predecesorul său. Wren se maturizează vizibil – continuă să fie impulsivă și uneori să ia decizii la care îți vine să răspunzi strângând perna și țipând în ea de frustrare, dar există o conștiință de sine mai prezentă și o capacitate de-a reflecta un pic înainte de-a acționa care lipsea aproape complet în primul volum. Evoluția ei emoțională, mai ales în contextul izolării din baza Modificaților și al pierderilor care o marchează, e tratată cu mai multă atenție. Personajele secundare câștigă și ele teren: Mako, Poppy, Xavier – toți aduc ceva propriu și oferă impresia unei lumi populate cu oameni reali, nu doar ca să ofere fundal și-atât. Cross rămâne și el prezent, chiar dacă mai puțin central în al doilea volum, și păstrează acea intensitate controlată care l-a definit de la bun început.
Legat de acest aspect, personajele sunt construite destul de solid pentru genul acesta de literatură. Wren nu e genul de eroină care plânge în colț; e o luptătoare, o lunetistă de elită care știe să-și folosească atât mintea, cât și puterile, dar care poartă cu ea traumele unei vieți petrecute în umbră. În volumul doi al seriei, o vedem mult mai vulnerabilă, dar și mai hotărâtă să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat să lupți pentru o cauză, nu doar pentru propria piele. Cross Redden rămâne un personaj magnetic, chiar dacă în acest volum interacțiunea lor e mai mult „de la distanță” sau marcată de incertitudine. El e genul de lider care trebuie să joace un rol dublu periculos, ceea ce adaugă o tensiune constantă poveștii, pentru că nu știi niciodată cât de mult se preface și cât de mult e real în acțiunile lui.
Un element nou și foarte interesant în acest volum este reapariția lui Grayson Blake, un pilot de vânătoare și fost prieten din perioada de antrenament. Gray aduce o dinamică nouă, oferind un fel de contrapondere pentru intensitatea lui Cross. Interacțiunea dintre Wren și Gray pare mult mai așezată, bazată pe o înțelegere reciprocă a ceea ce înseamnă să fii „modificat” și să trăiești permanent sub presiunea războiului. Aici autoarea explorează puțin ideea de found family și cum se leagă prieteniile în condiții de stres extrem. Totuși, se simte un pic de tensiune de tip „triunghi amoros”, dar e tratată suficient de matur, accentul punându-se mai mult pe loialitate și pe cine îți este alături atunci când totul se prăbușește în jur, mai degrabă decât pe gelozii mărunte.
Lumea creată de Dani Francis este un punct forte, chiar dacă uneori ai vrea mai multe detalii tehnice despre cum funcționează exact acea biotoxină care a produs mutațiile sau istoria războaielor. Elementele de military science-fiction sunt prezente prin descrierile misiunilor, a tehnologiei de monitorizare și a ierarhiei stricte din armată, care contrastează puternic cu haosul controlat din bazele Rebeliunii. Infuzia de fantasy, oferită de puterile parapsihice, este și ea bine integrată – nu pare că personajele fac magie pură, ci mai degrabă că-și forțează niște limite mentale care au și consecințe fizice (vene argintii, epuizare, dureri de cap). Sistemul de puteri (telepați, empați, precognitivi) e clasic, dar eficient pentru a crea situații tensionate de spionaj și contraspionaj.
Ritmul acțiunii se menține destul de alert, deși are și momente de respiro unde se pune accent mai mult pe dialog și planificarea strategiilor. Dacă primul volum era mai mult despre „supraviețuiește antrenamentului și nu te da de gol”, al doilea e mai degrabă despre „pregătește-te de război și alege-ți aliații”. Există câteva răsturnări de situație destul de șocante pe care nu le anticipezi, mai ales în ceea ce privește adevăratele motive ale unor lideri din ambele tabere. Nu e un ritm care să-ți taie răsuflarea la fiecare pagină, însă te menține curios prin modul în care autoarea dozează informațiile despre trecutul lumii (cum sunt scrisorile și rapoartele despre părinții ei) și adevăratul potențial al puterilor lui Wren.
Dar, deși ritmul e mai bine echilibrat în ansamblu, se poate spune că există și porțiuni care se întind inutil de mult și că pacing-ul ar fi câștigat printr-o editare ceva mai strictă. E o critică aplicabilă multor urmări din romantasy, care tind să se cam lungească în spațiul câștigat de primul volum. Cu toate astea, cred că cei care vor citi cartea (mai ales cei care ai așteptat-o cu nerăbdare după ce-au terminat primul volum) vor putea face un binge-reading și s-o termine pe nerăsuflate în două sau trei zile, apoi să se pună pe așteptat următorul volumul, mai ales că finalul, în mod previzibil, lasă lucrurile suspendate într-un mod deliberat și cam nemilos, cu un cliffhanger ce a generat un cor aproape unanim de „nu, nu, nu, vreau volumul trei acum!”
Încă ceva, înainte de concluzie: un aspect care mi-a plăcut e modul în care e tratată tema inamicului. Nu totul este alb și negru. Există Puri care sunt oameni buni prinși într-un sistem opresiv și există Mozi care, odată ajunși la putere sau în poziții de influență, pot deveni la fel de cruzi ca și asupritorii lor. Această zonă gri face ca Porumbița Frântă să fie mai mult decât o simplă poveste de dragoste pe fundalul unui război; e o explorare a naturii umane și a modului în care puterea corupe, indiferent dacă e putere politică sau parapsihică. E interesant de urmărit cum Wren navighează printre aceste nuanțe fără să-și piardă busola morală, deși e pusă în situații-limită unde trebuie să facă alegeri imposibile.
Dacă ar fi să compar cele două volume, Porumbița Frântă pare o evoluție firească. Nu mai beneficiază de ineditul primului volum (așa cum se întâmplă în marea majoritate a seriilor), dar crește mizele și extinde harta lumii, făcându-te să te întrebi cum va arăta confruntarea finală. Nu e o carte pe care să o ridic în slăvi ca fiind revoluționară pentru genul distopic, dar are parte de o execuție cât se poate de corectă a rețetei de military-SF combinat cu parapsihologie și romantism – și nu e o distopie literară în sensul clasic al termenului – nu o să găsești aici profunzimea unui Orwell sau a unei Atwood -, însă Francis construiește ceva mai coerent și mai convingător decât ceea ce-a oferit la debut. Are exact doza necesară de acțiune, mister și tensiune emoțională cât să te facă să vrei să treci imediat la următorul volum. Dani Francis știe să scrie scene de luptă captivante și să păstreze misterul în jurul personajelor principale suficient de mult cât să nu devină previzibilă.
În încheiere, dacă ați început seria, Porumbița Frântă e o lectură obligatorie care livrează exact ceea ce promite: mai multă acțiune, mai multe puteri și o privire mai detaliată asupra unui război care pare să nu aibă învingători, ci doar supraviețuitori marcați pe viață. E o experiență destul de inedită, antrenantă, pe alocuri dură, dar per total satisfăcătoare pentru orice fan al genului care nu caută nod în papură fiecărui clișeu, ci vrea doar să se piardă într-o poveste bine scrisă și bine strunită. Puneți-vă centura, pentru că zborul cu Porumbița Frântă e plin de turbulențe, dar merită drumul până la finalul acestei a doua povești, mai ales că vă lasă cu o poftă nebună să aflați cum se va termina totul pe Continent.
„- Ăsta e planul tău? Să execuți fiecare Aberant pe care-l găsești?
– Da, frate. Pentru că sunt utili doar dacă pot fi controlați, iar acum creează prea multe probleme. Așa că, dacă vrei să faci parte din noul regim, atunci…”
