Autor: Kristina Ohlsson
Titlu: Alertă de furtună (2025)
Titlu original: Stormvakt (2020)
Serie: Strindberg I
Editură: Trei
Traducător: Cristina Ekholm
Redactor: Luciana Crăciun
Coperta: Tudor-Gabriel Motroc
Nr. pagini: 552
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,80 (3 982 note)
Nominalizări: Svenska Deckarakademins pris för bästa svenska kriminalroman Nominee 2020
Descrierea editurii: „August Strindberg a lăsat în urmă o carieră de succes în finanțe pentru a-și realiza visul de a deschide un magazin de antichități. În sfârșit, se va putea dedica pasiunii sale, într-un loc pe care și-a dorit să-l revadă. Ajunge în Hovenäset, în Bohuslän, în aceeași noapte furtunoasă în care îndrăgita profesoară Agnes dispare fără urmă. Poliția, condusă de empatica și hotărâta Maria Martinsson, o caută zi și noapte, dar speranța că aceasta va fi găsită în viață se diminuează cu fiecare oră. Ce s-a întâmplat cu Agnes? Și de ce are August Strindberg sentimentul neplăcut că el deține o parte din soluția misterului?”
De mult n-am mai avut un nordic noir invitat la un ceai și un fursec la clubul nostru de carte din care câteodată unii oaspeți mai ies șifonați, nu-i așa? De mult n-am mai avut ca musafir un roman complex, cu multe fire narative, cu mulți protagoniști și cu o desfășurare molcomă, dar care duce încet-încet către un final terifiant, nu? Ei bine, Editura Trei, cea care a impus genul pe piața de la noi odată cu seria Millennium a lui Stieg Larsson, continuată apoi, cu nu la fel de mare succes, de către David Lagerkrantz, după moartea prematură a creatorului trilogiei inițiale, ne propune o autoare suedeză deja cunoscută pe piața de carte de la noi (nu știu însă de câtă popularitate s-a bucurat autoarea la Editura Univers, unde i-a apărut romanul Nedoriți, primul volum al seriei de șase volume Fredrika Bergman & Alex Recht): Kristina Ohlsson, cu primul volum al seriei Strindberg.
Un volum, cum ziceam când bârfeam romanele din genul nordic noir, cu o poveste complexă, amplă și cu o desfășurare nu extrem de alertă, dar care reușește totuși să te țină cu sufletul la gură datorită amplorii subiectului, cât și a personajelor, cu bunele lor, dar mai ales cu relele, de care începi încet-încet să te apropii pe măsură ce ajungi să le cunoști. Mărturisesc că și mie mi-a venit cam greu, la fel ca și colegilor mei din cadrul Crime Club, să intru în poveste. Nu știu ce nu mergea: ori avalanșa de personaje, pentru că avem nu mai puțin de patru fire narative, ori stilul un pic mai greoi, cu care m-am obișnuit ceva mai lent, al autoarei. Cert este însă că, odată bolovanul pornit la vale și după ce am învățat personajele și ce rol are fiecare în povestea de ansamblu, am dat gata aproape 500 de pagini în doar două seri.
Avem o dispariție într-un sătuc fermecător de pe coasta de vest a Suediei, nu departe de marele oraș Göteborg. Agnes este o profesoară extrem de iubită de elevi, dar care acasă nu se simte prea împăcată cu viața alături de soț, Fredrik, mereu plecat la muncă și care nu-i acordă absolut deloc atenție, și fiul lor, Isak, de optsprezece ani, cu care are o relație cam încordată din pricina caracterului foarte dificil al acestuia. Plus că ea s-a cam îndră… Nu, asta vă las pe voi să o descoperiți. În fine, Agnes iese într-o seară ca să verifice magazia de la marginea pontonului și dispare fără urmă. Soțul îi reclamă dispariția la poliție și astfel începe căutarea.
Cu echipe de voluntari, cu toți polițiștii disponibili, dar nimic. Așa că Isak se hotărăște să ia situația în propriile mâini și, împreună cu cel mai bun prieten al său, Karl, începe o căutare pe cont propriu prin jurul locului unde i-a dispărut mama. Acuma, Karl este și el un personaj de frunte al poveștii, un geniu cu doi ani mai mic decât colegii săi de clasă și care visează să devină astronaut, spre groaza mamei sale ultraprotectoare, Cecilia, un adevărat studiu de caz pentru o mamă toxică ce s-ar lega cu Superglue de propriul copil pentru a nu-i îngădui vreodată să lase în urmă cuibul călduț al casei părintești și să înfrunte lumea nemiloasă și plină de pericole.
De caz se ocupă însă polițista Maria Martinsson, inteligentă, aprigă și plină de hotărâre să rezolve acest caz care pune pe jar întreaga comunitate a sătucurilor din jurul așezării din care a dispărut Agnes. Maria însă are o mare problemă pe cap, una care însă nu o împiedică să se dedice trup și suflet anchetei în desfășurare, în ciuda faptului că polițiștii de aici se umplu de ridicol prin faptul că au sediul într-o… rulotă: este agresată, abuzată, sistematic acasă de către propriul soț, un zdrahon lipsit de inimă, pe nume Paul, care, gelos până la obsesie, are impresia că nevasta sa îl înșală ori de câte ori întârzie mai mult peste ora la care ea ar trebui în mod normal să se întoarcă acasă (de parcă polițiștii au program fix, ca la primărie, la patru închid calculatorul și rup ușa în goana lor spre casă). Însă Maria, deși la serviciu pare zmeu, acasă e mielușel, și îndură ca fraiera bătăile și accesele de furie psihopată din partea unui monstru ce-și dovedește lașitatea atunci când, în sfârșit, deși foarte târziu, Maria își găsește curajul să-l înfrunte.
Și-l mai avem și pe August Strindberg. Nu, nu celebrul scriitor suedez, acum oale și ulcele, ci un fost broker de bursă care a lăsat capitala în urmă și o viață plină de huzur și agitație pentru a se retrage în micuța așezare de pe coasta de vest pentru a se dedica unui… magazin de antichități. Astfel încât el cumpără un magazin unde până atunci își desfășurase activitatea un magazin de pompe funebre, moștenind inclusiv dricul de la fostul proprietar, pe care până la urmă alege să-l conducă și să-l și vopsească în galben, pentru a ieși și mai mult în evidență în fața vecinilor care-l tratează cu o indiferență politicoasă, dar, întrucât magazinul nu e locuibil încă, el închiriază o casă de la niște proprietari care „uită” să-l anunțe că, în urmă cu treizeci de ani, în subsolul casei respective a fost descoperit cadavrul tranșat al unei femei ce se pare că fusese omorâtă chiar de propriul soț – deci comunitatea aceasta nu a dus – și nici nu duce – lipsă de relații toxice care până la urmă se încheie tragic.
Cum se leagă toate aceste fire, ce se petrece mai departe, de ce și cum a dispărut Agnes, ce îi leagă pe August și pe Maria, la toate aceste întrebări veți afla răspunsul numai voi știți cum. Evident, misterele se tot adună și par să se aglomereze, dar, încet-încet, pas cu pas, cu ajutorul jurnalului lui Agnes și al bucățelelor de informații cu care autoarea ne hrănește ca pe copiii mici, până la urmă începem să întrezărim groaznicul adevăr, căci într-o comunitate restrânsă, de doar câteva mii de suflete, minciuna are întotdeauna picioare scurte și, atunci când ai conștiința vinovată și faptele abominabile pe care le-ai făcut încep să te apese (cum e cazul, de pildă, cu bătrânului Jochen, de la azil), mai devreme sau mai târziu adevărul tot iese la iveală.
Așadar, lăsăm Fjällbacka în urmă și le urăm bun-venit satelor Hovenäset și Kungshamn, sate idilice, la malul mării, unde însă furtunile de toamnă și de iarnă fac ravagii și unde oamenii cei mai pașnici par capabili să se transforme în adevărate fiare atunci când se simt încolțiți sau când pasiunea le întunecă judecata și-i fac să o ia razna pe coclauri. Cu multă răbdare și hotărâre, autoarea abordează câteva teme extrem de actuale și atunci, în 2020, când a apărut acest volum, dar și acum, șase ani mai târziu: relațiile abuzive dintre soți, abuzul de putere între persoane aflate pe paliere diferite (nu spun de care, ca să nu dau spoiler) și relațiile toxice dintre părinți prea protectori și copiii care ajung să se simtă pur și simplu sufocați de mămoșenia asta de-a dreptul exagerată. Un început foarte promițător de serie, chiar sunt curios cum se va continua. Recomandată!
„Așa cum scrisese odată celălalt August Strindberg.
E păcat de oameni.
De cei care nu înțeleg niciodată că nu poți controla viitorul. Că tot ce au e aici și acum și că orice altceva nu e decât o ceață plină de ambiguități și de promisiuni deșarte.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Alertă de furtună de Kristina Ohlsson. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
