Autor: Paul Cleave
Titlu: Martorul durerii (2024)
Titlu original: The Pain Tourist (2022)
Editură: Niculescu Fiction
Colecție: Noir
Traducător: Timea Kovacs
Redactor: Dragoș Ghițulete
Nr. pagini: 424
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 62,91 (69,99) lei
Nota Goodreads: 4,09 (733 note)
Descrierea editurii: „James Garrett a fost rănit grav când a fost împușcat în urma execuției părinților săi și nimeni nu se aștepta ca acesta să se trezească dintr-o comă profundă. Când o face, nouă ani mai târziu, inspectorul-detectiv Rebecca Kent are misiunea să închidă cazul pe care colegul ei, Theodore Tate, acum pensionat, nu a reușit să-l rezolve în toți acești ani. Cum prinzi un criminal… când singura dovadă împotriva lui este un vis?”
Blog tour nr. 84 (sau 22/2024): Un thriller care se citește cu sufletul la gură, cu mai multe planuri narative, puncte de vedere și personaje, dar mai ales cu borfași criminali și mult, foarte mult sânge, aș zice chiar o violență aproape gratuită în multe momente, poate din dorința de-a șoca, de-a crea un plus de credibilitate unei lumi a infractorilor pentru care viața unei persoane, ba chiar a unui copil, nu valorează absolut nimic.
Ați citit vreodată o poveste care pare că începe de la jumătate? Ca și cum ai intra în toiul acțiunii și simți că lipsește ceva, că poate ar mai fi trebuit să ni se ofere niscaiva detalii în plus pentru a ne crea o imagine coerentă? N-ați mai citit? Eu, da. Bine, forțat de împrejurări, căci de obicei mă documentez înainte să încep o carte, dacă nu cumva face parte dintr-o serie, dacă nu cumva e volumul opt din nouă, dacă nu cumva editura nu s-a documentat sau interesele financiare au dictat o altă ordine a începerii unei noi serii.
Cert este că aici Editura Niculescu a ales totuși un roman de sine stătător de-al scriitorului neo-zeelandez Paul Cleave, The Pain Tourist (2022) pe numele său (și mă gândesc că-n cazul de față tocmai anul apariției a fost motivul), ignorând faptul că autorul mai are trei serii, Cleaner, Christchurch Noir Crimes și Theodore Tate, ale căror povești se intersectează – prima îl are ca erou principal (sau antierou, mai bine zis) pe criminalul în serie Joe Middleton, în timp ce a doua și a treia îl au ca erou pe detectivul Theodore Tate, care are parte de un rol episodic și în Martorul durerii, volumul care a făcut subiectul unui blog tour în cadrul proiectului Crime Club de la începutul acestei luni.
E drept că poți citi povestea din Martorul durerii fără să ai habar de celelalte serii, numai că poate ar fi fost frumos să aflăm și noi mai multe detalii despre monstrul Joe Middleton, criminalul în serie aflat acum la închisoare și care a devenit un soi de idol pentru alți monștri în devenire, sau detectivul Theodore Tate, care a avut însă parte de o soartă neplăcută. Dar să nu o luăm înainte.
James Garrett, în vârstă de zece ani, se trezește într-o noapte când aude zgomote venind de la parterul casei în care locuiește alături de părinți și de sora mai mare, Hazel. Când coboară tiptil scările, crezând că părinții lor se ceartă, descoperă o scenă de groază: părinții lui sunt în genunchi, cu perne pe față, iar doi bărbați îi amenință cu pistoalele. Când băiatul îl aude pe unul dintre ei întrebându-i tatăl de copiii de la etaj, puștiul o rupe la fugă să-și avertizeze sora și să scape de acolo. Aceasta însă pune bălmăjelile băiatului pe seama unor fantezii nocturne și nu-l crede, până când se trezește cu o matahală în dormitor. Ea reușește să scape pe geam și să sară de la etaj pentru a fugi să cheme ajutoare, însă James este prins, adus la parter și împușcat cu sânge rece împreună cu părinții săi atunci când aceștia nu reușesc să le dezvăluie intrușilor locul în care e ascuns seiful. Care seif? Păi, niciunul, că ucigașii intraseră în casa greșită.
Părinții lui mor, însă James este salvat de vecinul doctor chemat în ajutor de sora sa, însă intră în comă, și zace așa timp de nouă ani. Interval în care creierul lui de posesor de memorie eidetică ajunge să creeze o lume alternativă în care părinții lui supraviețuiesc, au parte de vieți ușor diferite, sora lui se căsătorește, el însuși devine eroul a nenumărate aventuri extraordinare, inclusiv să fie răpit de o navă extraterestră, apoi să fie închis într-un laborator guvernamental pentru a fi supus unor experimente, totul în timp ce, afară, sora lui este măcinată de remușcări pentru că nu și-a ascultat frățiorul, că n-a făcut mai multe, că nu și-a dat mai mult silința, bine-cunoscuta vină a supraviețuitorului.
Sărim nouă ani, când James se trezește din comă ca și cum ar fi adormit chiar ieri, însă ajunge să descopere că lumea s-a schimbat complet. Sora lui n-a vândut casa părinților unde s-au petrecut ororile și îl așteaptă pe James să se întoarcă acolo. Dar băiatul, înainte să revină acasă, cere nouă caiete și începe să aștearnă în ele tot ce s-a întâmplat în lumea lui, Lumea Comă, cum o numește, cât timp a vegetat în comă. Câte unul pentru fiecare an de comă. O lume ce seamănă suspect de mult cu cea reală, dar cu mici schimbări. Una dintre ele? În salonul lui mai fusese internată o pacientă aflată în comă, care, aparent, căzuse de la etaj după ce băuse prea mult alcool. Însă, după spusele lui James, accidentul ei nu fusese chiar accident, ci o faptă premeditată, iar făptașul, chiar soțul femeii.
Astfel încât neurochirurgul care s-a ocupat de James se întreabă dacă nu cumva James… ar putea ști mai multe despre ce s-a întâmplat atunci, în noaptea fatidică. N-ar putea ajuta poliția să-i prindă pe cei trei criminali? Și aici se despart firele narative. Pe de o parte, avem un polițist ratat al cărui mare regret este că nu l-a prins pe criminalul criminalilor, cel care a băgat groaza în Christchurch. Iar dacă tot nu l-a prins pe celebrul Joe Middleton, ce-ar fi dacă i-ar lua chiar el locul? Și dacă, pentru a crește miza, mai apar în scenă și ucigașii din trecut, pentru a-și încheia socotelile cu familia Garrett, pentru a le închide definitiv gurile lui James și lui Hazel, ca nu cumva aceștia să-și aducă aminte vreun detaliu despre ei și să ajute o polițistă desfigurată, susținută de un fost detectiv, să îi prindă?
Jocul de-a șoarecele și pisica te ține cu sufletul la gură pe parcursul întregii povești. Dacă sari peste redactarea care lasă de dorit și traducerea pripită, povestea este chiar interesantă. Paul Cleave știe să jongleze foarte abil cu planurile narative, să crească gradat suspansul, să ofere informații exact atât cât trebuie, să nu exagereze cu numărul de personaje, deși sunt destule, și să lege între ele serii care s-au încheiat deja, dar care, iată, au ecouri și peste aproape douăzeci de ani. Căci, nu-i așa, de ce să nu apelezi și la nostalgia unor cititori în inimile cărora ai reușit deja să intri creând două personaje memorabile, aducându-le acestora un discret omagiu? O bilă albă pentru ideea cu universurile alternative sugerate discret de lumile create de extraordinarul creier al lui James.
„- Martorii durerii – oameni care se bucură de suferința altora. Și când emisiunile TV, podcasturile și cărțile nu le sunt de ajuns, intră prin efracție în case pentru a colecta suveniruri, așa cum au făcut cu casa mea după ce a murit Angela…”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Martorul durerii de Paul Cleave. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
