Autor: Michael McDowell
Titlu: Potopul (2025)
Titlu original: The Flood (1983)
Serie: Blackwater I
Editură: Litera
Colecție: Buzz Books
Traducător: Dana-Ligia Ilin
Nr. pagini: 240
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 55.24 (74,99) lei
Nota Goodreads: 3,70 (75 303 note)
Carte ascultată pe Voxa, în lectura Dorinei Chiriac
Descrierea editurii: „CARTEA ÎNTÂI DIN SAGA BLACKWATER. Pe măsură ce apele întunecate și amenințătoare ale râului scufundă Perdido, un orășel din sudul statului Alabama, familia Caskey – o familie bogată, care deține unul dintre cele trei gatere din zonă – trebuie să facă față valului de pagube provocate de inundații. Familia matriarhală condusă de puternica Mary-Love și de Oscar, fiul ei devotat, trebuie să se redreseze. Dar ceea ce nu au anticipat este apariția bruscă a lui Elinor Dammert, o tânără misterioasă, dar seducătoare, cu un trecut învăluit în mister. Singura ei ambiție pare să fie să se infiltreze chiar în inima clanului Caskey…”
Pe o ploaie ce m-a ajutat să intru perfect în atmosfera acestei mici bijuterii apărute în SUA exact în anul în care m-am născut, am început să scriu despre o poveste ce decurge molcom, departe de iureșul cu care începe cartea, și care se încheie apoteotic. Am început cartea în mașină, pe Voxa, și inițial am intrat greu în pâine, cum s-ar spune. Eram nelămurit, după ce o văzusem mai întâi pe Voxa, ce e cu ea, de unde a apărut, ce este cu acest autor (pe care inițial l-am confundat cu autorul american de SF Michael P. Kube-McDowell) și de unde a apărut el, pentru ca abia după ce-am terminat de ascultat cartea să reușesc să mă dumiresc căutând-o pe Goodreads și să observ că este lăudată de însuși regele horrorului, Stephen King, care o numește „fascinantă și terifiantă… absolut grozavă”. Și chiar că așa este!
În pofida celor peste patru decenii scurse de la apariție și a faptului că recreează cu mare măiestrie America începutului de secol XX, la țară, într-un mic orășel ce se bazează pe cele câteva gatere înființate acolo, povestea pare la fel de proaspătă ca și atunci. Personaje desprinse parcă din vechile povești cu oameni amărâți și care abia-abia se chinuie să supraviețuiască, intrigi meschine de orășel de provincie, mame încăpățânate și care ar prefera să-și vadă copiii nefericiți decât să înțeleagă c-a sosit momentul să le dea drumul să zboare din cuib și să pornească pe cont propriu, străina misterioasă care sosește în oraș și le dă tuturor viețile peste cap, o seamă de evenimente stranii, care se dezlănțuie odată cu cataclismicul potop de la început, cel ce îneacă practic orașul și în urma căruia rămân numai distrugeri, dar și o desfășurare mai întâi lentă a acțiunii, urmată dintr-odată de un șir de întâmplări ciudate, însă care, ca un făcut, nu pun pe nimeni pe gânduri.
E ca și cum locuitorii micuțului orășel Perdido din statul Alabama ar fi obișnuiți să se trezească în mijlocul lor cu străini misterioși sau cu revărsări de ape catastrofale. Și prin urmare, după un potop devastator ce înghite orășelul cu totul, se trezesc că salvează o tânără profesoară care a supraviețuit câteva zile la etajul superior al unui hotel, deși apa urcase până la tavan și-n camera în care se refugiase femeia. Atunci, cum de supraviețuise ea? Așadar, tânăra Elinor Dammert este salvată și dusă cu barca până la familia Caskey, unde matroana care conduce familia cu o mână de fier, Mary-Love, nu privește deloc cu ochi buni această intrusă ce le tulbură existența. Cum însă fiul lui Mary-Love, Oscar, prinde drag de femeie, nu e deloc de mirare că până la urmă între ei se înfiripă o idilă. Și cum școala din micuțul orășel a rămas fără profesoară, care a decis să plece pe meleaguri mai puțin ploioase, ei bine, Elinor îi ia locul. Și-așa avea studii în domeniu, deși rămăsese fără diplome în cumplitul potop de la început, când rămăsese și aproape fără toate lucrurile cu care venise, nu se știe de ce, în acest oraș uitat de lume.
Și, cum era de așteptat, tensiunile încep să se acumuleze între străină și doamna Mary-Love, o cotoroanță afurisită, ce taie și spânzură nu doar în propria familie, pe ai cărei membri i-a prins într-o strânsoare ca de menghină, ținându-și cei doi copii, pe Oscar cel îndrăgostit de Elinor, și pe mai tânăra, dar mai agera la minte, când vine vorba de intrigi conjugale, soră mai mică ce poartă numele (sau porecla, nu m-am prins încă) de Sister, astfel încât, deși Oscar o cere pe Elinor în căsătorie și spune că se vor muta împreună, hoașca face tot posibilul să le pună bețe în roate. Recurgând inclusiv la mită și amenințări, pe lângă tărăgănările de rigoare, pentru ca locuința, căsoiul ce începe să prindă încet-încet formă pe domeniul lor și care ar trebui să fie viitoare casa a tinerilor însurăței, să le devină cât mai târziu cămin.
Ziceam pe la început că ploaia m-a ajutat foarte mult să intru în atmosferă. Scenele de început sunt de-a dreptul senzaționale. Pur și simplu parcă te afli în inima prăpădului, atât de realist sunt descrise, atât de vii par scenele acelea în care plouă, plouă, zile întregi, până când apele râului dau pe dinafară și spulberă totul în cale. După care intrăm în atmosfera unei familii în care par a se petrece lucruri necurate, mai ales după sosirea celui mai viu și mai interesant personaj al întregii povești: Elinor Dammert, cea care plantează copăcei care a doua zi sunt cât gardul, iar în numai un an ajung cât casa, care știe că o să vină ploaia, deși nu e niciun nor pe cer, care știe că bărbatul a cărui soție și-a maltratat copila și care a trimis-o pe femeie departe, nu e nevoit să intenteze divorț, anticipând că se va întâmpla o nenorocire, care a supraviețuit în mod neverosimil unui potop de proporții aproape apocaliptice, dar care mai știe și că, atunci când te trezești în fața unui adversar redutabil, trebuie să lași ceva și de la tine. Și astfel se încheie un prim volum promițător al unei serii și mai promițătoare, unde oroare e insidioasă, dar mereu prezentă. Abia aștept să văd ce se întâmplă mai departe!
„În duminica Paștilor din 1919, în zori, cerul fără nori de deasupra așezării Perdido, Alabama, era de un trandafiriu pal, translucid, neoglindit în apele negre care în ultima săptămână se revărsaseră peste oraș…”
