Autor: You-Jeong Jeong
Titlu: Mirosul sângelui (2025)
Titlu original: 종의 기원 (2016)
Editură: Paladin
Colecție: FPaladin Thrill
Traducător: Iolanda Prodan
Redactor: Adrian Crețu, Irina Munteanu
Coperta: Alexandru Daș
Nr. pagini: 360
Format: Trade Paperback, 12,5×20,5
Nota Goodreads: 3,76 (17 889 note)
Descrierea editurii: „Coșmarul începe când nu-ți amintești nimic. Majoritatea poveștilor fericite nu sunt reale. Tânărul Yu-jin, fost înotător de performanță, se trezește într-o dimineață descoperind că are hainele pline de sânge. Nu-și amintește decât că a renunțat de curând să-și ia medicamentele și că în noaptea precedentă e ieșit să alerge. Căutarea frenetică pentru a afla ce s-a întâmplat are ca efect devoalarea în mod șocant a unor secrete întunecate despre el și familia lui, prin explorarea misterelor minții și ale memoriei, precum și a relației întortocheate dintre mamă și fiu. Uitarea e singura soluție ce pune ordine în tot ce scapă de sub control, însă eu n-am uitat ce s-a întâmplat noaptea trecută.”
Când mintea devine cel mai periculos martor
You-Jeong Jeong nu e tocmai un nume familiar pe rafturile din România, deși în Coreea de Sud are statutul acela rar și incomod al scriitorului pe care toată lumea îl citește, dar despre care nu prea știi ce să spui la o cină. Comparată frecvent cu Stephen King pentru abilitatea sa de-a construi o atmosferă apăsătoare din detalii banale, autoarea a debutat cu o serie de romane care au transformat thrillerul psihologic coreean într-un export cultural demn de luat în serios. The Good Son (cum a fost tradus în engleză) – publicat inițial în Coreea de Sud în 2016 cu titlul 종의 기원 (adică Originea speciilor – a lui Darwin) – e primul ei roman tradus în engleză și, ulterior, în română. Titlul original nu e o coincidență literară cu iz intelectual; e o cheie de lectură. Ideea darwiniană de adaptare sau moarte structurează întreaga logică interioară a personajului principal și-i oferă cărții o dimensiune filosofică pe care titlul englez, The Good Son, o cam pierde în favoarea unui suspans mai comercial.
Înainte de-a deveni scriitoare, Jeong a lucrat ca asistentă medicală – un detaliu biografic deloc neglijabil, pentru că romanul trădează o cunoaștere din interior a modului în care funcționează memoria, disocierea și boala neurologică. Sursa de inspirație pentru Mirosul sângelui e, parțial, un caz real: cel al lui Yoo Young-chul, un criminal în serie sud-coreean prins în 2004, a cărui poveste a zguduit opinia publică locală și a deschis discuții despre natura psihopației în contextul unei societăți extrem de presate de norme de performanță în viață și onoare în cadrul familiei. Jeong nu a rescris cazul, nu a construit un roman true crime, ci l-a folosit ca punct de plecare pentru a întreba altceva: ce se întâmplă înăuntrul unei minți care s-a format altfel, dar care a crescut înconjurată de așteptări normale?
Acțiunea se desfășoară pe parcursul câtorva zile și e declanșată de o imagine memorabilă: Yu-jin, un tânăr de douăzeci și ceva de ani, fost înotător de performanță, se trezește cu hainele îmbibate în sânge și cu o gaură neagră în loc de amintiri din noaptea precedentă. Epileptic de la o vârstă fragedă, el e obișnuit cu perioadele de absență a amintirilor și cu secvențele lipsă din propria biografie. Dar de data asta gaura e prea mare și mirosul de sânge, prea puternic. Coborând prin apartamentul pe care îl împarte cu mama sa și cu fratele lui adoptiv, Yu-jin descoperă că mama lui e moartă – ucisă brutal în bucătărie. Ce urmează nu e o anchetă polițistă clasică, ci ceva mult mai tulburător: protagonistul devine în același timp anchetator și suspect, martor și inculpat, victimă și posibil vinovat. El însuși nu știe ce s-a întâmplat. Sau poate că știe, dar mintea lui refuză să asambleze piesele pentru a alcătui un întreg cât de cât coerent.
Structura narativă funcționează pe straturi suprapuse – prezentul plin de încordare al celor câteva zile din roman se împletește cu flashbackuri din copilăria și adolescența lui Yu-jin, plus cu însemnările din jurnalul mamei sale, descoperit întâmplător. Această alternanță e cel mai reușit mecanism al cărții: informațiile ajung la cititor dozat, aproape niciodată complet, iar perspectiva exclusiv a lui Yu-jin face din lectură un exercițiu de neîncredere permanentă. El e un narator în care nu poți să ai încredere nu pentru că minte deliberat, ci pentru că nici el însuși nu are acces deplin la adevăr – ceea ce e cu mult mai înfricoșător decât un mincinos conștient.
Yu-jin e un personaj care rezistă încadrărilor facile în tipare. Nu e simpatic, dar nici pur monstruos – e mai degrabă fascinant așa cum unele insecte sunt fascinante: nu te poți uita la ele fără să te înfiori, dar nici nu-ți poți smulge privirea de la ele. A fost crescut de o mamă al cărei devotament pentru el a căpătat treptat-treptat forme distorsionate, o femeie care a sacrificat totul – inclusiv propria judecată morală – pentru a-și proteja fiul. Relația dintre cei doi e nucleul emoțional al cărții și e tratată cu o ambiguitate plină de inteligență: niciunul dintre ei nu e pur victimă, niciunul nu e pur agresor. Fratele adoptiv, Hae-jin, există mai mult ca un opus al lui Yu-jin – prin contrast cu candoarea lui, natura rece a protagonistului devine și mai vizibilă. Mama, deși moartă de la primele pagini, e poate cel mai complex personaj al romanului prin ce dezvăluie jurnalul ei: o femeie care a văzut ceva îngrozitor în propriul fiu și a ales totuși să tacă.
Pe plan moral, cartea intră pe un teren minat pe care îl străbate cu precauție, dar nu întotdeauna cu succes. Jeong ridică întrebări serioase despre determinism și responsabilitate: dacă o persoană s-a născut cu o structură psihologică anume – incapabilă de empatie reală, orientată instinctiv spre supraviețuire cu orice preț -, în ce măsură e vinovată pentru ceea ce face? Unde se termină boala și unde începe răul? Romanul nu răspunde explicit, ceea ce e o alegere corectă artistic, dar poate fi frustrant pentru cititorii care caută o anumită ancorare etică. Există și o dimensiune socioculturală semnificativă: în Coreea de Sud, presiunea familiei, onoarea colectivă și sacrificiul matern sunt valori aproape înscrise în codul cultural. Jeong pune în scenă tocmai erodarea acestor valori din interior: ce se întâmplă când devotamentul matern e atât de orb, încât devine complice la monstruozitate? Asta e, poate, cea mai dureroasă întrebare a cărții.
Ca thriller, Mirosul sângelui are câteva limite evidente: ritmul e inegal, cu momente în care introspecția lui Yu-jin devine aproape redundantă, iar miza narativă scade pe alocuri tocmai pentru că cititorul atent înțelege destul de devreme direcția lucrurilor. Nu e o carte de genul „cine a făcut-o?”, ci e mai degrabă o meditație asupra lui „de ce” și „cum a ajuns cineva acolo”, iar asta cere un alt tip de răbdare. Cei obișnuiți cu thrillerele anglo-americane cu întorsături de situație la fiecare capitol s-ar putea simți ușor dezamăgiți. Traducerea din coreeană a reușit să păstreze perfect tensiunea interioară a textului, deși orice roman tradus pierde inevitabil câte ceva din textura originală.
În concluzie, Mirosul sângelui e un roman care merită citit, dar cu așteptări asupra cărora trebuie să fiți avertizați dinainte. Nu e o carte care vă va destinde, e una care te deranjează, metodic și intenționat. Forța ei nu rezidă în intrigă, ci în portretizarea unei conștiințe care funcționează după reguli proprii, inaccesibile și, tocmai de aceea, terifiante. You-Jeong Jeong nu vrea să te facă să simți groaza în fața unui monstru, ea vrea să simți că monstrul ar putea fi, în alte împrejurări, cineva pe care l-ai putea înțelege. Iar acest lucru e mult mai greu de digerat.
„Trebuie să fiu onest: sinceritatea nu-i punctul meu forte și nici valoarea la care aspir. Prefer o abordare pragmatică. Prin urmare, răspunsul meu firesc ar fi următorul: <<Într-o zi am uitat să le iau. A doua zi, am uitat că nu le luasem cu o zi înainte. Și așa am tot uitat că uitasem să le iau și am ajuns aici.>>” […]
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Mirosul sângelui de You-Jeong Jeong. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
