Amenințarea kindrusară care plana asupra Nordamului devine, în sfârșit, reală. Sondra Warder ajunge în centrul unui conflict politic și militar care scapă rapid de sub control, în timp ce relația ei cu Rhad începe să se fractureze sub presiunea secretelor și a deciziilor imposibile. Între conspirații, operațiuni militare, sentienți de pe Titan complet diferiți de ceea ce își imagina oricine și o lume aflată la limita colapsului, SAPIENT combină military SF, thriller politic, inteligență artificială și o poveste de dragoste tensionată într-o continuare întunecată, brutală și mult mai personală a seriei Nordam 2190.
Roman disponibil pentru precomenzi cu reducere și autograf. Primele 50 de precomenzi primesc și un cadou din universul Nordam. Livrările încep din data de 8 iunie 2026.
| ISBN | 978-606-9027-27-1 |
|---|---|
| An publicare | Mai 2026 |
| Număr pagini | 596 |
| Format | Paperback |
| Serie | Nordam 2190 (vol. 2) |
| Subgen | Distopie, Military SF, Thriller |
| Formă literară | Roman |
După masacrul din Fabrica Centrală, cei cinci Sentienți supraviețuitori țin doi ostatici într-un loc necunoscut. În Nordam încă nu plouă, iar Lumea Exterioară a devenit un loc și mai nesigur.
Abia intrată într-un matrimoniu periculos, dar profitabil, Sondra Warder află că a ajuns în posesia unui depozit de date cu o imensă valoare științifică și politică, pe care trebuie să-l ascundă de ochi străini. Copleșită de propriul succes, ea începe să își pună la adăpost investiția, însă descoperă un adevăr care o prinde nepregătită. Ce preț va trebui să plătească pentru a-și salva viața?
***
SAPIENT extinde universul descris de Alina Voinea în SENTIENT, iar rezultatul este un roman SF dens, politic, cu o acțiune intensă și profund uman, cu accente cyber și biopunk. Într-o lume dominată de inteligențe artificiale, corpuri sintetice, ierarhii genetice și putere corporatistă, miza nu mai este doar supraviețuirea, ci definiția însăși a umanității. Autoarea reușește încă o construcție minuțioasă, romanul confirmând că ne aflăm în prezența uneia dintre cele mai puternice voci ale noului SF românesc.
Dan Doboș
***
Cu o construcție complexă de univers, tensiune politică și personaje aflate permanent la granița dintre uman și artificial, SAPIENT continuă remarcabil seria science-fiction Nordam 2190. Alina Voinea scrie, cu inteligență și talent, un roman despre putere, memorie, identitate și prețul umanității într-o lume dominată de inteligență artificială, reușind să imagineze un viitor verosimil în care, ca întotdeauna, puterea aparține celor care controlează moștenirea și informația. Aducând elemente noi de geopolitică prin introducerea Dinastiei infinite și a colonizării Titanului, și acest al doilea volum reușește să-și țină captiv cititorul prin întorsături de situație și suspans. Un must-read pentru toți pasionații de literatură.
George C. Dumitru
***
Sunt destul de puţine cazurile în care am putut spune mult, dar bun, ultimul fiind, probabil, Paradisul lui Radu Vancu, comparabil cu SAPIENT ca dimensiuni și, de foarte departe, ca tematică. Demn urmaș al volumului care îl precedă, SAPIENT duce lucrurile la următorul nivel, dezvoltând organic temele mari, dar rămase deschise, din SENTIENT. Lumilor care coexistau în Sentient li se mai adaugă una (asta a fost cel mai mare deliciu pentru mine), iar personajele principale, cu eroi și villains, își duc mai departe povestea, care este din ce in ce mai circumvolută.
Ochiul alunecă din ce în ce mai repede pe pagină, căutând, vrând, adulmecând într-un fel al său, aparte, ca ceea ce se află pe următoarea să fie cheia finală a misterului, a lecturii. Și tot citește, și tot aleargă pe pagină, până când, într-un final, ajunge la final și spune… mai vreau!
***
După evenimentele din SENTIENT, Nordam intră într-o nouă etapă de instabilitate, iar amenințarea kindrusară, ignorată prea mult timp, începe să devină imposibil de controlat.
În mijlocul haosului se află Sondra Warder. Dacă primul volum a fost dominat de conflictul interior al lui Rhad Wilder și de relația sa cu sistemul care l-a format, continuarea mută centrul de greutate asupra Sondrei și asupra modului în care ea încearcă să supraviețuiască într-o lume postumană care devine tot mai violentă și mai greu de înțeles.
Pe măsură ce tensiunile politice escaladează, iar alianțele se destramă, Rhad și Sondra sunt împinși într-un conflict care depășește cu mult granițele Nordamului. Pentru prima dată, cititorii ajung pe Titan și descoperă sentienții de acolo: mult mai periculoși decât își imagina cineva.
Între operațiuni militare, conspirații, manipulare informațională (foarte bine ascunsă între rândurile cărții) și amenințarea unui război care poate rescrie viitorul umanității, relația dintre Rhad și Sondra se schimbă sub presiunea fricii, a secretelor și a responsabilităților.
Cu un amestec de military SF, thriller politic și explorare a conștiinței artificiale, al doilea și ultimul volum din seria Nordam 2190 extinde universul construit de Alina Voinea și duce povestea într-o zonă mai matură, mai brutală și mai emoțională decât cea din primul roman, pentru că, uneori, cele mai periculoase războaie nu încep între oameni și mașini, ci între oamenii care încă încearcă să rămână umani.
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
2191, Jay 17, luni dimineața
Lumea Exterioară
Logan Oasis, Așezarea New Logan
Aria Deșertificată Nouă, Nordam
„Suprapopularea a rămas în continuare o problemă de gestionat în Lumea Interioară. Lumea Exterioară se autoreglează. Deconectații se reproduc liber, dar au probleme de fertilitate generate de mediul în care trăiesc și, statistic, nu se nasc mai mult de 1.2 copii pe familie. Rata de supraviețuire de la naștere până la 15 ani este de 73.1%. De asemenea, deconectații nu depășesc, în medie, vârsta de 75 de ani, astfel încât, anual, numărul lor scade natural. Dar, cum accesul la tehnologiile Med este garantat pentru cetățeni, chiar dacă le oferim cele mai ieftine variante, consecința este aceea că Nordamul încă întreține o populație de 170 de milioane de indivizi, îmbătrânită, dintre care 110 milioane constituie povara Washului, iar restul de 60 de milioane trăiesc în cealaltă parte a continentului, în Ortlan.”
— Dolphin Sanders (fragment din darea de seamă în vederea stabilirii bugetului Departamentului de Aprovizionare și Resurse Materiale pentru anul 2191)
Vântul împrăștia frunzele rămase din anotimpul poamelor, apoi le aduna vălătuc și le rotea cu foșnet deasupra pământului întărit și crăpat al uliței mari. Câteva raze de soare ieșeau de sub orizont, iar apele lacului Logan, lăbărțat ca un râu leneș, cu malurile încă verzi, dar cu albia aproape secată, unduiau blând în lumina nouă. Era unul dintre puținele ochiuri de apă rămase în Nordam, iar Așezarea se adunase ca o stavilă de case împrejurul lui.
Un cocoș cântă în depărtare, apoi glasul lui spart fu urmat de altele. Soarele înroși acoperișurile și se prelinse în curți și în case. O ușă se deschise și prima femeie vrednică ieși cu treabă, apoi alta trecu în grabă, ducând cu ea o găleată, iar alte două se întâlniră să schimbe câteva vorbe pe fâșia de plajă unde își mânaseră caprele la primul adăpat al zilei. Într-o curte se auzi, ritmic, toporul înfipt în lemn și, ceva mai departe, un motor începu să huruie. Câțiva copii trecură alergând, hârjonindu-se, apoi, în urma lor, veni mirosul de grajd și de pâine proaspăt coaptă.
Pe malul lacului, un pescar tăcut își încerca, pe rând, undițele, parcă trăgând speranța că încă un pește se va fi prins înainte ca liniștea nopții să se fi risipit odată cu întunericul.
Cum sunetele vieții matinale din New Logan începură să se întețească și să se amestece în vacarmul unei zile obișnuite de Jay, iar asta trebuie că speria peștii, omul apucă până la urmă firul uneia dintre undițe și trase încet, cu grijă, adunându-l atent. Dar firul opuse rezistență. Se prinsese în ceva.
— Zeii mă-tii de fir, că e a șaptea oară când te agăți, sudui pescarul printre dinți, apoi își sumeți pantalonii mult peste genunchi și își scoase galoșii. N-oi mai da patru pești pe așa ceva câte zile oi avea!
Intră în apă încet, atent să nu alunece, dar ceva îi sări de sub talpa pe care abia o înfundase în stratul gros de clisă. Se dezechilibră și căzu, stropind împrejur.
— ‘r-ați ai dracu’ de pungași, cu Poartă cu tot! M-oi mâli tot acuma, bombăni el.
— Tati!
Se uită spre mal, unde se opintea să-l strige un țânc de vreo șapte ani. Se propti într-un cot și se împinse în sus cu cealaltă mână, dar degetele îi alunecară, și căzu pe o parte în apa tulburată.
— Vin acu’!
Tuși, apoi strănută. Își prinse capul cu brațele, lovindu‑și urechile, nasul și fața, ca și cum ar fi fost năpădit de un roi de viespi, dar nicio insectă nu se vedea în preajmă.
— Cheam-o pe mă-ta! strigă el cu vocea gâtuită, apoi se ridică pe jumătate, horcăind, se zbătu, iar trupul parcă i se frânse și căzu înapoi, cu fața în apă, izbind convulsiv împrejur cu picioarele.
De pe mal, arăta ca un gândac mare, răsturnat, cu elitrele îngălate.
— Tati!
Copilul coborî în fugă spre plaja îngustă și se repezi plescăind în apă, apoi începu să țipe și să împingă trupul greu al pescarului ca să-l întoarcă. Spasmele se răriră. Trupul mânjit cu noroi se lăsă greu pe o rână.
O femeie ieși din casă și se uită spre lac. Cu un strigăt scurt, alergă spre cei doi. În goană, cârpa din mâna ei îi lovea șalele, până când o azvârli pe mal și se năpusti asupra corpului inert. Îl întoarseră cu fața în sus, apoi femeia se prăbuși peste el. Corpul ei începu să tremure, iar copilul se ridică în picioare și dădu să fugă, dar căzu ca secerat după primii doi pași, împroșcând malul cu stropi groși de noroi. Își zgârie fața, cu gura deschisă într-un strigăt mut, ca apoi să înțepenească fără suflare. Apa mică și nămoloasă undui greoi și concentric împrejurul lui, apoi se liniști cu totul.
În jur se mai auzeau doar trilurile păsărilor și vântul prin frunzele uscate. Cerul se umplu de fum, iar în valea amuțită se răspândi un miros înțepător de cocă arsă.
