Camilla Läckberg & Henrik Fexeus – Cutia (Mina Dabiri og Vincent Walder I: Box, 2021) 752p., TPB, 13×20, Trei, 2022, Colecția Fiction Connection/Crime, Trad. Carmen Vioreanu, Red. Irina Tudor Dumitrescu, 55,25 (65) lei, ISBN 978-606-40-1323-1

Nota Goodreads: 3,86 (1 547) note

Descrierea editurii: „Un thriller plin de suspans scris de un nou duo nordic — începutul unei serii captivante. Când o femeie ucisă este găsită într-o cutie străpunsă cu săbii, poliţia este descumpănită: a fost un număr de magie care n-a mers cum trebuie sau o crimă extrem de brutală? Mina Dabiri lucrează la poliţia din Stockholm și primește ajutorul lui Vincent Walder, un mentalist și expert în limbaj corporal și magie. Mina și Vincent fac legături cu cazuri mai vechi și își dau seama că sunt pe urmele unui criminal în serie nemilos, care trebuie oprit înainte să mai facă și alte victime. Însă personalităţile dificile ale celor doi complică situaţia; amândoi poartă secrete întunecate, iar trecutul lor pare legat de ceea ce se petrece acum. Iar ei trebuie să fie cu un pas înaintea ucigașului. Trebuie să se familiarizeze cu nebunia ca să-i poată pune capăt.”

Un nou blog tour, al optulea din acest an, în cadrul căruia cei (deja) opt bloggeri am scris despre Cutia, cel mai recent roman al autoarei suedeze Camilla Läckberg, cea care a creat celebra serie Fjällbacka (ce numără zece volume, toate apărute la Editura Trei) și care acum colaborează cu Henrik Fexeus, un celebru psiholog și conferențiar suedez, pentru a scrie împreună un cărțoi de peste șapte sute de pagini, pe care însă îl citești cu sufletul la gură nu doar datorită intrigii alambicate și a suspansului excelent dozat, ci și pentru stilul facil de a făuri acțiunea și a construi personajele.

Intriga este stufoasă și, așa cum ne-au obișnuit deja autorii nordici, teribil de complicată și de sângeroasă. Un criminal în serie recreează trucuri magice riscante în timpul cărora își omoară victimele. Prima victimă este Tuva, descoperită înghesuită într-o cutie de lemn și străpunsă de mai multe săbii. Acest truc se numește Sword box și este extrem de greu de realizat. Poliția din Stockholm nu are bineînțeles niciun indiciu cu privire la cine și, mai ales, de ce ar fi dorit să chinuie în asemenea hal o biată femeie. Așa că Mina Dabiri, unul dintre personajele principale ale seriei, anchetatoare foarte înzestrată, dar groaznic de obsedată de curățenie și de pericolul îngrozitor al bacteriilor și microorganismelor care pot provoca moartea în cazul în care nu te dai cu dezinfectant pe mâini din cinci în cinci minute (doar un mic exemplu, ele sunt de fapt nenumărate și reprezintă de fapt unul dintre motivele pentru care am să scad o stea unei povești care a reușit totuși să mă acapareze din prima), decide să profite de un pont primit de la o tânără de la Alcoolicii Anonimi și să-l abordeze pe Vincent Walder, un mentalist celebru pe plan național, care, crede ea, i-ar putea ajuta pe polițiști măcar să schițeze un eventual portret psihologic al celui care a fost în stare de o asemenea atrocitate.

Cum creierul lui Vincent Walder funcționează după alte coordonate (el însuși recunoaște acest lucru, nu inventez eu de dragul spectacolului), acesta fiind un adevărat obsedat de numerele pare și un magician de renume care se bazează enorm de mult pe interpretarea mimicii, a gesturilor oamenilor, văzând tipare acolo unde oamenii normali văd doar o întâmplare sau o simplă coincidență, ba se mai și descoperă că o sinucidere a fost de fapt un alt truc mortal cu viața unei alte persoane nevinovate, celebrul Bullet catch în care protagonista nu a reușit de fapt să prindă glonțul între dinți, este cooptat în trupa de șoc din care mai fac parte un mare iubitor de animale pe care toată lumea îl credea doar laconic și cinic, un proaspăt tătic de tripleți care mai mult doarme la muncă decât lucrează, o șefă de echipă ambițioasă care trebuie să dovedească faptul că nu doar pentru că e fiica unui fost șef din poliție, ci pentru adevăratele ei calități de lider, conduce această trupă de șoc, și un cuceritor de inimi care bineînțeles că le știe pe toate și care îl detestă din prima secundă pe Vincent, considerându-l doar un măscărici și un impostor de care normal că poliția nu are nevoie.

Pe acest calapod, cei doi autori suedezi țes o poveste lungă de peste șapte sute de pagini care duce la un alt nivel noțiunea de joc de-a șoarecele și pisica. Pentru că cineva presară firimituri (adică indicii) precum vrăjitoarea cea rea care voia să-i momească pe Hänsel și pe Gretel în pădure, în speranța că aceste oribile crime îl vor incrimina tocmai pe Vincent.

Povestea pendulează între prezent, când polițiștii fac totuși echipă cu Vincent și încep să se apropie încet-încet dacă nu de criminal, măcar de un posibil motiv al acestuia, și trecut, în 1982, la o fermă, unde un băiețel începe să-și clădească încet, dar sigur, o viitoare carieră de magician. Cu consecințe nefaste, însă – chiar m-am întrebat, de-a lungul poveștii, cine ar putea fi acel băiețel, criminalul sau Vincent? Rămâne să vă dumiriți și voi, firește, doar n-am să vă dezvălui tot.

Să spun că multe detalii sunt inutile ar însemna să folosesc un eufemism. E adevărat, ele oferă greutate și complexitate unei povești și-așa stufoase și complicate, dar parcă uneori ce e prea mult e prea mult: de exemplu, mi s-au părut absolut redundante detaliile despre viața medicului legist care se ocupă de victimele magicianului criminal. Sau nenumăratele certuri dintre Vincent și soția sa. Cum spuneam, ele oferă complexitate și încearcă să îl facă pe cititor să trăiască povestea, să simtă trăirile personajelor, să-l simtă cum evoluează și să trăiască alături de el în poveste, dar când vezi că ai ajuns la pagina cinci sute și tu încă nu te-ai lămurit cine ar putea fi criminalul și de ce hăcuiește oameni nevinovați, în schimb ai citit deja de un milion de ori cum șterge Mina orice suprafață înainte să se așeze și să-i simți parcă oroarea de-a călători cu transportul în comun sau cum se freacă de un milion pe zi cu dezinfectant pe mâini, dar în schimb nu afli de unde a căpătat această manie sau de ce urmărește de la depărtare o fată…

În rest, așa cum ne-am obișnuit, cazul e fascinant, oamenii rămân la fel de suciți și de inventivi când vine vorba să provoace chinuri cât mai mari semenilor care nu le-au greșit cu nimic, viața pare la fel de feerică dacă te-ai născut și-ai crescut în Suedia și prin vene îți curge sânge pur, nu însă și dacă te cheamă Gabriel Bargabriel și ai venit din Siria (de drag, nu de frica bombelor), și ai ghinionul ca într-o seară să dai peste niște neonaziști criminali și lipsiți de orice urmă de umanitate în ei, chitiți să-ți facă felul din simpla vină că ai căutat și tu un loc mai liniștit.

Cazurile sunt la fel de complicate, polițiștii sunt la fel de „dispuși” să se lase ajutați atunci când sunt neputincioși, misoginismul e în floare (apropo, cel mai detestabil personaj din toată cartea nu mi s-a părut criminalul, pentru că-n logica lui sucită și dat fiind trecutul crunt, are o posibilă explicație pentru ce i-a trecut prin gând să facă, ci marele cuceritor de blonde subțirele pe nume Ruben, cel care le știe pe toate și care a ghicit criminalul din prima secundă, în mintea lui de atotcunoscător cu egoul mare cât Palatul Poliției, unde se petrece mare parte din acțiune, dar despre care Vincent ghicește din prima ce traumă poartă legată ca o tinichea de coadă), dar stilul molcom, plus complexitatea personajelor, despre care vom mai afla cu siguranță și în volumul sau volumele viitoare ale seriei, te fac să nici nu simți când ai mai dat gata altă sută de pagini.

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Cutia. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:

Literatura pe tocurihttps://literaturapetocuri.ro/cutia-de-camilla-lackberg-henrik-fexeus-editura-trei-recenzie.html

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/cutia-camilla-lackberg-henrik-fexeus-recenzie/

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/04/recenziile-lui-gica-68-cutia-de-camilla.html

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/04/10/recenzie-cutia-de-camilla-lackberg-si-henrik-fexeus/

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/cutia-camilla-lackberg-henrik-fexeus/

Carti Recenzii Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/2022/04/13/cutia-recenzie-editura-trei/

Pălărisme: https://palarisme.ro/cutia-recenzie-blog-tour-editura-trei-crime/

Biblioteca lui Liviu: https://bibliotecaluiliviu.ro/2022/04/12/lecturi-295-camilla-lackberg-henrik-fexeus-cutia/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *