Lecturi 349: David Goggins – Nu mă poți răni

Publicat pe De Liviu Szoke

David Goggins – Nu mă poți răni (Can’t Hurt Me: Master Your Mind and Defy the Odds, 2018) 336p., TPB, 16,5×23, Litera, colecția Introspectiv, trad. Sabrina Florescu, red. Ilieș Câmpeanu, 55,99 (69,99) lei, ISBN 978-606-33-9989-3

Nota Goodreads: 4,36 (173 635 note)

Descrierea editurii: „Pentru David Goggins, copilăria a fost un coşmar – sărăcia, prejudecata şi abuzul fizic i-au colorat zilele şi i-au bântuit nopţile. Prin autodisciplină, duritate mentală şi mult efort, Goggins s-a transformat dintr-un tânăr supraponderal şi depresiv, fără nici un viitor, într-o emblemă a forţelor armate americane şi unul dintre cei mai buni atleţi de anduranţă din lume. Este singurul bărbat din istorie care a finalizat instrucţia pentru puşcaşi marini, pentru Army Ranger School şi Air Force Tactical Air Controller, stabilind recorduri în numeroase evenimente de anduranţă, ceea ce a inspirat revista Outside să-l numească „Cel mai în formă om din America“. În Nu mă poţi răni, Goggins ne împărtăşeşte povestea vieţii lui fascinante şi ne arată că majoritatea dintre noi ne folosim doar 40% din abilităţi. Acest volum ne prezintă o cale pe care oricine o poate urma pentru a trece dincolo de durere, a scăpa de frică şi a-şi atinge adevăratul potenţial.”

Carte citită în avanpremieră. Data oficială a apariției în România: 15.05.2023

Spre deosebire de, să zicem, Jay Shetty, ale cărui cugetări despre iubire, respect și stimă de sine, dar și față de cei din jur au cucerit milioane de adepți prin simplul fapt că sunt chestii de bun-simț, pe care în sinea noastră le știm cu toții, dar până acum n-am stat poate să ne gândim cu adevărat la ele și nici nu ne-am rupt din timpul prețios pentru a le așterne pe hârtie și a le sistematiza cât de cât, așa cum a făcut-o el, David Goggins, un monument de ambiție și determinare care și-a împins corpul până dincolo de limitele suportabilității umane, cu rezultate pe măsură, căci în final era să moară și doar norocul și, încă o dată, ambiția l-au salvat, reprezintă un adevărat model pentru orice atlet de performanță, soldat de elită, salvator de orice fel și un demn exemplu de urmat pentru oricare dintre noi.

Editura Litera lansează așadar la mijloc de mai nu doar o poveste cruntă de viață, o biografie a unui pușcaș marin care și-a sfidat sorții și a muncit enorm pentru a realiza ceea ce majoritatea ar fi fost imposibil, ci și un adevărat manual despre cum să muncim mai mult, să ne propunem obiective tot mai înalte, mai ambițioase, și, în final, să ne autodepășim, căci orice limită pe care o considerăm de nedepășit poate fi trecută prin muncă, ambiție și sute și sute de ore de exerciții.

Copilăria lui David Goggins n-a fost deloc una fericită. Abuzat și maltratat de un tată violent care-i muncea pe David și pe fratele său până la epuizare la clubul său ale cărui încasări le păstra doar pentru el și, totodată, agresându-le și maltratându-le mama în mod sistematic, David a fost salvat de la bătăi și de la abuzuri de mama sa, care, sătulă și ea de bătăi și umilințe, și-a luat inima în dinți și copiii în mașină și a pornit în lumea largă, salvându-le astfel viețile. Ce a urmat a fost un șir lung de lipsuri și de agresiuni din partea unor colegi de școală și vecini de cartier care își etalau din plin, la mijloc de ani optzeci și nouăzeci, ura față de rasa de care aparținea David, însă acesta a reușit să treacă peste toate, inclusiv peste eșecul de-a intra din prima în rândul pușcașilor marini din cadrul celei mai dure și mai restrictive unități ale armatei americane, ajungând chiar să slăbească aproape patruzeci de kilograme în doar câteva luni și transformându-se într-un atlet de talie națională.

Învățând din greșeli și împingându-se singur dincolo de limitele suportabilității umane, David a ajuns să câștige maratoane și concursuri de anduranță din Hawaii și până în deșerturile nemiloase ale Americii de Nord, intrând până la urmă în rândul pușcașilor marini, participând la nenumărate misiuni în cadrul armatei și demonstrându-și sie însuși, dar și celorlalți, că niciun obiectiv nu e imposibil de atins odată ce ți l-ai fixat în minte. Inclusiv doborârea recordului de cele mai multe tracțiuni făcute în 24 de ore (4 030), după două încercări eșuate care aproape l-au băgat în spital. Totul pentru a strânge fonduri pentru necăjiți, dar și pentru a demonstra că nimic nu e imposibil. Mai ales atunci când nimeni nu crede că ar fi posibil.

„Această privire în abis m-a făcut să dau timpul înapoi, ca niște degete care frunzăresc dosare vechi. Am găsit lucrurile bune și le-am redat încontinuu în minte. Am crescut bătut și abuzat, m-am strecurat printr-un sistem care m-a respins la fiecare pas, până când am preluat controlul și am început să mă schimb. De atunci fusesem obez. Am fost căsătorit și divorțat. Am avut două intervenții chirurgicale la inimă, am învățat singur să înot și să alerg cu picioare rupte. Am fost îngrozit de înălțimi, apoi am început să fac acrobații aeriene la mare altitudine. Am fost îngrozit de moarte de apă, dar am devenit scafandru tehnic și navigator subacvatic, ceea ce înseamnă câteva grade de dificultate dincolo de scuba diving. Am concurat în peste 60 de curse ultra, câștigând multe, și am stabilit un record la tracțiuni. În primii ani de școală mă bâlbâiam și am ajuns să fiu cel mai de încredere speaker al pușcașilor marini. Mi-am servit țara pe câmpul de luptă. În tot acest timp, am fost hotărât să mă asigur că nu pot fi definit de abuzul în care mă născusem sau de agresiunea cu care am crescut. Nu aveam să fiu definit nici de talent, nici de propriile temeri și slăbiciuni.

Eram suma tuturor obstacolelor pe care le depășisem…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *