Mircea Opriță-Argonautica (1970, 1980) 288p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 15, Redactor Cătălin Badea-Gheracostea
După cele două ediții de la Editura Albatros (1970) și Dacia (1980), iată că vine și ediția a III-a, revăzută și adăugită, a unui roman clasic al literaturii SF românești: Argonautica lui Mircea Opriță. Este povestea astronomului Gregor și a iubitei lui, Adalina, care se îmbarcă pe o nvă spațială într-o expediție către Constelația Argonautului. Pe drum au parte de aventuri comice și nu numai, de sabotaje ale unui fanatic, de un căpitan care o ia razna și care ‘află’ că pe planeta care trebuia explorată se află efemeride malefice care vor să-i distrugă, totul culminând, la întoarcere, cu distrugerea…
Dacă Douglas Adams nu și-ar fi publicat celebrul ‘Hitch-Hikers Guide to the Galaxy’ (apărut și la noi într-un volum omnibus la Editura Nemira în 2005) începând cu 1979, aș fi crezut că Mircea Opriță s-a inspirat generos din această epopee, așa însă… Numele cărții vine evident de la expediția lui Iason și a argonauților plecați în căutarea Lânii de Aur și reușește (cartea) să folosească o mulțime de clișee, fără a deveni însă o lucrare care se ia prea mult în serios (cred că și acesta i-a fost scopul). Ce i-aș reproșa autorului ar fi că a cam abuzat de anumiți termeni la modă pe la 1850 (frumoasa laborantă, tânăra femeie etc.), dar care, chiar și la ediția din 1970 cred că sunau cam invechiți. Nota mea-9!
Jack Williamson-Mai Întunecat Decât Crezi (Darker Than You Think, 1948) 366p., TPB, Leda, 2009, Colecția Science-Fiction Nr. 7, Trad. Monica Taliu, Red. Mirella Acsente
Un roman horror în adevăratul sens clasic, scris de un titan al literaturii SFFH, care ne-a părăsit în 2006 la venerabila vârstă de 98 de ani-Jack Williamson. Este povestea lui Will Barbee, ziarist în Clarendon, S.U.A., care întâlnește o misterioasă tânără ce pare că este vrăjitoare și care îl asasinează pe celebrul profesor Lamarck Mondrick, care fusese într-o expediție argeologică în Asia și care se întorsese cu o stranie ladă din lemn căptușită cu argint.
Pentru Barbee începe o aventură continuă pe urmele tinerei Aprill Bell și a Fiului Nopții, ea transformîndu-se în lupoaică iar el în lup, tigru sau chiar pterozaur (toate aceste transformări petrecându-se într-o stare de transă indusă de somn), cu asasinate care mai de care mai sângeroase și cu o revelație…
Mărturisesc că aveam așteptări destul de mari de la acest volum, bine scris, alert și cu o idee privind originea Fiului Nopții și a adepților săi foarte interesantă, dar se simte că au trecut 70 și ceva de ani de la când a fost publicat prima oară. Nota mea-8!
George R.R. Martin-Regii Nisipurilor (Sandkings, 1979, 1981) 372p., MMP, Nemira, 2010, Colecția Nautilus Nr. 291, Trad. Cătălin Teniță, Laura Bocăncios, Antuza Genescu, Ion Doru Brana, Red. Ecaterina Derzsi(?)
Cuprinde: Calea Crucii și a Dragonului/ The Way of Cross and Dragon, 1979; Flori-Amare/ Bitterblooms, 1977; În Casa Viermelui/ In the House of the Worm, 1976; Prieteni Nedespărțiți/ Fast-Friend, 1976; Orașul de Piatră/ The Stone City, 1977; Doamna din Stele/Starlady, 1976; Regii Nisipurilor/Sandkings, 1979.
Mărturisesc că nu am înțeles de ce Nemira a simțit nevoia să republice 2 volume ale lui George R.R. Martin pe care Editura Teora le publicase anterior (Pereginările lui Tuf și Zburătorii Nopții), cum de altfel n-am înțeles de ce a fost nevoie de noi ediții la Nemuritorul lui Roger Zelazny (apărut și la Pygmalion în 1994), la Carantina lui Greg Egan (apărută și la Teora) sau la Omul Demolat al lui Alfred Bester (apărut tot la Pygmalion în 1994), dar poate se simțea nevoia unui nou tiraj pentru aceste cărți foarte valoroase de altfel.
Revenind la culegerea de față, este de remarcat că cele două povestiri premiate din cuprins au mai apărut la noi: Calea Crucii și a Dragonului în Jurnalul SF Nr. 93 și Regii Nisipurilor în Almanhul Anticipația 1984. Avem de-a face cu povestiri horror, new weird, space-opera sau fantasy, de bună calitate, într-o traducere excelentă și o redactare pe masură. Nu prea mi-au plăcut Calea Crucii și-a Dragonului și Prieteni Nedespărțiți, în schimb mi-au plăcut foarte mult Regii Nisipurilor și În Casa Viermelui. Per ansamblu este un volum bun spre foarte bun, aștept cu interes și alte volume de povestiri ale lui Martin. Nota mea-9!
Later Edit: Astăzi este ziua celui mai important promotor al SF-ului în România de după 2000! Mulțumim pentru munca depusă de-a lungul timpului la Lumi Virtuale, Tritonic, Nautilus, Millennium Books, ziare și reviste! La multi ani, Michael Haulică, you are the best!
Posted by Liviu
Mulțumesc mult, domnule Trifan (ar trebui să-l cheme Trifan pe fanul asta tricefal).
F buna rubrica asta. O sa caut Much Darker Than You Think, ma gandeam de mult la ea, dar acum mi-ai atras atentia prin cuvintele „horror in adevaratul sens clasic”.
Reeditarile mie mi se par f inspirate, Omul demolat nu o aveam dinainte si m-am bucurat ca am prins-o la Nemira, la fel GRR Martin.
Iti dau dreptate doar pe jumatate: reeditarile sunt inspirate intr-adevar pt. cei care nu si-au putut procura cartile cand au aparut, dar multe din aceste carti inca se mai gasesc pe diverse site-uri (okazii.ro sau anticariat.ro etc.), pe cand multe carti si autori valorosi sunt lasati deoparte. Sunt sigur ca multi s-ar fi bucurat sa fi aparut „The Computer Connection” sau „Golem 100” de A. Bester la Nemira (si nu „The Demolished Man”) sau David Brin, Vonda McIntyre, Fritz Leiber („The Wanderer”), Michael Swanwick, Michael Bishop, Pat Murphy, Octavia E. Butler sau Catherine Asaro (pentru a numi doar cativa autori premiati cu Hugo sau Nebula pt. roman, nebagati in seama de editorii de la noi).
Bester poate mai apare la Leda… În rest, așa cum sîntem supărați că Nemira nu publică Swanwick (de pildă) putem fi supărați exact pentru același motiv și pe Leda, Tritonic, Millennium și care mai sînt.
Am gesit oarecum spunand doar de Nemira, nu e singura editura care face reeditari, si Leda a inceput cu Neurmomantul si alte opere (in colectia veche „Galeria Fantastica”), apoi a continuat cu Lovecraft si „Cronicile Martiene” si acum publica doar vampiri, varcolaci, YA in general, si exemplele pot continua. Dar fiecare editura este si o societate comerciala si trebuie sa faca si profit, iar noi, pe de alta parte, ne-am obisnuit sa fim ignorati cand ne exprimam anumite doleante (cel mai recent exemplu este cu scimbarea look-ului colectiei Nautilus).
Sa nu uitam totusi ca Leda a publicat in acelasi timp si Gene Wolfe. 🙂