Autor: CG Drews
Titlu: Nu lăsa pădurea să intre (2025)
Titlu original: Don’t Let the Forest In (2024)
Editură: Librex Publishing
Traducător: Ioana Văcărescu
Redactor: Andreea Tudorică
Copertă: Jana Heidersdorf, Meg Syre
Nr. pagini: 352
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 59,19 (73,99)
Nota Goodreads: 4,10 (26 116 note)
Premii: Barnes & Noble Children’s & YA Book Award for Young Adult 2025
Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Young Adult Fantasy 2024, Libby Award Nominee for Best Young Adult Fiction 2025
Descrierea editurii: „Andrew Perrault, elev în ultimul an de liceu, își găsește refugiul în basmele întunecate pe care le scrie pentru singura persoană care îl poate ține ancorat în realitate — Thomas Rye, băiatul cu mâinile mereu pătate de cerneală și părul ca frunzele de toamnă. Iar cum sora lui geamănă, Dove, îl ține inexplicabil la distanță de când s-au întors la Wickwood Academy, Andrew ajunge să se sprijine pe Thomas mai mult ca oricând. Dar ceva ciudat se întâmplă cu Thomas. Părinții lui abuzivi au dispărut în mod misterios, iar el apare la școală cu sânge pe mânecă. Thomas nu spune nimic despre ce s-a întâmplat și se închide complet ori de câte ori Andrew încearcă să afle adevărul. Mai ciudat, Thomas pare bântuit de ceva și nu mai are niciun interes pentru desenele lui—ilustrații macabre și fanteziste cu monștri din poveștile întunecate ale lui Andrew. Disperat să afle ce se petrece cu prietenul său, Andrew îl urmărește pe Thomas într-o noapte în pădurea interzisă și îl surprinde luptându-se cu o creatură de coșmar — desenele lui Thomas au prins viață și ucid pe oricine se apropie de el. Pentru a se asigura că nimeni altcineva nu moare, cei doi băieți luptă în fiecare noapte cu monștrii. Dar pe măsură ce relația lor se transformă într-o obsesie reciprocă, monștrii devin din ce în ce mai periculoși, iar Andrew începe să se teamă că singura cale de a opri creaturile este să-l distrugă pe cel care le-a creat.”
Cu Nu lăsa pădurea să intre, un dark-fantasy/horror sobru și terifiant, Editura Librex Publishing, care până la el parcă doar a tatonat terenul romanelor fantasy pentru adulți, pășește pe un teren care sper ca pe viitor să devină tot mai solid și, de ce nu, să o și țină obiceiul așa. Cu o apariție grafică de excepție (stenciled sprayed edges, clapete, emboss și niște desene de interior care îți provoacă fiori), volumul de față are toate premisele să devină una dintre cele mai fermecătoare apariții ale anului. Ceva, ceva îi lipsește ca să fie uau, iar în cele care urmează aș vrea să și ofer o explicație, în opinia mea, de ce.
Cum ziceam, grafica este excepțională. Scrierea însă lasă de dorit. Căci mă omoară să văd tot mai des lipsa asta de prepoziții în cadrul frazelor, stilul ăsta mitraliat, complet lipsit de imaginație (pe care prima oară l-am observat la unul dintre thrillerele mele preferate, Începem cu sfârșitul al lui Chris Whitaker). Dar să revenim la poveste. Doi tineri, Andrew și Thomas, înscriși la un liceu pentru tineret putred de bogat, străjuit de-o pădure impunătoare și, după cum se va vedea, periculoasă, pornesc în aventura vieții lor atunci când monștrii pe care unul și-i imaginează în scris, așternându-le pe hârtie poveștile, iar celălalt le dă formă desenându-i, prind formă fizică în pădurea de lângă liceu scoasă parcă din poveștile gotice cu fantome și monștri, iar ei trebuie să se lupte cu ei, precum se luptă vajnicii Power Rangers în costume mulate cu himerele de pe alte tărâmuri, ca să-i împiedice să nu atace și școala.
Andrew are o soră geamănă, pe Dove, care, își imaginează el, este atrasă de colegul său de cameră, tocmai Thomas, băiatul cu degetele pătate de cerneală și frunze în păr. Problema este că și Andrew este atras de misteriosul și sumbrul Thomas, despre care, mai nou, se zice că, înainte de-a începe acest ultim an de liceu, și-ar fi omorât părinții. Mă rog, lor li s-a întâmplat o nenorocire, dar evident că vina s-a dat pe ciudatul Thomas, pe care colegii cei răi de la liceu chiar îl cred capabil să-și omoare cu sânge rece propriii părinți. La urma urmei, dacă ești retras și mai „special”, ești în stare și de-o crimă, două acolo, nu? Însă Andrew e sigur că nu Thomas este responsabil de dispariția propriilor părinți, ci altcineva. Sau „altceva”. Și devine astfel un căutător, un investigator decis să afle el însuși ce s-a întâmplat de fapt înainte de începerea școlii.
Dar cu ce preț? Unul de sânge și moarte, că de-asta spuneam că avem de-a face cu o poveste gotică, în care monștrii au și chipuri hâde, dar și unele plăcute, însă care ascund caractere abjecte. Un joc de-a șoarecele și pisica, de-a mă iubește, nu mă iubește, o poveste de iubire, despre sacrificii, pierdere de sine, monștri imaginari și nu numai, dar și o întorsătură de situație care te lasă paf și care reușește să salveze mare parte din poveste. Apropo, confruntările cu monștrii din pădure sunt senzaționale. Profesorii sunt de carton, colegii sunt niște clișee, răi, malefici, ticăloși, exact ca-n atâtea și atâtea filme cu liceeni în care vedetele de fotbal, cei ultrabogați și cu relații și pile, dar și fetele cochetele, reginele concursurilor de popularitate taie și spânzură, marginalizându-i și umilindu-i pe cei pe care îi consideră mai slabi, însă triunghiul celor trei personaje principale reprezintă sarea și piperul acestei povești. Cu un pic mai multă dăruire din partea autoarei, am fi avut o poveste de ținut minte.
„În noaptea aceea, pădurea a prins viață în momentul în care s-au strecurat ei printre copaci. Frunzele foșneau sub pașii lor, purtate de o adiere pe care băieții nu o simțeau, iar ceva se târa printre tufișuri, o siluetă pe care nu o vedeau. Era ora vrăjitoarelor. Thomas avea la el un caiet de schițe și Andrew ținea toporișca.”
