Autor: Richard Osman
Titlu: Noi rezolvăm crime (2024)
Titlu original: We Solve Murders I: We Solve Murders (2024)
Editură: Crime Scene Press
Traducător: George Arion Jr.
Redactor: Horia Nicola Ursu
Nr. pagini: 416
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 44 (55) lei
Nota Goodreads: 4,18 (48 452 note)
Descrierea editurii: „Să rezolvi crime e o afacere de familie. Steve Wheeler se bucură de pensie. Îi place să-și respecte tabieturile: concursul de cultură generală de la pub, banca lui preferată, motanul care-l așteaptă acasă. Pentru el, aventurile s-au încheiat. Amy Wheeler, nora lui, e de părere că adrenalina e bună pentru suflet. Când lucrezi ca bodyguard personal, fiecare zi e periculoasă. În clipa de față o protejează pe celebra autoare Rosie D’Antonio. Dar un cadavru, o geantă cu bani și un asasin pornit pe urmele ei o împing pe Amy să trimită un semnal de ajutor singurei persoane în care are încredere – Steve. Așa începe o cursă nebunească în jurul lumii, înțesată de umor și momente emoționante.”
Blog tour nr. 87 (sau 24/2024): Un nou cozy-crime marcă înregistrată Richard Osman, cu mult umor fin, ironie cât cuprinde, personaje simpatice – iar aici le includ chiar și pe cele negative, foarte bine create și credibile -, crime foarte bine puse în scenă și cu motivații de ajungi să te crucești, plus un context internațional cât se poate de actual într-o poveste alertă și amuzantă deopotrivă.
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Richard Osman s-a întors. Cu o serie nouă-nouță, după ce a pus pe pauză cel puțin un an simpaticele personaje care au cucerit lumea literară prin aventurile lor din Clubul Crimelor de joi. De data asta lăsăm în urmă bucolicul sat englezesc cu ale sale cottages de piatră perfect de postat pe Instagram și multă verdeață în jur, dar dincolo de ale căror garduri vii se petrec lucruri macabre și diverși interlopi mai mici sau mai mari încearcă să-și facă treburile murdare departe de ochii vigilenți ai autorităților, dar care dau peste dracii împielițați de bătrânei care la vremea lor au băgat groaza în spioni și asasini de clasă mondială, și mutăm cu totul cadrul de desfășurare, de-a lungul și de-a latul lumii, din Carolina de Sud în Letchworth Garden City și din Santa Lucia în Dubai, într-un joc de-a șoarecele și pisica între niște asasini plătiți și cei pe care trebuie să-i hăituiască, dar care se dovedesc totuși niște nuci mai tari decât păreau la prima vedere, de unde probabil și zicala că „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.
Îl avem așadar pe regele suprem al traficului de bani, François Loubet, care, cu ajutorul ChatGBT, a pus la cale o modalitate de comunicare cu celebritățile, clienții și asasinii săi aproape imposibil de detectat și care-n veci nu l-ar putea incrimina pe el. Pentru că într-o lume aflată permanent în mișcare și unde se învârt mii de miliarde de dolari pentru a fi spălați și transformați din bani murdari în bani perfect curați, el a imaginat o metodă ingenioasă de-a nu-i mai transfera în conturi off-shore sau să riște să se scufunde vaporul cu containere pline de bani ori cărăușii să fie opriți la vamă cu valiza doldora de euroi, punând astfel la punct o vastă rețea de transportare a acestor bani prin intermediul unor celebrități de carton, așa-zise vedete de Instagram sau de TikTok (că tot e la modă zilele astea) pe care le trimite prin toate colțurile lumii să facă reclamă unor produse de care n-a auzit nici dracu’. Scopul? Păi nu poți să fii vedetă pe Insta cu 16k de urmăritori și să nu pleci cu iahtul sau remorca plină de bagaje după tine, că așa te-ai face de râsul curcilor și ai părea un sărăntok. Prin urmare, Loubet s-a gândit să strecoare în bagajele vedetelor, pe care el însuși le plătește, și câte o valiză plină cu bani. Un milion, acolo, nu mai mult, ca să nu bată la ochi.
Și uite așa, unul după altul, mor trei astfel de staruri în condiții suspecte, pentru că, probabil, trebuia să se descotorosească de ele după ce-și duceau la îndeplinire misiunea. Și se nimerește astfel ca nu departe de locurile în care mor aceste celebrități să se afle unul dintre personajele principale ale noii serii a lui Osman, Amy Wheeler, bodyguard pentru vedete, care, spre ghinionul ei, de fiecare dată ajunge să se afle la locul nepotrivit și în momentul nepotrivit. Amy are o poveste interesantă în spate, pe care însă vă las să o descoperiți singuri, iar în acest moment trebuie să protejeze un personaj ghinionist, a doua cea mai bine vândută autoare la nivel mondial (dacă n-ar fi afurisitul de Lee Child, ar fi chiar prima), Rosie D’Antonio, care a făcut marea greșeală să creeze un personaj negativ ce seamănă inconfortabil de mult cu un oligarh rus, care, astfel, pentru că se plictisește să tot întoarcă cu lopata bănetul câștigat pe căi cinstite, i-a pus gând rău lui Rosie și a apelat la cel care cunoaște pe toată lumea să-i facă felul bătrânicii.
În contrapondere cu Loubet îl mai avem, pe lângă Amy, pe socrul acesteia, Steve Wheeler, un polițist ieșit la pensie și retras într-un bucolic sătuc englezesc unde să se bucure de viață alături de soție, să rezolve rebusuri, să dea pe gât halbe de bere la pubul din sat și să rezolve cazuri mărunte, cum ar fi dispariția unui câine sau furtul a trei sute de lire din casa de marcat a magazinului din sat. Numai că nici la el socoteala nu s-a potrivit exact și a rămas văduv în mod stupid, când soția sa, la fel cum e Amy acum, s-a aflat la locul nepotrivit și într-un moment nepotrivit, într-o gară în care a deraiat vagonul unui tren ce a ajuns să spulbere trei pasageri ce așteptau în clipa aceea pe peron. În fine, ideea e că acum Steve e văduv și are foarte mult timp liber, însă, deși pe vremuri a fost un anchetator extrem de abil, acum nu vrea decât să șadă în tihnă acolo, la aer curat, nu să alerge după cai verzi prin toată lumea. Până când primește vizita șefului lui Amy, care îi spune că tocmai era gata să fie asasinat într-un restaurant din Mayfair, iar nora lui Steve e într-un pericol de moarte.
Și, după cum vă imaginați, se formează o trupă de elită formată din pensionarul Steve, bodyguardul Amy (nu râdeți, că ea a doborât cu un pumn ditamai luptătorul MMA) și bătrâna scriitoare Rosie, care, în pofida multelor aiureli pe care le debitează, dă dovadă de un spirit practic și de o inteligență ieșită din comun. Alert și plin de răsturnări de situație, noul roman al lui Richard Osman poate nu rivalizează cu cel de-al doilea al seriei Clubul Crimelor de Joi, în opinia mea cel mai bun de până acum și unul dintre cele mai reușite romane crime din ultimii mulți ani (fie el și cozy crime) și poate nici măcar cu debutul Clubul Crimelor de Joi, dar schimbarea paradigmei, mutarea într-un cadru mult mai modern, mai amplu, unde totul se desfășoară în viteză, de n-ai timp nici să respiri, și noua serie de personaje care abia încep să aibă ceva de spus transformă și această nouă serie într-una extrem de promițătoare. Și stați liniștiți, umorul se menține la fel de viu și de sănătos, iar adevărurile dureroase despre starea actuală a lumii au rămas la fel de tranșante. Recomandată!
„- Tocmai am văzut un motan nou pe Mason’s Lane, portocaliu, un dur, știi genul. Ăăă… Amy lucrează acum cu Rosie D’Antonio, știi tu, scriitoarea. Foarte frumoasă, chipurile, dar nu-i genul meu. O să-i spun că o iubești. Lui Amy, nu lui Rosie D’Antonio. O să aflu toate bârfele pentru tine. La magazin e o plăcintă nouă, pui cu ceva. O să te anunț dacă mă simt dornic de o aventură. Cam atât în seara asta. Te iubesc, Debs. […] Te iubesc, draga mea. Mă duc să văd dacă motanul ăla mai e prin preajmă.” (p. 28)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Noi revolzăm crime de Richard Osman. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
