Autor: Katherine Faulkner
Titlu: Mămici mincinoase (2024)
Titlu original: The Other Mothers (2023)
Editură: Leda Bazaar
Traducător: Laura Ciobanu
Redactor: Alina Bâltâc, Shauki Al-Gareeb
Nr. pagini: 464
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 37,43 (49,99) lei
Nota Goodreads: 3,84 (26 832 note)
Descrierea editurii: „Abia devenită mămică, Tash este intrigată atunci când o tânără dădacă este găsită moartă în împrejurări misterioase. Hotărâtă să își lanseze cariera de jurnalist independent, femeia începe să investigheze cazul. Dar Tash caută și altceva — prietene noi care să o ajute să navigheze prin apele tulburi ale maternității. Le vede la noul grup de joacă al fiului ei: celelalte mame. Un grup de femei elegante și sofisticate care locuiesc într-un cartier cu alei mărginite de copaci și care au case uimitoare. Genul de mame așa cum și-ar dori să fie și Tash. Când este primită în cercul lor, jurnalista descoperă genul de viață la care a visat întotdeauna — rafinatele lor case londoneze sunt la ani lumină de apartamentul său înghesuit de la subsol și de facturile care par că nu se mai sfârșesc. Tash este rapid introdusă în lumea lor sofisticată în care cafelele, cocktailurile și întâlnirile de joacă sunt la ordinea zilei. Dar când o altă tânără este găsită moartă, devine clar că acest grup este altfel decât lasă să se vadă. Cu cât Tash investighează mai mult, cu atât ajunge mai inconfortabil de aproape de celelalte mame. Sunt oare aceste femei cu adevărat prietenele ei? Sau există un alt motiv, mai periculos, pentru care a fost acceptată atât de repede în lumea lor exclusivistă? Cine, mai exact, investighează pe cine?”
Blog tour nr. 79 (sau 21/2024): Poate cel mai elocvent exemplu de thriller domestic citit în ultima vreme – o crimă, o anchetă luată în propriile mâini de o jurnalistă ambițioasă atunci când autoritățile se grăbesc să claseze cazul declarându-l o sinucidere, mult învârtit în jurul cozii, multe săpături care nu duc nicăieri, multe săpături care duc totuși undeva, pas cu pas tot mai aproape de aflarea adevărului, de marea dezvăluire, de marea întorsătură de situație pe care mizează de altfel thrillerele domestice: stai, mă, că de fapt asasinul era… Și când credeai că le-ai aflat pe toate, că, grație inteligenței tale de detectiv de fotoliu, care le-a văzut și le-a citit pe toate, de fapt, în ultimele pagini, afli că te-ai înșelat cu totul, că nu era așa, că nu s-a întâmplat așa, că motivațiile erau altele, că asasinul era mult mai perfid și că… Și că și povestea este în principal o satiră la adresa societății din zilele noastre și la cât de superficiali am devenit cu toții, cât de mult a ajuns că conteze aparența, nu esența. Exteriorul, nu interiorul.
Faceți cunoștință cu mămicile mincinoase! Nu, la o adică un nume mult mai potrivit ar fi Mămicile secretoase. Pentru că e o poveste doldora de secrete, în care toți mint, înșală, ascund informații, se prefac, comit adulter, comit abuzuri, mint fără să clipească, trag oameni pe sfoară, fură cu nerușinare, manipulează, parcă nu e niciunul mai de Doamne-ajută, cu un pic de bun-simț sau cu coloană vertebrală în această poveste în care la un moment dat stai să te întrebi: Dar oare în ce cuib de viespi am nimerit? Sau e mai nimerit să zic „un cuib de vipere”?
Mămicile sunt de fapt trei, iar în ordinea numărului de pe tricou, nu neapărat a meschinăriei sau perversității, ele sunt Laura, Nicole și Claire. Toate au copii cuminți și par pâinea lui Dumnezeu. În grupul de joacă al copiilor lor își face apariția și Tash, Natasha pe numele ei întreg, al cărei băiețel, Finn, pare singurul întreg la minte și netransformat într-un monstru din toată această poveste. Tash, care a renunțat la postul de jurnalist prost plătit de la un ziar pentru a-și crește băiețelul și a o lua pe cont propriu ca freelancer (și a fi plătită și mai prost, cu firimituri, din an în Paști, motiv de strâmtorare și tensiuni între ea și soțul ei, Tom, medic), se simte flatată că ea, care locuiește într-o casă lipsită de farmec dintr-un cartier londonez la fel de lipsit de farmec, ce pălește în fața strălucirii cartierului unde locuiesc celelalte, este băgată în seamă de mămicile acestea șic, mereu în pas cu moda, strălucitoare și aparent extrem de fericite cu viețile de care au parte și pe care și le-au construit cu multă migală.
Însă știți vorba că „Afară-i vopsit gardul și-năuntru-i leopardul”? Așa și cu mămicile astea secretoase, ale căror soți mint de îngheață apele și hărțuiesc colege la locul de muncă ori bone angajate să aibă grijă de copiii lor cu probleme. Par fericite, dar numai ele știu câtă muncă e în spatele acestei fațade pe care doar fardul gros, hainele scumpe, mașinile de fițe, mesele extravagante și tratamentele exorbitante în saloane de superlux. Iar asta o împiedică pe Tash să vadă crunta realitate: că la ele contează doar aspectul, nu că acasă au dulăpioarele din baie pline cu medicamente sau că în portbagajul uneia se află probabil niște stropi de sânge trecuți cu vederea după ce poate (sau poate nu) a transportat un cadavru de care s-a debarasat (sau poate nu) la ceas de noapte într-o luncă unde se va construi ditamai cartierul de lux – poveste pentru care Tash primește niște bani de cheltuială, nu mai mult, de la un ziar.
Motiv pentru care, după ce este abordată de mama unei bone dispărute în urmă cu un an, pornește într-o anchetă pe cont propriu pentru a descoperi cine a omorât-o (sau dacă a omorât-o, pentru că, așa cum ziceam, poliția a stabilit că fusese vorba de o sinucidere, nimic altceva, doar toți cei care înoată în aer liber sar îmbrăcați când vor să se sinucidă, nu își lasă hainele pe mal, de pildă, cu tot cu telefon la ei) pe Sophie. Adică pe bona angajată de Jez (Jeremy) și Claire pentru a avea în primul rând grijă de Jude, băiatul lor cu probleme de comunicare (fiul vitreg al lui Claire, întrucât mama lui murise de cancer pe când era micuț, iar Jez se recăsătorise cu Claire), dar și de casă și de Claire, gravidă. Asta dacă, firește, Sophie chiar a fost omorâtă.
Povestea este alcătuită din trei fire narative ce au loc în 2017 (povestea lui Sophie din casa soților Henderson), 2018 (povestea anchetei desfășurate de Tash) și 2019 (povestea care trimite bolovanul la vale, când Tash, soțul ei și fiul lor sunt invitați în Cornwall, la casa de pe faleză a lui Claire și Jez). Unde totul iese la iveală. Minciunile și manipulările ies treptat-treptat la suprafață și dezvăluie o încrengătură de secrete care te-ar îngrozi dacă n-ai fi citit deja multe lucruri asemănătoare.
Nu doar că scheletele din dulapuri stau bine-mersi și nu le fac viețile grele celor care le-au dosit acolo, dar personajele astea perverse ar putea sta fără nicio jenă alături de monștri care și-au ucis familiile sau au răpit zeci de femei de pe marginea șoselelor pentru a-și face mendrele cu ele. Și asta pentru că ele nici măcar nu conștientizează c-au făcut ceva rău, și nici nu pot să dea vina pe o copilărie plină de abuzuri care mai de care mai înfiorătoare. Nu, pur și simplu banii, faima, stilurile de viață, gândirea sucită, poate și greutățile cu care se confruntă în încercarea de-a păstra aparențele le transformă în ceea ce sunt: individe și indivizi lipsiți de orice simț moral, de bun-simț și de răspundere, pentru care viața unei persoane valorează mult mai puțin decât păstrarea aparențelor și a unui anumit statut în societate.
„- Ar trebui să pleci din casa aia, să te îndepărtezi de ei, mi-a zis pe deasupra capetelor băieților. Nu văd cum se poate termina bine, Soph. Chiar nu văd!”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Mămici mincinoase de Katherine Faulkner. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
