Lecturi 392 (Avanpremieră): Loreth Anne White – Secretul pacientei

Loreth Anne White – Secretul pacientei (The Patient’s Secret, 2022) 416p., TPB, 14,5×21,5, Litera, 2024, colecția Buzz Books, trad. Mihaela-Magdalena Dumitru, red. Alexandra Diaconescu, 52,49 (69,99) lei, ISBN 978-630-319-926-9

Nota Goodreads: 4,30 (35 889 note)

Carte citită în avanpremieră.

Data oficială de apariție: 06.05.2024

Descrierea editurii: „VIAȚA EI PERFECTĂ NU MAI ESTE UN REFUGIU ÎN CARE SĂ SE SIMTĂ ÎN SIGURANȚĂ. CÂND CADAVRUL PLIN DE RĂNI AL UNEI FEMEI IEȘITE LA ALERGAT ESTE GĂSIT LA BAZA STÂNCILOR DE PE COASTA DE LA MARGINEA UNUI ORĂȘEL IDILIC, VECINII IDEALI NU MAI PAR DINTR-ODATĂ CHIAR ATÂT DE IDEALI. Lily Bradley este o psihoterapeută respectată, căsătorită cu un profesor universitar renumit. Soții locuiesc cu cei doi copii ai lor într-o casă de vis din Story Cove, o comunitate strâns unită. Lily duce o viață perfect ordonată, sau cel puțin așa pare. Ca terapeută, știe tot ce ascund oamenii în adâncul sufletului lor. Inclusiv ea însăși. Într -o zi, senzuala și nonconformista Arwen Harper își face apariția în orășel într-un microbuz Volkswagen vopsit în stil hippy, împreună cu fiul ei de șaisprezece ani. Peste noapte, secretele comunității din Story Cove nu mai sunt în siguranță. Deoarece Arwen Harper ar putea să-și cunoască noii vecini mai bine decât se cunosc ei înșiși. Acum cineva a murit, și se pare că e vorba de o crimă. Brutală și cu motivații personale. Intră în scenă Rue Duval, o detectivă perspicace și experimentată. Sarcina ei este să demaște secrete, dar Rue se pricepe de minune să le și păstreze. Pe măsură ce viețile celor trei femei se împletesc inevitabil, un lucru devine limpede: când se pune problema supraviețuirii, oamenii obișnuiți pot săvârși cele mai cumplite lucruri.”

Vi s-a întâmplat vreodată să vedeți doar coperta unei cărți și să vă spuneți „Asta e o carte pe care mi-o doresc și trebuie neapărat să o citesc, ba chiar să o am în bibliotecă”? Fără să-i fi citit măcar rezumatul? Iar după ce i l-ați citit, să vi se amplifice această dorință? Ei bine, mie da. Și nu doar o dată. Se spune să nu judeci o carte după copertă, dar cred că e valabilă și reciproca, pentru că de multe în spatele unor coperte atrăgătoare se ascund de fapt banalități, ca să mă exprim un pic mai elegant. Ei bine, în ziua în care am văzut coperta cărții Secretul pacientei, instinctul mi-a spus că este o carte deosebită. M-am grăbit să o anunț pe blog și să dau sfară în țară, fără să fi apucat măcar să citesc cu foarte mare atenție ce scria pe coperta a patra. Flerul meu n-a dat greș în cazul ei, deși la acel moment n-aș fi știut să identific foarte clar motivul.

Secretul pacientei este o carte deosebită, fără nicio îndoială. De acord, pe acest subiect – cu un străin sau o străină care vine sau se întoarce într-un orășel aparent liniștit și ajunge să strice echilibrul (de multe ori fragil), să tulbure apele din cadrul unei comunități relativ pașnice, dar unde se dovedește că secretele întunecate sapă la temelia realității, rod fundația pe care s-au întemeiat familii și s-au clădit relații, dezvăluind într-un final că mărul din interior putrezește, deși coaja îi pare perfect intactă – s-au scris și se vor mai scrie destule cărți. Depinde însă cu ce vine la pachet străinul sau străina, cum alege să tulbure apele, ce are în plan, ce găsește la fața locului și, cu siguranță cel mai important, stilul ales de autor sau autoare.

În cazul lui Loreth Anne White, despre care mărturisesc spăsit că nici nu auzisem până acum, stilul face diferența. O intrigă solidă, un caz beton și cutremurător, personaje de pus în ramă, unul mai nemernic, mai ticălos decât altul, și o permanentă pendulare între trecut și prezent ce uneori are darul să-l frustreze pe cititor și la care apelează adesea scriitorii al căror caz ales spre a fi dezvoltat e cam subțire, dar încearcă să ascundă acest lucru amestecând planurile temporale și căutând să-l amețească pe cititor, dar care în cazul de față tocmai că sporește suspansul, aduce un plus de adâncime, și aș zice că stilul liniar ar fi stricat mult din plăcerea lecturii.

Arwen, o artistă nonconformistă în vârstă de aproape patruzeci ani, sosește în orășelul canadian de coastă Story Cove în Volkswagenul ei cu fulgi pictați de ea pe caroserie și se angajează chelneriță la taverna unde în fiecare vineri seară sosește o gloată gălăgioasă de profesori universitari putred de bogați pentru a servi cel mai fin whisky și a sta la palavre până seara târziu. Femeia are și-un băiat de șaisprezece ani, Joe, pe care l-a târât după ea prin toată America, fugind nu se știe de ce anume și fără să-i fi dezvăluit vreodată cine e tatăl lui. Femeia le face ochi dulci profesorilor, iar rezultatele nu întârzie să apară.

Numai că romanul se deschide cu o scenă în cabinetul de psihoterapie al lui Lily, unde femeia, și ea pe la vreo patruzeci și cinci de ani, discută cu o adolescentă care furase din magazine. Aceasta lucrează acasă, iar soțul ei, Tom, profesor, tocmai se întoarce de la alergat, după care se repede în magazie și iese de acolo zdruncinat bine și fără tricou pe el. Se pare că la runda de alergat de dimineață a descoperit un cadavru pe plajă, iar mai apoi se află că acel cadavru este de fapt Arwen Harper, care se prăbușise de pe faleză și trupul îi fusese zdrobit. Numai că Tom, panicat, încercase s-o resusciteze, apoi îi așezase propria bluză pe față și fugise acasă, panicat, de unde anunțase poliția.

De cazul aparent de crimă se ocupă o detectivă cu ceva demoni ascunși, Rue Duval, de origine din Africa de Sud (da, se insistă un pic asupra acestui aspect, dar nu foarte mult), care consideră că cel mai probabil suspect de crimă ar fi Tom, profesorul, cu care se pare că Arwen avea o aventură. Dar ce-a adus-o pe Arwen în micuțul și aparent pașnicul Story Cove? Ei bine, aceasta-i întrebarea, mai ales că lista cu suspecți se tot lungește, pe ea aflându-se inclusiv Ucigașul Atlet, un criminal în serie care a violat și ucis deja în bătaie trei femei.

Autoarea spune la final că s-a inspirat dintr-un înfiorător caz al unei tinere de doisprezece ani care s-a îndrăgostit de un tânăr de douăzeci și trei și, dorind să fugă cu el, dar știind sigur că părinții n-ar lăsa-o, a pus la cale și a dus la îndeplinire un plan monstruos: împreună, cei doi i-au ucis familia fetei, inclusiv pe frățiorul de doar opt ani, pentru a putea fugi apoi amândoi în lumea largă. Loreth Anne White ar fi putut să facă multe cu venirea lui Arwen în Story Cove, cu uciderea ei, cu Ucigașul Atlet și cu cazul, cu secretul pacientei, a cărei identitate o aflăm destul de târziu. Ar fi putut să insiste pe ancheta detectivistică și să meargă pe cărări cunoscute, dar deja bătătorite.

Însă ea alege să expună secrete, mizerii, taine murdare din viața personajelor și să le transforme pe toate în potențial suspecți, în potențiali criminali care să-și fi dorit să se descotorosească de biata Arwen și să-și vadă mai departe de viețile lor liniștite, care de fapt numai liniștite nu sunt, și să vâre mizeria la loc sub preș. O intrigă beton, dublată de un stil precis, aproape clinic uneori, dar adesea duios și curgător (ajutat din plin și de o traducere cursivă și plăcută), plus o seamă de personaje complexe și terifiante fac din Secretul pacientei un melanj de thriller domestic, roman polițist și anchetă cu tentă socială și una dintre cele mai solide apariții crime de anul acesta. Poate cel mai bun crime citit în 2024 și unul dintre cele mai reușite din ultimii ani. Recomandat!

„Înainte de sosirea lui Arwen, era un cartier respectabil. Totul mergea bine și fiecare reușea să-și dosească secretele întunecate în spatele măștilor zâmbitoare. Dar Arwen a zdruncinat cușca. Șobolanii au început să fugă de colo-colo și să se atace unul pe altul.” (p. 396)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *