Best Served Cold – pentru inceput ma simt nevoit sa mentionez ca eu iubesc revenge flicks – capodoperele fiind Once Upon a Time in the West, Kill Bill, Oldboy/Sympathy for Mr Vengeance/Sympathy for Lady Vengeance, Le Samourai/The Killer, Point Blank/Payback, The Bride Wore Black, El Mariachi, Le Comte de Monte Cristo, Man On Fire si The Crow – asa ca voi avea o notabila inclinatie pozitiva. Ca si in cazul magnum opus-ului lui Tarantino, Kill Bill, Abercrombie reuseste un joc aproape perfect inspirandu-se din cuvintele lui Pierre Choderlos de Laclos. BSC, ca si KB, reprezinta cruciada sangeroasa a unei femei nedreptatite asupra fostilor colaboratori in crime. E un fantasy epic plasat intr-un regat medieval, dar e departe de orice standard al genului. Intr-un mod ciudat, BSC a fost scris cu un ochi cinematografic, totul desfasurandu-se in mod grandios, fiecare capitol aproape independent de urmatorul – in pregatire pentru a fi amestecate intr-o alta ordine decat cea cronologica, fiecare batalie mai impresionanta decat predecesoarea. Din punctul asta de vedere, Joe a cules bine roadele celorlalte opere ale genului, producand o varianta vast imbunatatita a Spartacus: Blood and Sand. Nihilist, brutal, depravat, dement, tulburator, necrutator, absolut delicios. Foarte mult stil care te incanta, cu foarte putine lipsuri privind substanta – actiunea fantastica abunda, intorsaturile de situatie sunt la orice pas, personajele sociopatii tind sa fie bine dezvoltati, dar world-building e lasat pe backburner, noi primind doar franturi din dialoguri. Cu toate adunate, o lectura mirobolanta… daca ai stomacul pentru ea.
Trilogia First Law (The Blade Itself, Before They Are Hanged and Last Argument of Kings). Gasesc straniu ca am iubit Best Served Cold desi respecta tiparele revenge-flick, dar singura deficienta a trilogiei am gasit-o ca fiind respectarea cliseelor tipice fantasy. Da, rastoarna unele concepte, plottingul e excelent, personajele sunt toate exceptionale (chiar si femeile, desi acestea exista doar ca barbatii sa aiba pe cine maltrata), viziunea fenomenal de intunecata si dihotomica a acelei lumi e o placere de savurat, dar ramane genre fiction – calatoria privind obiectul magic misterios, magul intelept, grupul neomogen de sociopati, ceilalti, tradarile, cersetorul devenind print samd. E buna, nu neg, dar as fi preferat o indepartare mai notabila de Tolkien. A mers de minune cu Haggard, Masterplan si Soilwork.
The Heroes – putin dezamagitoare. M-a incantat la inceput revenirea si continuarea aventurilor personajelor din First Law si Best Served Cold, dar pana la urma accentul cade pe alte personaje mai putin inspirate si interesante, iar cum lipseste nebunia din trilogie si pasiunea din BSC, m-am tarat pana la final, doar ca totul sa ajunga unde credeam dupa primele pagini. Putin dezamagitoare.
