Cartea #1, Way of Shadows, mi s-a parut a fi un fantasy aproape perfect. Personaje cu substanta, o poveste ce devine remarcabil de complexa desi porneste de la ridicol de simplu, actiune excelenta, twisturi minunate la fiecare pas, magie indeajuns de multa cat doar sa te atate, dragoste, ura si lupta pentru regate, totul intr-un volum foarte lejer (650pg mmp) care e mai putin brutal decat Abercrombie, mai putin sentimental decat Sanderson si cu mai putine personaje de umplutura decat GRRM, deci o alegere grozava. Singura buba e ca dureaza un pic pana incepe actiunea, dar nu ca-n alte serii, asa ca sfarsitul primului volum totul e full-throtle. Patru stele jumate.
Cartea #2, Shadow’s Edge, e la fel de distractiva ca si prima. Acum ca a inceput intriga avem parte de mai multa actiune si mai putina expozitiune, iar mie imi convine. Twisturi geniale, elementele fantasy jucand un rol din ce mai mare si o maturizare a personajelor, iar faptul ca are in mod repetat momente absolut epice (Holers, Order of the Garter, Troll) face din volumul doi o continuare excelenta, iar toate problemele din prima parte – simplismul exagerat si profetia plictisitoare – dispar complet. Cinci stele.
Cartea #3, Beyond the Shadows, e aproape la fel de buna ca si celelalte, continua in aceeasi reteta, dar are mai multe explicatii, sacrificii si intorsaturi de situatii, ceea ce o face mai greu de inghitit ca celelalte. Chiar si-asa, un final excelent, desi nitel fortat. Patru stele.
Sincer sa fiu, cat am citit toate trei volumele in doar trei zile, m-am distrat al naibii de mult – mult mai mult ca la seria ASOIAF a lui GRRM. Foarte multe personaje complexe si cu o poveste interesanta, femei care nu sunt unidimensionale, remarcabil de multa actiune, foarte multe twisturi, magie, supranatural si mister, nu doar politica, umor si capitole care nu se incheie cu “securea a prins-o in varful capului” ori “sageata i-a strapuns inima si s-a dus” ca peste 60pg sa citesc ca de fapt personajul inca traieste si GRRM doar adora sa foloseasca cazuri jenante de I Got Better.
La trei ani dupa publicarea trilogiei a aparut si-o povestire scurta avand drept protagonist mentorul asasinului din seria initiala. Desi acest prequel, intitulat Perfect Shadow, nu depaseste 100 de pagini, este in ton cu restul seriei si reuseste sa fie o mostra absolut delicioasa a acesteia, ocazia perfecta pentru a gusta trilogia fara a investi masiv. Ca si restul seriei, o recomand calduros.
Alte recenzii puteti gasi la: CititorSF, Cronicarul, UglyBadBear.
Si mie imi place mult trilogia. Mai am vreo 250 de pagini din cartea a treia si o termin dar parca imi pare cam rau, caci de mult nu m-a mai captivat asa tare o carte. De fapt nu, mi-a placut mult tare si The postman, pe care am citit-o acum vreo 2 saptamani, doar ca acolo atmosfera era mai apasatoare, lectura fiind acompaniata de melodia, in surdina, a lui Clint mansell-the last man.
Acum astept cartile The last wish si Blood of Elves, printre altele, pe care o sa le citesc imediat cum termin Dead of veridon (pe care o incep imediat cum termin Beyond the Shadows.) Apropo, ai citit Heart of Veridon? Eu am citit-o prin decembrie si nu stiu ce sa zic, pe de o parte mi-a placut pe de alta nu. Inca stau in dubii, nu stiu ce nota sa-i dau, de aia vreau sa cistesc si continuare- Dead of veridon- rapid, sa nu uit din evenimente.
Acum caut niste carti fantasy pe BD pe care as vrea sa mi le iau prin aprilie, printre ele e si The Lies of Locke Lamora despre care am auzit doar laude.
[Spoilers!]
Am o problema cu roata pe care e sacrificat Kylar. Nu prea imi imaginez cum arata. Stiu ca e legat de ea si se invarte datorita curgerii apei. Dar nu inteleg cum ii poate produce acea roata ranile descrise. Daca stii vreo poza cu roata pe care Weeks o descrie te rog sa mi-o arati si mie, sau macar sa-mi explici, ca e cam frustrant. Poate am obosit eu si daca reciotesc pasajul imi dau seama. Cu aproximatie imi imaginez ceva de genul: http://www.gallery.oldbookart.com/main.php?g2_itemId=3330&g2_imageViewsIndex=1 , doar ca nu prea vad cum ar produce aceasta roata ranile descrise…
Am uitat sa precizez, roata are tepi pe ea. 😛
Acum sa nu credeti ca nu stiu de metodele de tortura folosite in evul mediu. Doar ca eu nu imi imaginam roata pe care Weeks o descrisese, nu parea a fi o roata de tortura obisnuita. Oricum, la trecerea cu lectura peste acel fragment de doua ori mi-am facut o idee.
Buna trilogie! O recomand si chiar as vrea sa fie luata in calcul, pentru o eventuala traducere, de vreun traducator.
luata in calcul de vreun editor * 😛
Poate da ,poate nu, viitorul este incert.
…zise el, sibilinc…
Duminica am terminat de citit si ultima carte. Nota 10 pentru aceasta trilogie din partea mea, foarte buna si parca-mi pare rau ca nu mai am nimic de citit din acest univers. As mai vrea sa aud de Kylar si Vi, Durzo si Momma K ori Logan si Jeninne (dar si de restul personajelor, bineinteles.) Am inteles ca s-ar putea sa fie un film facut dupa carti la un moment dat si chiar as fi curios cum ar iesi. In special daca s-ar respecta actiunea cartii, mai ales finalul, ca-s curios cum s-ar auzi melodia pe care eroii nostri o canta cand lupta impotriva raului. 😛
Acum vreau sa termin fratii Karamazov, nah dupa atat fantasy merge si ceva clasic, si sa ma apuc de The last wish, pe care am primit-o ieri. Apropo, de mult voiam sa-mi iau Mistborn dar recenzia pe care ai facut-o m-a convins sa nu mai aman si ii in plan pentru viitoarea comanda.