Cartea #1, Way of Shadows, mi s-a parut a fi un fantasy aproape perfect. Personaje cu substanta, o poveste ce devine remarcabil de complexa desi porneste de la ridicol de simplu, actiune excelenta, twisturi minunate la fiecare pas, magie indeajuns de multa cat doar sa te atate, dragoste, ura si lupta pentru regate, totul intr-un volum foarte lejer (650pg mmp) care e mai putin brutal decat Abercrombie, mai putin sentimental decat Sanderson si cu mai putine personaje de umplutura decat GRRM, deci o alegere grozava. Singura buba e ca dureaza un pic pana incepe actiunea, dar nu ca-n alte serii, asa ca sfarsitul primului volum totul e full-throtle. Patru stele jumate.
Cartea #2, Shadow’s Edge, e la fel de distractiva ca si prima. Acum ca a inceput intriga avem parte de mai multa actiune si mai putina expozitiune, iar mie imi convine. Twisturi geniale, elementele fantasy jucand un rol din ce mai mare si o maturizare a personajelor, iar faptul ca are in mod repetat momente absolut epice (Holers, Order of the Garter, Troll) face din volumul doi o continuare excelenta, iar toate problemele din prima parte – simplismul exagerat si profetia plictisitoare – dispar complet. Cinci stele.
Cartea #3, Beyond the Shadows, e aproape la fel de buna ca si celelalte, continua in aceeasi reteta, dar are mai multe explicatii, sacrificii si intorsaturi de situatii, ceea ce o face mai greu de inghitit ca celelalte. Chiar si-asa, un final excelent, desi nitel fortat. Patru stele.
Sincer sa fiu, cat am citit toate trei volumele in doar trei zile, m-am distrat al naibii de mult – mult mai mult ca la seria ASOIAF a lui GRRM. Foarte multe personaje complexe si cu o poveste interesanta, femei care nu sunt unidimensionale, remarcabil de multa actiune, foarte multe twisturi, magie, supranatural si mister, nu doar politica, umor si capitole care nu se incheie cu “securea a prins-o in varful capului” ori “sageata i-a strapuns inima si s-a dus” ca peste 60pg sa citesc ca de fapt personajul inca traieste si GRRM doar adora sa foloseasca cazuri jenante de I Got Better.
La trei ani dupa publicarea trilogiei a aparut si-o povestire scurta avand drept protagonist mentorul asasinului din seria initiala. Desi acest prequel, intitulat Perfect Shadow, nu depaseste 100 de pagini, este in ton cu restul seriei si reuseste sa fie o mostra absolut delicioasa a acesteia, ocazia perfecta pentru a gusta trilogia fara a investi masiv. Ca si restul seriei, o recomand calduros.
Alte recenzii puteti gasi la: CititorSF, Cronicarul, UglyBadBear.