Lecturi 324: Polly Samson – Un teatru pentru visători

Polly Samson – Un teatru pentru visători (A Theatre for Dreamers, 2021) 336p., TPB, 13×20, Humanitas Fiction, 2022, Colecția Raftul Denisei, Trad. Vali Florescu, Red. Anca Dumitru, 49,9 lei, ISBN 978‑606‑097-003-3

Nota Goodreads: 3,48 (3 919 note)

Descrierea editurii: „1960. Grecia – insula Hydra. Un cerc de poeți, pictori și muzicieni trăiesc după propriile reguli, într-o lume aflată în pragul revoluției. Gravitând cu toții în jurul scriitorilor Charmian Clift și George Johnston – regina boemă și regele anxios al acestui grup pestriț –, se iubesc, se ceartă, se tachinează sau se detestă, fără ca universul lor să se descentreze. Triunghiul amoros care îi atrage, devenind liantul lor – cel dintre scriitorul Axel Jensen, soția lui, Marianne Ihlen, și tânărul poet canadian Leonard Cohen – îi ține pe toți ca pe ace. Ajungând în portul din Hydra cu trei caiete goale și visând să devină scriitoare, ca majoritatea celor care au fost purtați într-acolo, abia ieșita din adolescență Erica se va așeza la periferia acestui grup și îl va observa, se va lăsa purtată de strălucirea lui și a locului, o strălucire care seduce, arde și, în cele din urmă, maturizează.”

Erica Hart și Jimmy Jones, Bobby Hart și Edie Carson, Charmian Clift și George Johnston, plus cei trei copii ai lor, Axel și Marianne Jensen, plus, un pic mai târziu, Axel Jr., și, influențat într-o oarecare măsură de toți, însuși Leonard Cohen. Am făcut această scurtă recapitulare a personajelor care se detașează în această poveste a autoarei Polly Samson inspirată din evenimente reale pentru a pune de la început bazele unei istorii complicate și alambicate, cu ramificații nenumărate din pricina numărului mare de personaje. Este începutul anilor șaizeci și oamenii pot trăi liniștiți pe o insulă grecească izolată, cu resurse puține, dar cu soare și căldură la discreție, fără a duce lipsa curentului electric sau chiar a apei potabile.

Este nevoie de un roman de succes, cum este cazul soților Charmian și George, scriitori australieni de talie mondială, retrași pe insula Hydra pentru a profita din plin de viața ieftină de-acolo și pentru a-și crește cei trei copii, de o bursă pentru scriere, cum este cazul tânărului poet Leonard Cohen, ajuns și el aici printr-un fericit concurs de împrejurări, de multă determinare, cum este cazul soților Jensen, sau de o viață înecată în amărăciune (plus o moștenire ascunsă, de doar o mie de lire, dar mai mult decât suficientă), cum este cazul celor patru englezi, Erica și Bobby, frați rămași fără de mamă după ce aceasta moare în urma unei îndelungate suferințe și sătui până peste cap de caracterul de-a dreptul insuportabil al tatălui lor, o jigodie de om pe care ori viața l-a învrăjbit, ori a fost așa de la natură, și Jimmy și Edie, partenerii Ericăi și ai lui Bobby. Împreună, aceștia pleacă spre insula Hydra, unde, au auzit ei, trăiește un cerc de scriitori de mare succes și pe care, li s-a promis, vor găsi o casă ieftin de închiriat pentru a fugi de o Anglie neobișnuit de rece și de ploioasă și a profita de frumusețea insulei și a se bucura de viață.

Charmian (destul de instructiv este acest articol de Wikipedia, primul întâlnit de mine în cale) are grijă de soțul ei, George Johnston, împreună cu care scrisese deja câteva volume care se bucuraseră de un real succes și care le permiteau, iată, să trăiască relativ lipsiți de griji pe Hydra. George își revine cu greu după tuberculoză și este îngrijit de soția sa, care însă își găsește satisfacerea nevoilor fundamentale în brațele altui bărbat, reușind totodată să-și crească și cei trei copii. La rândul lor, Axel Jensen este nu doar un scriitor extrem de talentat, ci și un aventurier notoriu, făcându-i viața amară superbei sale soții Marianne, care stă acasă și-și crește bebelușul în timp ce-și roade unghiile de deznădejde și de ciudă că soțul ei umblă cu altele și care până la urmă o va părăsi atât pe ea, cât și bebelușul care îi poartă numele. Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, pe insulă sosește și un tânăr Leonard Cohen aflat la început de drum, poet aspirant care va învăța enorm de la George Johnston, dar care încă nici nu visa că se va transforma într-un adevărat fenomen mondial după ce va izbuti să depășească piedicile pe care singur și le va pune în cale.

Extrem de utilul articol din The Guardian ne lămurește perfect asupra intențiilor și influențelor care au dus la scrierea acestei cărți de către Polly Samson. Scriitoarea așterne de-a fir a păr, pas cu pas, viețile tuturor protagoniștilor, tragice până la Dumnezeu și înapoi – George scrie în perioada descrisă în carte un roman autobiografic în care expune infidelitățile soției sale, demascându-i aventurile și dând, mai degrabă voalat, vina pe ea inclusiv pentru tuberculoza de care suferea el, roman care va duce până la urmă la sinuciderea lui Charmian, figură marcantă a vieții artistice australiene din deceniul șapte al secolului trecut, dar și la o viață marcată de probleme, de abuzuri de tot soiul și de sfârșituri tragice pentru copiii lor, care au dat în unanimitate vina pentru tot ce li s-a întâmplat pe problemele din viața părinților lor, care n-au fost în stare să și le rezolve pe ale lor și și-au condamnat copiii la niște destine înfiorătoare. De aceeași soartă tragică va avea parte și copilul cuplului Jensen, cum puteți afla citind articolul, lucru care nu apare însă în cartea ce se ocupă strict de povestea de la începutul anilor șaizeci de pe insula Hydra.

Autoarea recurge la un artificiu inteligent pentru a descrie relațiile care s-au înfiripat între aceste cupluri, inclusiv triunghiurile amoroase, alegând să-și țeasă poveștile ce dezvoltă ce s-a întâmplat atunci prin intermediul unui observator să-i zicem neutru, Erica Hart, o tânără de doar șaptesprezece ani la data acelor întâmplări, cea care găsește în persoana lui Charmian, prietena mamei sale, o a doua mamă, în locul celei pe care apucase prea puțin să o cunoască și ale cărei mistere a început să le descopere abia după moartea ei, ajunsă, iată, pe această insulă considerată un adevărat blestem (de parcă, locurile, nu oamenii care le populează ar fi de vină pentru alegerile proaste pe care le fac aceștia) însoțită de trei caiete pe care vrea să aștearnă un roman și care trece prin nenumărate aventuri, orbitând la marginea acelor cupluri celebre, care o vor transforma, schimba și maturiza în cele din urmă și de pe urma cărora cred că și însuși cititorul va rămâne întrucâtva marcat. Ceea ce și este, cred eu, rolul poveștilor.

„- Așa că am să vă citesc în schimb din cartea Closer to the Sun, care se află în tipar. Acțiunea se petrece în mijlocul unui grup de neadaptați la viața citadină, aflați pe o insulă grecească, destul de asemănătoare cu a noastră… dar, mă grăbesc să adaug, orice asemănare cu persoane din realitate se oprește aici.

O aud pe Charmian inspirând adânc. Nu îndrăznesc să mă uit la ea. Am senzația că ne așezăm cu toții mai bine în scaune în timp ce George își potrivește ochelarii pe nas. Marianne șoptește:

– Aoleu!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *