Autor: Kelsey Cox
Titlu: Petrecerea mincinoșilor (2025)
Titlu original: Party of Liars (2024)
Editură: Crime Scene Press
Traducător: Liviu Szőke
Redactor: George Arion Jr.
Coperta: Alexandra Bardan
Nr. pagini: 440
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,95 (18 187 note)
Descrierea editurii: „Sophie Matthews împlinește astăzi șaisprezece ani. Petrecerea este un eveniment exclusivist din inima districtului Texas Hill, unde secretele au rădăcini adânci precum ale stejarilor. Tatăl Sophiei nu s-a dat înapoi de la nicio cheltuială și și-a renovat conacul din vârful dealului, cândva abandonat și considerat bântuit, ca să găzduiască petrecerea sezonului. Însă chiar înainte de tăierea tortului, un corp cade de la balcon pe ringul de dans luminat de stele.
Lista de invitați e mortală…
DANI – mama vitregă a Sophiei, frământată de îndoieli față de sine însăși încă de la nașterea propriei sale fiice.
ÓRLAITH – dădaca irlandeză superstițioasă care simte un pericol în această casă cavernoasă.
MIKAYLA – cea mai bună prietenă a sărbătoritei și care nu e deloc pe cât de slabă o cred copiii populari.
KIM – vicleana fostă soție, plină de o ranchiună peste care nu poate trece…
Cu toții sunt invitați înăuntru – nu toți vor mai și ieși.”
Primul blog tour pe 2026 ne aduce în atenție un thriller apărut anul trecut și în SUA, și la noi la câteva luni distanță (grație neobositei edituri Crime Scene Press), după ce, cu un an înainte, avusesem manuscrisul la lectură și îl recomandasem încă după primele pagini pentru atmosferă, calitatea scriiturii și ingeniozitatea cu care autoarea jonglează atât cu personajele, cât și cu planurile temporale ale acțiunii. Apoi a venit primăvara și mi s-a propus traducerea romanului, lucru pe care l-am acceptat imediat, cum era și normal. Și ce-am descoperit… ei bine, veți vedea în rândurile ce urmează.
Tânăra autoare Kelsey Cox a adoptat cu strictețe îndemnul lui Stephen King pentru scriitorii aflați la început de drum, acela de a scrie despre ce cunosc. Originară din Texas și stabilită exact în zona descrisă în acest roman al ei de debut, Texas Hill Country, Kelsey Cox surprinde cu o acuratețe uimitoare obiceiuri bine împământenite, tipologii de personaje ce te fac să rezonezi cu ele și mai ales o atmosferă de peisaj încărcat de praf și copt de soarele nemilos al deșertului texan, dar și de orășel tipic pentru zona respectivă, în care fermele se amestecă perfect cu clădirile ultramoderne și fermieri care încă mai cresc vite pentru a-și susține familiile se amestecă cu baroni ai petrolului și moștenitori de averi colosale, dându-și mâna pentru a transforma petrecerea de „sweet sixteen” a lui Sophie, adolescenta aflată în atenția tuturor, într-un eveniment de pomină.
Așadar, avem o familie alcătuită din tatăl, Ethan, mama, Dani, tânără influenceriță ale cărei prăjituri i-au adus sute de mii de urmăritori (și o atenție nedorită) pe Instagram, fiica lor cea mică, în vârstă de câteva luni, fiica vitregă a lui Dani, Sophie, cea în onoarea căreia se dă petrecerea cu ocazia împlinirii a șaisprezece ani, și, dacă ar fi să o considerăm o familie mărită, le-am mai avea și pe Órlaith, bona irlandeză șireată și sinistră ce are grijă de bebelușă, dar și pe fosta soție a lui Ethan, Kim, medic veterinar cu o groază de schelete în dulap și mama lui Sophie, invitată la petrecere, plus, bineînțeles, Mikayla, elevă de liceu și cea mai bună prietenă a lui Sophie, fiică de fermier și confidentă a lui Sophie, în casa căreia a petrecut, până nu demult, multe nopți ca între prietene.
Petrecerea însă este mai degrabă un pretext pentru ca Ethan, psihiatru de meserie și celebru în zonă, să se laude cu noua lor casă: un viloi renovat, cocoțat pe vârful unei stânci de unde se vede toată zona până hăt departe, în fapt un conac zice-se bântuit, adus în secolul XXI de un perete de sticlă care i-a transformat partea din spate într-o fereastră panoramică prin care se vede cale de kilometri întregi (și prin care oricine se poate uita după pofta inimii, pentru a fi martori la ceea ce se întâmplă în casă). La acest conac au muncit pe brânci, pe când erau tineri însurăței îndrăgostiți, Ethan și Kim, el, încă la început, psihiatru care încă nu începuse să își facă un nume, ea, medic veterinar ce visa să ajungă departe, dar ale cărei planuri au fost brusc puse pe pauza de apariția copilei a cărei aniversare este tocmai astăzi și care a rămas cu ea după divorțul de Ethan.
Planurile temporale cu care se joacă autoarea au darul să-l inducă în eroare într-un mare fel pe cititor, însă nu sunt greu de urmărit, aduc lumină și prospețime în poveste și te ajută să-ți faci o idee din ce în ce mai clară cu privire la ce fel de personaje populează această junglă în care fiecare pare în căutare unei prăzi cât mai suculente, fiecare ascunde câte ceva, fiecare este… un mincinos. Nu degeaba se numește și povestea așa.
Un alt mare atu al poveștii, pe lângă atmosfera de poveste gotică, în care încet-încet, insidios, începi să te convingi chiar și tu însuți că în acest conac victorian, în care s-a mai întâmplat o tragedie în urmă cu un secol, ceea ce l-a transformat într-o adevărată legendă și într-un soi de bau-bau bun de speriat copiii neascultători („Dacă nu ești cuminte, vine <<Mama>> și te ia – Mama fiind de fapt tânăra proprietară a conacului de acum un secol, care a înnebunit de durere după ce i-a murit copila și se zvonește că ar fi rămas să bântuie locurile în căutarea copilașului care, credea ea, fusese îngropat de viu), ar exista cu adevărat un spirit malefic ce le împinge pe femeile din casă să facă fapte necugetate și s-alunece apoi, treptat-treptat, pe panta neîncrederii în sine și, mai apoi, a nebuniei, este modul în care autoarea se joacă pur și simplu cu mintea cititorului, făcându-l să creadă ba una, ba alta, până când, desigur, la finalul unui thriller din zilele noastre, știm cu toții ce se întâmplă cu toate scenariile pe care ni le construiserăm până atunci în minte.
Ba avem și-un bonus, normal că nu zic care, prin care situația este răsturnată încă o dată, justiția își arată colții, iar piesele finale ajung să cadă acolo unde le era de fapt locul, acolo unde autoarea intenționase încă de la început să le așeze, făcându-i pe toți, bineînțeles, niște mincinoși sau naivi ușor de indus în eroare atunci când maleficul își dă mâna cu interesele meschine și scoate la iveală, încă o dată, ce e mai urât în oameni.
„Nu știu cât de departe ar merge ca să-mi facă rău, dar nu am cum să stau pur și simplu cu mâinile în sân și să aflu. Nu pot să-mi pierd fiica. Nu pot să-l las să mi-o răpească.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Petrecerea mincinoșilor, de Kelsey Cox. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
One thought on “Lecturi 479 (Blog tour nr. 132): Kelsey Cox – Petrecerea mincinoșilor”