Execuția
Danya Kukafka
Titlu original: Notes on an execution
Limba originală: engleză
Traducere: Luminița Gavrilă
ISBN: 978‑606‑40‑2374‑2
Format: 130x200mm, paperback cu clape
368 pagini
Preț: 55 lei
Colecția Fiction Connection Crime
Editura Trei
Provocator, inteligent, captivant, mișcător! PAULA HAWKINS
Premiul Edgar pentru cel mai bun roman Bestseller NEW YORK TIMES
Un roman care deconstruiește povestea unui ucigaș în serie aflat în așteptarea execuției, văzută în principal prin ochii femeilor din viața lui. Povestea se dezvăluie prin prisma unui întreg caleidoscop de femei — o mamă, o soră, o polițistă. Mama, Lavender, care l-a născut la 17 ani; Hazel, sora soției lui Ansel, silită să vadă cum relația surorii sale îi distruge pe toți; Saffy, detectivul devotat prinderii infractorilor, dar care abia reușește să-și vadă limpede propria viață. Execuția îmbină suspansul cu o empatie uluitoare și prezintă un portret tulburător al feminității în paralel cu scenariul familiar al ucigașului în serie american, punând sub semnul întrebării sistemul judiciar și obsesia culturală pentru povești polițiste, precum și falsa promisiune a căutării unui înțeles în psihicul bărbaților violenți.
Un portret tulburător al femeilor complicate prinse în orbita unui ucigaș în serie. Plină de compasiune, te pune pe gânduri. BRIT BENNETT, autoarea bestsellerului Jumătatea dispărută
O carte populată sfidător cu femei reale (…) frumos concepută, plină de detalii, Execuția e nuanțată, ambițioasă și convingătoare. NEW YORK TIMES BOOK REVIEW
Debordând în același timp de mânie îndreptățită și empatie radicală, Execuția este menită să devină un clasic contemporan. ESQUIRE
Îl aduce pe cititor în pielea unui ucigaș în serie (…) ca să elimine apoi o parte din mistica mitologiei ucigașilor în serie. ROLLING STONE
Kukafka făurește un ucigaș fără remușcări, dar insuflă empatie pură evenimentelor care-l duc pe cititor până în ultimele clipe ale acestuia, stârnind întrebări stăruitoare despre răul din oameni. BOOKLIST
Danya Kukafka a crescut în Colorado și și-a făcut studiile la New York, unde dragostea pentru citit și scris a dus-o prin aproape toate zonele industriei editoriale. A făcut stagii la diferite agenții literare, a continuat la Riverhead Books, unde a lucrat, printre alții, cu Meg Wolitzer, Paula Hawkins, Lauren Groff, Brit Bennett, Emma Straub și Gabriel Tallent. Romanul ei de debut, Girl in Snow, publicat în 2017, a devenit bestseller în Statele Unite. Drepturile de ecranizare pentru Execuția au fost cumpărate de John Wells Production. O puteți urmări pe https://www.danyakukafka.com
Nu se pune problema cine e vinovat: ucigașul este în închisoare încă de la începutul cărții. Povestea pe care-și propune s-o spună Execuția e despre cum a ajuns acolo. Însă Kukafka are grijă să le dea și victimelor ceva de care n-au avut parte în viață: o voce! ENTERTAINMENT WEEKLY
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
2 ORE
2 ore și 4 minute.
Jenny obișnuia să spună că tot ce se întâmplă are un rost — tu o tachinai mereu, zicând că este un clișeu.
— Dacă tot ce se întâmplă are un rost, atunci cum explici războaiele? Dar cancerul, atacurile armate în școli?
Jenny nu făcea decât să scuture din cap, înțeleaptă și gânditoare, resemnată în convingerile ei:
— Trebuie să existe un scop. Suferința fără rost nu stă în firea umană. Oamenii îi vor găsi întotdeauna un sens.
— Ești optimistă.
— Nu‑i vorba de optimism, ci doar de supraviețuire.
*
În fața celulei tale e postat un gardian. Își înăbușă cu brațul tusea expectorantă. Știi de ce se află aici: Jurnalul de supraveghere a fost reluat. El va trece prin fața celulei la fiecare câteva minute pentru a se asigura că nu te sinucizi. Chiar nu vrei să te sinucizi, deși ai face‑o dacă ai putea — această situație ar avea un rost, dacă ar fi să o controlezi. Dar ai căutat și nu ai găsit nimic. Niciun șiret pe care să ți‑l înfășori în jurul gâtului. Niciun ciob de sticlă cu care să‑ți tai venele de la mâini. Niciun sens în această așteptare lungă și crudă.
*
— Ansel?
A venit preotul. Ține sub braț o plasă roșie de la Polunsky. Chelia îi lucește de sudoare. De pe patul în care stai întins, preotul arată mai masiv ca niciodată. Trage un scaun metalic pe ciment și se așază aproape de gratiile care vă separă. Unitatea Walls are propriul ei preot cu normă întreagă, dar tu ai cerut să vină cel de la Polunsky. Îți place să ți‑l imaginezi venind pe autostradă la volanul unei mașini hodorogite, cu geamurile deschise, cu radioul în surdină.
— Directorul mi‑a dat asta, o are de la agentul Billings, spune preotul, întinzându‑ți plasa.
Recunoști imediat forma. Teoria ta. Au trecut doar două ore de când ai ajuns la Unitatea Walls, de‑abia destul timp ca să predea sacoșa preotului. Nu suficient cât să facă fotocopii în Huntsville, să le trimită editurilor și, mai ales, să lase un exemplar la postul local de știri. Scoți caietele din sacoșă și simți o apăsare în piept când îți dai seama care este adevărul. Te cuprinde deznădejdea, încet, ca o rană care supurează.
Teoria ta — moștenirea lăsată de tine — nu va pleca nicăieri.
Faptul că Shawna s‑a răzgândit în privința planului e un lucru. Pe undeva, te‑ai așteptat la asta din partea ei. Dar ți se pare o barbarie ca Teoria să îți fie returnată în felul acesta. Nu ai timp și nici resursele necesare pentru a te ocupa personal de expedierea ei. Shawna știe asta. Oricum, fără implicarea ei, ar fi inutil. Cruda ironie îți lasă un gust amar. Ceea ce ai făcut este rău, dar nu suficient de rău pentru a garanta atenția pe care trebuia s‑o atragă evadarea ta. Sigur, puteai să trimiți Teoria ta în lumea exterioară. Dar, în acest moment, este inutil.
Nu va interesa pe nimeni.
*
— De ce scrii atât? te întrebase Shawna odată, mai la început.
Stăteai pe jos, înconjurat de caietele tale, cu mâinile pătate de cerneală neagră.
— Este singurul mod de a rămâne în eternitate. E ca și cum aș lăsa în urmă ceva din mine.
— Și ce anume încerci să lași în urma ta? întrebase Shawna.
— Nu știu, răspunseseși tu iritat. Gândurile mele. Convingerile mele. Nu crezi că este important să știi că ceva din tine continuă să existe dincolo de dispariția trupului tău? Ceva care poate dăinui după moarte?
Shawna doar ridicase din umeri:
— Eu cred că unii oameni au lăsat deja destul.
*
Îl expediezi pe preot, apoi așezi paginile Teoriei într‑un cerc pe jos, unde parcă formează un zâmbet știrb. Stând în mijloc cu picioarele încrucișate, studiezi dovada geniului tău — arată atât de neînsemnată, scrisă la repezeală, cu ideile dezorganizate. Notițe pentru ceva mai important, mai bun.
Deci asta e. Teoria ta va dispărea după ce tu nu vei mai fi, aruncată pe undeva într‑un birou, în cel mai bun caz, la tomberon, în cel mai rău caz. O viață de reflecții și ore dedicate scrisului, dată uitării. Privirea îți cade la întâmplare pe o pagină. Citești: „Moralitatea nu este finită. Moralitatea nu este imuabilă. Schimbarea este întotdeauna posibilă. Pare de neconceput că îți poate fi luat un lucru atât de fundamental precum posibilitatea“.
Și Blue House?
Murmuri cuvintele, încet la început. Paginile de pe jos nu se mișcă, nu foșnesc, doar stau cu fața la tine. Așa că le rostești mai tare. Ecoul cuvintelor tale reverberează între pereții goi.
Și Blue House?
Chiar dacă asta se termină aici — chiar dacă nu ascultă nimeni — va exista întotdeauna Blue House. Blue House este Teoria ta statornică. Blue House este dovada. Poți să‑ți depășești limitele, ca toți ceilalți. Ești complex. Ești mai mult decât omul cel rău.
*
Blue House a apărut într‑un miez de vară fierbinte. La aproape un an după plecarea lui Jenny în Texas. Erai în cădere liberă, singur în Vermont. Jenny nu mai era acolo, iar zilele tale erau pustii și mohorâte. Mâncai hot‑dogi în fiecare seară, direct din cutie, reci. După cină, duceai în garaj toate piesele de mobilier preferate de Jenny, unde le făceai bucăți cu drujba.
Scrisoarea a sosit prin poștă într‑o dimineață de iunie. Ai rupt nepăsător plicul, în timp ce ușa cu plasă antițânțari era încă deschisă în spatele tău, și ai privit nedumerit scrisul rotund de pe foaia dictando. Prima ei scrisoare a fost simplă, doar câteva fraze.
Dragă Ansel,
Numele meu este Blue Harrison. Înainte ca tatăl meu să fie adoptat dintr‑un spital din apropiere de Essex, statul New York, avea un frate mai mare. Cred că fratele acela ești tu.
Te‑ai dus clătinându‑te în bucătărie, unde ai lăsat scrisoarea să cadă pe masa de stejar plină de zgârieturi. Ți s‑a părut atunci că universul era crud și totodată miraculos. Disprețuitor și iertător. Bebe Packer nu țipase atâția ani ca să te pedepsească. Țipase ca orice bebeluș care încearcă să‑ți comunice ceva.
În weekendul următor, ai plecat spre Blue House. Mai fuseseși prin Tupper Lake cu livrări de mobilă, dar călătoria asta ți s‑a părut vie, plină de semnificație. Cerul se întindea ca o cupolă deasupra lacului, soarele scânteia în apa de un albastru‑strălucitor. Restaurantul era la câteva străzi mai sus de țărm, o casă cocoțată pe o mică bucată de pământ. Părea că‑ți face cu ochiul, invitându‑te să te apropii.
Clopoțelul de la intrare a sunat când ai intrat.
Ai recunoscut‑o imediat. Blue Harrison aștepta la o masă într‑un colț, cu spatele încovoiat și un aer stângaci, imaginea tipică a unei adolescente de 16 ani în timp ce se juca cu un pai de plastic. Văzând‑o, ai simțit ceva visceral, care te‑a șocat. Până să o vezi pe Blue Harrison, nu‑ți dăduseși seama cât de constant fusese acel sunet. Acum, s‑a așternut tăcerea în cotlonul cel mai întunecat din capul tău, acolo unde bebelușul plângea încet de ani întregi — ușurarea a fost atât de mare încât aproape că te‑a paralizat.
Blue Harrison semăna cu mama ta.
În clipa aceea, Bebe Packer a părut că ridică privirea spre tine. Liniștit acum, dulce, clipind din ochi ca și cum ar fi vrut să spună: În sfârșit. M‑ai găsit.