Blog Tour „Soția de la etaj” (Rachel Hawkins): Fragment în avanpremieră

Publicat pe De Liviu Szoke
Ar putea fi o imagine cu carte şi text care spune „BLOGTOUR 3-13 noiembrie (FRAGMENTE& CONCURSURI) 4.NOIEMBRIE/9 NOIEMBRIE fansf.wordpress.com SOTIA DELA ETAJ 3NOIEMBRIE Bookblog.ro 5NOIEMBRIE cititoriferoce.weebly.com RACHEL HAWKINS 4NOIEMBRIE ancasicartile.ro 8NOIEMBRIE jurnalul-unei-cititoare.ro 10NOIEMBRIE NEMIRA literaturapetocuri.ro”

Bestseller The New York Times & USA Today

Una dintre cele mai bune cărți din 2021 pentru CNN • Newsweek • Vulture • PopSugar • Parade • BuzzFeed • E! Online • Time Out • Woman’s Day • Goodreads • She Reads • Good Housekeeping • CrimeReads • Frolic • Hello! • Mystery and Suspense

Jane își câștigă traiul plimbând câinii bogătașilor din Thornfield Estates, un cartier rezidențial plin de vile uriașe, mașini de lux și casnice plictisite, unde nimeni nu bagă de seamă dacă Jane mai șterpelește uneori câte-o bijuterie. Și unde nimeni nu se gândește să-i pună la îndoială identitatea.

Dar totul se schimbă când tânăra face cunoștință cu Eddie Rochester, un văduv misterios. Care e tânăr, bogat, fermecător și care îi poate oferi protecția de care are nevoie.

Dar amintirea soției lui, care a murit recent într-un accident, le umbrește fericirea. Cum ar putea Jane să se compare cu Bea, o femeie frumoasă și ambițioasă, care construise de la zero o afacere de succes? Va reuși ea totuși să-l cucerească pe Eddie înainte ca trecutul – al lui sau al ei – să-i distrugă?

sotia de la etaj

„Ce s-ar fi întâmplat dacă Jane Eyre nu ar fi fost atât de naivă? Citiți acest thriller captivant și veți afla.“

Vulture

„Povestea unui triunghi amoros ciudat, care o să vă țină cu sufletul la gură până la ultima pagină.“ 

CNN

„Cina e plăcută. Un local cu specific pescăresc, cu un decor relativ kitsch și cu ghirlande de beculețe de Crăciun încă atârnate peste tot. Însă mâncarea e bună și Eddie pare mai relaxat, așa cum fusese mai devreme, înainte să ajungem la casa de lângă lac.

Nu mai vorbim despre Bea, ci doar despre noi și, pe drum, când ne întoarcem acasă după apusul soarelui, Eddie se întinde să mă ia de mână și să-mi mângâie degetele.

Însă, cu cât ne apropiem de casă, cu atât îl simt mai tensionat și, după ce intrăm, sfârșim prin a ne uita la televizor și a bea și mai mult vin. Poate prea mult în cazul meu, deoarece, când mă bag în pat, aproape de miezul nopții, capul mi se învârte și mă simt încinsă și transpirată. Iar când Eddie încearcă să mă cuprindă cu un braț, mă feresc de el.

Cad într-un somn adânc imediat și, când mă trezesc, sunt singură.

Stau nemișcată o clipă, cu mâna întinsă peste locul unde ar fi trebuit să doarmă Eddie. Așternutul e cald încă.

Apoi, aud un zgomot în living.

Ceva parc-ar zgâria parchetul. Gura mi se usucă brusc și nu doar din cauza alcoolului.

Când îl aud din nou, mă dau jos din pat.“

RACHEL HAWKINS s-a născut în 1979, în SUA, și a făcut studii de gen aplicate la literatura engleză din perioada victoriană, la Auburn University. O vreme, a predat limba și literatura engleză la Liceul Sparkman din Harvest, Alabama. Romanele ei pentru adolescenți au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de un mare succes, multe dintre ele devenind bestselleruri The New York Times. Printre acestea, se numără: Hex Hall (2010), Demonglass (2011), Spell Bound (2012), School Spirits (2013), Rebel Belle (2014), Miss Mayhem (2015), Lady Renegades (2016), Prince Charming (2018), Her Royal Highness (2019). The Wife Upstairs (2021; Soția de la etaj, Armada, 2021) este prima sa carte pentru adulți. În prezent, autoarea definitivează Reckless Girl.

FRAGMENT 

— Logodnicul dumneavoastră afirmă că obișnuiați să plimbați câini, mă informează ea, strâmbând din nas și gesticulând. I‑am zis și eu: „La ce naiba au nevoie oamenii din cartier de cineva să le plimbe câinii?“ Dar a fost un avantaj, nu?

Râd împreună cu ea, încuviințând, chiar dacă inima îmi bate năvalnic și mâinile continuă să îmi tremure.

— Sunt de aceeași părere, dar a fost o slujbă bună și iubesc câinii.

Nici dacă m‑aș fi străduit, n‑aș fi scos ceva mai insipid, dar asta e și ideea, nu? Să o fac să creadă că nu merită să discute cu mine. Indiferent de natura acestei nebunii, n‑are nicio legătură cu mine.

Banala Jane, care se contopește cu fundalul iarăși. Laurent dă aprobator din cap și bate în blat cu unghiile – delicate, scurte, pătrate. Nu poartă decât o verighetă subțire din aur.

— Trebuie să facem tot ce putem ca să ne descurcăm, spune ea, dar pe un ton înțelegător, după care își verifică telefonul prins la curea. A venit momentul să plec. Încă o dată, scuze că v‑am întrerupt seara.

— Nicio problemă.

Mor de curiozitate să o întreb despre motivul vizitei ei, despre ce a discutat cu Eddie, dar, în același timp, îmi doresc să plece și să mă prefac că seara asta n‑a existat.

— Dați‑mi voie să vă conduc, mă ofer, dar ea refuză cu un gest scurt.

— Nu e nevoie.

Își vâră mâna în jachetă, scoate o carte de vizită și mi‑o întinde. Spre deosebire de cartea de vizită pe care Eddie i‑a dat‑o lui John cândva, aceasta este subțire, din hârtie ieftină. Are ștanțată emblem poliției din Mountain Brook și numele ei – detectiv Tori Laurent –, precum și un număr de telefon.

— I‑am zis domnului Rochester să mă sune dacă are întrebări. E valabil și pentru dumneavoastră, în regulă?

Apoi pleacă, iar pantofii ei modești scârțâie pe podea. Se aude ușa din față deschizându‑se și închizându‑se.

De parcă ar fi așteptat ca ea să plece, Eddie intră pe ușa glisantă din spate și oftează adânc, răvășindu‑și părul cu mâinile.

— Ești OK? mă întreabă.

Mă silesc să‑i zâmbesc când îi înconjor talia cu brațele.

— Da, sunt bine, răspund, chiar dacă nu e așa. Ce voia?

Eddie se dă mai aproape de mine, sprijinindu‑și bărbia de creștetul meu.

— Să vorbim despre Blanche. Și despre Bea.

— Au găsit‑o? întreb gâtuit.

E o întrebare terifiantă, o imagine oribilă… s‑o găsească pe Bea după ce a stat în apă atâta timp…

— Nu pe Bea, răspunde Eddie cu glas răgușit. Pe Blanche. Au găsit‑o pe Blanche.

— Isuse, murmur, încercând să nu mă gândesc la ce au găsit mai exact când mă retrag din îmbrățișarea lui.

Pielea lui a căpătat o nuanță cenușie și un mușchi i se tot zbate în zona maxilarului. Arată ca Eddie pe care l‑am văzut prima dată și simt un gol în stomac.

— Mai e și altceva?

— Blanche avea… avea o fractură craniană. De parcă fusese lovită de ceva. Sau de cineva.

Îmi întoarce spatele, frecându‑și ceafa, iar eu rămân încremenită, procesând veștile, pendulând între șoc și teama de a înțelege ce înseamnă asta.

Acum, nu numai că mi‑e greață, dar m‑a luat și cu frig. Aproape că am amorțit când îmi duc degetele la buze.

— A fost omorâtă? întreb în șoaptă.

Eddie stă tot cu spatele la mine. Are umerii încordați și nu mă pot abține să adaug:

— Și Bea?

— Poliția consideră că e vorba de dublă omucidere acum, spune el. Despre asta voiau să discute cu mine. Să mă anunțe că dispariția ei e anchetată drept crimă.

Am senzația că mi se întunecă privirea și mi se înmoaie genunchii brusc.

— Dumnezeule, Eddie!

Nu știu ce aș mai putea să zic. Începeam în sfârșit să facem pace cu stafia lui Bea. Suntem logodiți, pe toți dracii! Vorbeam despre nuntă. Una e să‑ți pierzi soția într‑un accident tragic, alta, să afli că a fost omorâtă intenționat, nu? Ăsta e coșmar.

Atunci, un nou gând prinde contur în mintea mea.

— Cumva ei cred că…

Nici măcar nu vreau să termin propoziția. Nu vreau să existe așa ceva între noi.

— Că am făcut‑o eu? completează el, răsucindu‑se pe călcâie.

E încă palid, dar expresia de pe chipul lui nu mai e așa de intensă.

— Nu, voiau doar să mă informeze că lucrurile s‑au schimbat. Îmi vor mai pune întrebări, desigur, dar am impresia că mă consideră văduvul îndurerat, nu un suspect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *