Nota Goodreads: 4,34 (3 284 note)
Descrierea editurii: „Un memoir dramatic, turbulent și curajos, care ne obligă să ne punem întrebarea: Ce am sacrifica pentru adevăr? Maria Ressa este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din lume. Însă lupta ei împotriva corupției a început acum câteva decenii, în Filipine, când portalul de știri online fondat de ea, Rappler, a ajuns ținta celui mai puternic om din stat: președintele Rodrigo Duterte. Maria Ressa nu a dat înapoi și a denunțat rețelele de dezinformare ale guvernului, adevărate portavoci de ură și teroare îndreptate spre cetățeni. Urmărită, amenințată și în cele din urmă condamnată la mulți ani de închisoare, Ressa a rezistat. Investigațiile ei au scos la iveală legăturile dintre regimurile autoritare și giganții tehnologici, o rețea globală de interese care se întinde de la războaiele drogurilor ale lui Duterte la Capitol Hill, de la Brexit la războaiele cibernetice ale Rusiei și Chinei, din Silicon Valley la click-urile și voturile noastre. Ale tuturor. Cum să înfrunți un dictator: Lupta pentru viitorul nostru este o carte despre minciunile care ne alimentează frica, furia și ura împotriva celuilalt, un strigăt de avertizare pentru cititorii occidentali. Democrațiile sunt mai fragile decât credem, iar amenințările la adresa lor trebuie recunoscute ca atare înainte de a fi prea târziu.”
Mai întâi au fost reportajele în fața camerei și apoi a venit cuvântul scris. Mai întâi a fost o elevă de geniu și apoi o studentă la fel, apoi au venit și recompensele, un post de reporter la CNN într-una dintre cele mai corupte și mai puțin permisive țări din lume. Mai întâi a fost un regim autocratic și o preluare cu forța a conducerii, apoi o îndepărtare a aceluiași regim cu ajutorul poporului mobilizat să scape de sub jug, la îndemnul și mobilizați și de către jurnaliștii, puțini care mai erau, cinstiți și cu coloană vertebrală. Într-o țară sufocată de corupție, una dintre cele mai populate din lume, un jurnalism de calitate și care nu se lasă mânjit poate face adevărate minuni dacă respectă codul deontologic, are ambiție și nu se teme de nimic, nici de șicanele politicienilor, nici de baronii drogurilor, nici de criminali plătiți, nici să spună adevărul lumii întregi.
Dar totul are o limită, pare a spune la un moment dat Maria Ressa, câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace în 2021, alături de Dmitri Muratov, când șicanele și amenințările voalate ajung la un alt nivel, la arestări, amenințări cu expulzarea, răpiri, închiderea postului, jigniri, campanii de defăimare și hărțuiri din partea unor influenceri pentru care robinetul cu bani murdari curge necontenit și care nu se dau în lături să mintă cu nerușinare, să defăimeze, să manipuleze masele, profitând exact de ceea ce i-a făcut puternici, influența pe rețelele sociale, ca să arunce cu noroi în cei care își fac treaba: ultimii jurnaliști onești, pentru care adevărul și spunerea lui în fața tuturor sunt lucruri mai importante chiar și decât propriile vieți.
Filipine, țara de origine a extraordinarei Maria Ressa, este o țară asiatică ce are aproape 110 de milioane de locuitori, din care aproape 97% au acces la internet, conturi pe cel puțin o rețea socială și timp berechet pe care să-l petreacă online. Un mediu ideal pentru noul tip de propagandă, cea pe internet, prin intermediul rețelelor sociale, în special Facebook, mai nou, Meta, condusă de Mark Zuckerberg, companie mamut care se bate cu pumnul în piept că moderează (sau cel puțin încearcă să o facă) tot ce înseamnă conținut fals, manipulare, informații false, defăimări, minciuni sfruntate, tertipuri de joasă speță, dar care, ca și televiziunile, de pildă, mint cu nerușinare când sunt îngropate în bani de către politicieni veroși și cu mare dare de mână când vine vorba de cheltuirea banului public pentru campanii care să-i laude, care să-i curețe de mizeria în care s-au vârât singuri și care să-i prezinte în fața lumii drept adevărați salvatori și mari iubitori de patrie, când de fapt ei își iubesc doar propriile conturi și se înconjoară de cei care le cântă în strună și se fac că nu știu ce măgării pun permanent la cale.
Sună cunoscut? Foarte. Manipulare mizerabilă, campanii de defăimare ordinare la adresa unor politicieni care nu sunt de acord cu opiniile lor, care chiar încearcă să facă ceva și pentru țară și oameni, nu doar pentru ei? Multă și continuă. De cea mai joasă speță. Însă, în vreme ce la noi se pune accent pe manipularea de la televizor, căci nu avem nici CNA, nimic, nicio instituție care să amendeze derapajele și să taie în carne vie când au loc campanii de defăimare, în Filipine, președintele Duterte, care are impresia c-a moștenit din moși-strămoși țara și că poate să facă ce vrea cu ea, și-a dat seama că trebuie să profite de pepiniera uriașă pentru știri false, propagandă, hackeri, manipulări, campanii de defăimare și așa mai departe pe care o reprezintă filipinezii și a trecut la fapte când în restul lumii nici nu apăruse noțiunea de fake news.
Rușii, chinezii, americanii, războaiele cibernetice, Brexit, alegerea lui Trump, legăturile dintre regimurile autoritare și giganții din tehnologie, toate au o conexiune directă sau indirectă cu Filipinele. Sub sloganul „Toleranță zero pentru traficul de droguri”, Duterte, fostul președinte, și, mai nou, Marcos Jr., actualul președinte, au reușit să mute atenția de la mizeriile pe care le-au făcut și le fac în continuare și de la corupții de care s-au înconjurat, asasinând la grămadă nu doar traficanți mărunți și mari, ci și dușmani politici care îndrăzneau sau îndrăznesc să ridice glasul împotriva lor. Și nimeni nu poate să facă nimic, nici Rappler, nici Maria Ressa, nici CNN, nimeni. Pentru că organul suprem e mai puternic decât orice, iar adevărul spus doar de câteva glasuri pălește în fața minciunii spuse, repetate, propagate constant, vocal, pe toate canalele, susținute cu cantități obscen de mari de bani.
„Eram martori la un fel de război asimetric, doar că în acest caz era vorba despre un Goliat care folosea tacticile lui David; de data asta platformele și cei care aveau puterea utilizau tactici subversive specifice unui grup de rebeli. Oricine devoala minciunile care se răspândeau pe rețelele de dezinformare pro-Duterte și pro-Marcos era țintă pentru gaslighting sau era etichetat drept nebun. Băieții răi făceau tot felul de lucruri, dar le puneau pe seama băieților buni.”
