Lecturi 407 (Blog tour nr. 78): Danya Kukafka – Execuția

Publicat pe De Liviu Szoke

Autor: Danya Kukafka

Titlu: Execuția (2024)

Titlu original: Notes on an Execution (2022)

Editură: Trei

Traducător: Luminița Gavrilă

Redactor: Anda Brîndușă

Nr. pagini: 368

Format: Trade Paperback, 13×20

Preț: 49,5 (55) lei

Nota Goodreads: 4,07 (105 088 note)

Premii: Edgar for Best Novel 2023

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Fiction 2022

Descrierea editurii: „Un roman care deconstruiește povestea unui ucigaș în serie aflat în așteptarea execuției, văzută în principal prin ochii femeilor din viața lui. Povestea se dezvăluie prin prisma unui întreg caleidoscop de femei — o mamă, o soră, o polițistă. Mama, Lavender, care l-a născut la 17 ani; Hazel, sora soției lui Ansel, silită să vadă cum relația surorii sale îi distruge pe toți; Saffy, detectivul devotat prinderii infractorilor, dar care abia reușește să-și vadă limpede propria viață. Execuția îmbină suspansul cu o empatie uluitoare și prezintă un portret tulburător al feminității în paralel cu scenariul familiar al ucigașului în serie american, punând sub semnul întrebării sistemul judiciar și obsesia culturală pentru povești polițiste, precum și falsa promisiune a căutării unui înțeles în psihicul bărbaților violenți.”

Blog tour nr. 78 (sau 20/2024): Un mystery/thriller cu ardere lentă, dar și o excelentă caracterizare de personaj psihopat și o incursiune în mintea unui suflet bolnav respins de toată lumea și transformat, de-a lungul unor ani, într-un adevărat tăvălug ce distruge totul în cale. Dar insidios, perfid, prin manipulări și vorbe dulci, nu punând mâna pe o pușcă automată și semănând teroare într-un mall sau într-o școală.

Povești care se petrec în anticamera morții s-au mai scris, iar unul dintre maeștrii incontestabili care au încercat să descrie ultimele clipe din viața unui condamnat la moarte a fost John Grisham. Un lucru asemănător îl încearcă și Danya Kukafka aici, însă mai departe povestea ei se desparte de cele imaginate de Grisham, căci ea își dorește să sondeze mintea unui criminal în serie și să-i ofere cititorului, povestind viața personajului respectiv, o posibilă explicație pentru ce a făcut el ce a făcut, dar mai ales de ce este el așa: rece, incapabil să stabilească o legătură afectivă, respins de toți, respingându-i pe toți la rândul său, dar mai ales manipulator și perfid, profitând din plin de mintea-i sclipitoare și atrăgând în mreje fete tinere și convingându-le cu vorba bună să-l însoțească în pădure. Sau să trăiască ani și ani într-o teroare subtilă alături de el.

Au mai rămas doar douăsprezece ore până când Ansel Packer va fi executat pentru că a ucis patru Fete. Fete, cu F mare. Girls, în engleză, cum sunt denumite de-a lungul poveștii. Ansel crede că, beneficiind de complicitatea unei gardiene de închisoare pe nume Shawna, pe care a reușit să o vrăjească cu elucubrațiile Teoriei lui, va reuși să evadeze înainte de-a ajunge în camera unde i se va injecta otrava mortală. Capitolele din perspectiva lui, foarte scurte, din păcate, încearcă să pătrundă în mintea lui sucită, nereușind însă să ofere un motiv suficient plauzibil pentru atrocitățile comise – despre motiv ajungi însă să-ți dai seama citind despre interacțiunile lui Ansel cu femeile din viața lui. Bine, e și greu să izbutești să explici rațiunea din spatele unor crime în serie, chiar dacă pe parcurs îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat în toată puterea cuvântului.

Miza adevărată a poveștii și miezul ei le reprezintă micile povești a trei femei care l-au influențat pe Ansel și care au fost la rândul lor influențate de el de-a lungul vieții: Lavender, mama lui, sedusă de viitorul soț și apoi izolată la ferma acestuia și abuzată sistematic prin violență, astfel încât micuțul Ansel reprezintă epigonul perfect al viitorului criminal în serie, Saffron Singh, „Saffy”, fata de la casa de copii îngrozită de cruzimea lui Ansel (alături de care copilărea după ce el a fost abandonat de mama lui odată cu fratele bebeluș, când femeia, Lavender, și-a dat seama că până la urmă va fi omorâtă de „soț”) și care, în urma experienței traumatizante cu vulpea de pe coperta cărții, va deveni detectivul care își va dedica viața și cariera prinderii lui Ansel, și Hazel, sora geamănă a soției lui Ansel, Jenny, care până la urmă va fi ucisă de soțul gelos după ce îl părăsește, devenind, în final, cea de-a patra Fată.

Extrem de complexă și de lirică, povestea lui Ansel și a celor trei femei este descrisă alternativ, înaintând în timp pe măsură ce personajele evoluează și se transformă, orbitând de la distanță unul în jurul altuia. Ansel este transformat de trauma de-a fi fost abandonat de mamă și martor al cruzimii tatălui său. În urma acestor lucruri, lipsit de empatie și de căldura părinților, mintea lui se fracturează și se ajunge la fraza care mi-a rămas în minte și care îmi va rămâne mult timp de-aici încolo: după ce este părăsit de soția îngrozită de răceala, de lipsa de expresie, de simțăminte a soțului ei, Ansel o ia complet razna. Și spune: „Te rog, aș vrea să simt ceva, orice! Doar arată-mi cum s-o fac!” Cred că aici e cheia, soluția, motivul pentru care el era așa și pentru care ajunsese să omoare trei Fete.

Că poveștile lor poate nu duc unde trebuie și nu explică motivul ciudățeniei sale, cred că ăsta e marele minus al poveștii, așa cum remarcă un utilizator de pe Amazon, citând una dintre puținele recenzii negative pe care le are această carte (în Kirkus Review): Prea multă informație pentru cele trei femei și prea puțină pentru Ansel, despre care e până la urmă povestea. Adică poveștile lor sunt fascinante în sine, dar nu se concentrează asupra criminalului în serie Ansel Packer, care cucerește o lume întreagă datorită faptului că el a și îndrăznit să facă ceea ce mii și mii de bărbați cu mințile tulburi doar visează, dar nu merg niciodată până la capăt: să le facă rău femeilor.

Mai cred însă și că de fapt miza nu este doar oferirea unei explicații pentru mintea sucită a lui Ansel și răul care zace în el, rău creat și exacerbat în copilărie, ci mai degrabă oferirea unei soluții alternative la o poveste care este nu doar despre rău în sine, aici reprezentat de mintea defectă a lui Ansel și faptele lui abominabile, în speță crearea unor personaje feminine puternice, însă puternic influențate și afectate de contactul prelungit cu răul pe care-l reprezintă Ansel. Și astfel, autoarea mută atenția din anticamera morții, unde practic se petrece prea puțin din poveste, în lumea reală, a femeilor din jurul lui Ansel, criminalul condamnat la moarte pe care nu a reușit să îl salveze nimeni. Nu că ar fi încercat cineva de-a lungul tristei lui existențe.

Execuția este una dintre acele povești poate nu neapărat cu potențial de bestseller (la noi), dar care rămâne mult timp cu tine. Poetică, foarte complexă, complicată și cu niște personaje care te fascinează. Nu ai cum să nu rămâi mișcat de-atâta tragedie, de durere, de traume care, netratate la timp, ajung să distrugă vieți. Premiul Edgar, se pare, este un premiu care recompensează mai ales povești complexe, cu personaje credibile și care ajung să te fascineze. Nu este un roman polițist cu criminali și cursa de prindere a lor, ci unul despre un criminal și ce anume a condus la transformarea lui, insuficient însă explorată (de partea lui). O poveste mystery atipică, lirică și sensibilă.

„O voiai pe acea Jenny pe care o aleseseși pentru răbdarea ei și pentru alinarea pe care ți-o oferea, cea care se răsucea în pat pentru a-și lipi buzele de omoplatul tău. Cea care crezuse că puteai fi mai mult decât erai. Cea care îți oferise o viață care merita trăită.

Dar era doar teroare în acea bucătărie.

A fost o fracțiune de secundă în care lucrurile s-ar fi putut întâmpla altfel. Sau poate că au existat milioane de fracțiuni de secundă alternative în care totul ar fi putut fi altfel – dacă cuțitul nu ar fi lucit în mâna ei, dacă, dacă, dacă… Chiar și cât te-ai năpustit asupra ei și ea a ridicat mâinile să se apere, un gest care semăna cu o predare, tu încă îți doreai acele vieți alternative, acele milisecunde care conțineau nenumărate posibilități.

Ea nu era decât o Fată. Iar tu erai doar tu.” (p. 295-296)

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Execuția de Danya Kukafka. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:

Anca și cărțile

Citește-mi-l

Cărțile mele

Literatura pe tocuri

Analogii, Antologii

Falled

Fata cu cartea

Ciobanul de azi

One thought on “Lecturi 407 (Blog tour nr. 78): Danya Kukafka – Execuția

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *