Nota Goodreads: 4,25 (25 100 note)
Descrierea editurii: „Sally Diamond are patruzeci și doi de ani și nu poate înțelege ce a făcut așa de ciudat – doar a respectat ultimele dorințe ale tatălui ei și l-a dus la tomberon când a murit. Acum Sally se află în centrul atenției presei și polițiștilor, dar este bântuită și de o voce sinistră din trecut. Pe măsură ce începe să descopere grozăviile pe care le-a trăit în copilărie, Sally iese pentru prima dată în lume, făcându-și prieteni noi și luând decizii importante, dar și învățând că oamenii nu sunt întotdeauna sinceri. Însă cine e bărbatul care o studiază pe Sally din capătul celălalt al lumii? Și de ce pare noul ei vecin obsedat de ea? Încrederea ei în ceilalți urmează să fie pusă la grea încercare…”
Blog tour nr. 41/2023 (Avanpremieră): Despre răul în formă pură, traume rămase nevindecate, răpiri, sechestrări de persoane, inadaptare, corectitudine politică dusă la extrem și imposibilitatea de-a comunica atunci când ți-au lipsit exact ceea ce era mai important în anii de formare – apropierea, compasiunea, dragostea, înțelegerea, acceptarea.
Răul în formă pură pare o noțiune abstractă atunci când îl întâlnim în povești. Am scris de multe ori în cronici că nu cred că ne naștem răi, ci devenim răi. Devenim răi nu din cauza unei semințe a răului din noi, ci în primul rând din cauza mediului în care creștem și a celor care ne cresc. Povestea extrem de tristă a lui Sally Diamond, o femeie matură în vârstă de 42 de ani care încă nu a reușit să se adapteze la normele și cutumele unei societăți moderne, deși a fost crescută de un psihiatru și de un medic primar, n-ar fi fost scrisă dacă n-ar fi existat un om rău. Dar poate că nici acel om rău n-ar fi ajuns rău dacă n-ar fi existat o mamă rea, caz în care se aplică perfect acea zicală, glumă, cum i-o spune, care circula acum ceva vreme ca memă pe rețelele sociale: „Tot ce am e datorită mamei. Corectare: din cauza mamei.” Aici se aplică perfect. Însă poate că nici mama n-ar fi devenit rea și nu și-ar fi transformat fiul în soț dacă propriul ei soț n-ar fi murit prea devreme, lăsând-o să-și crească singură fiul și fiica.
Cine știe cum ar fi evoluat lucrurile. Poate fiul nu s-ar fi transformat în pedofil, violator și răpitor. Iar noi n-am mai fi avut-o pe Sally Diamond. Un personaj excentric, a cărui poveste începe în felul următor: „– Să mă duci la tomberon! spunea el de obicei. Când mor, să mă duci afară, la tomberon. O să fiu mort, așa că oricum nu o să știu care-i diferența. Tu o să plângi de-o să sară cămașa de pe tine.” Cu ea ducându-și, la propriu, tatăl proaspăt decedat la tomberon, așa cum a sfătuit-o el, cel care i-a făcut toate poftele și a lăsat-o să evolueze cum a dorit ea, observând-o, clinic și cinic, de la o oarecare distanță, deși în propria casă, pentru a o transforma în cel mai studiat pacient al său și cel mai important și mai provocator caz al vieții sale.
Așa că nu e de mirare că Sally, crescând izolată, deși mama sa a insistat tot timpul că ea trebuie să iasă în societate și să interacționeze cu cei de vârsta ei, a ajuns cum a ajuns: temându-se de contactul cu oamenii, crescând într-o casă la ieșirea din sat, evitând orice formă de socializare și complet nepregătită să ia viața în piept când, la 42 de ani, rămâne singură pe lume și trebuie să se descurce prin forțe proprii.
De partea cealaltă, Peter, celălalt personaj principal, crește și el complet izolat, dar din cu totul și cu totul alte motive. Unele înfiorătoare. Însă și el a suferit o formă poate și mai gravă de izolare și a trăit într-o minciună care i-a transformat viața într-un calvar și care va avea repercusiuni peste ani și ani. Ce îi leagă însă pe Peter și pe Sally nu pot să vă spun, trebuie neapărat să citiți această poveste. Veți descoperi multe lucruri surprinzătoare și înduioșătoare, dar veți face cunoștință și cu răul cel mai rău.
Este tare, tare dureroasă de la un capăt la altul, în pofida unor pasaje care mai aduc și un pic de lumină, un pic de comic tragic provocat de situații stânjenitoare, într-o poveste altfel cruntă și extrem de mohorâtă, de deprimantă, iar pasajele care descriu nu doar sentimentele de izolare, de înstrăinare, de imposibilitate de adaptare la orice tip de mediu, indiferent de poziția geografică, indiferent că este vorba de o zonă rurală din Irlanda sau din Noua Zeelandă, dar și imposibilitatea cuiva de-a distinge binele de rău și că nu trebuie să rănim, de pildă, femei gravide, sunt scrise cu o asemenea măiestrie de către autoare, încât ai senzația că ai pătruns tu însuți în poveste și ai vrea să pui mâna pe cel care face rău și să-i faci și tu lui ce le face el altora. Fără ca măcar să-i treacă prin cap că faptele sale nu doar că sunt greșite, ci vor avea și consecințe asupra celor care le sunt martori. Recomandată!
„Mă simt responsabil pentru faptul că ești atât de singuratică și nici casa asta nu prea e de ajutor. Deja a început să se deterioreze pe ici, pe colo, la fel ca mine. Și e și prea izolată, la fel ca tine.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Ciudata Sally Diamond de Liz Nugent (disponibil din 22.11.2023). Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica: