Premii: Planeta 2021
Nota Goodreads: 3,73 (8 632 note)
Descrierea editurii: „Suntem în anul 1834, iar Madridul, un oraș care încearcă să se deschidă dincolo de zidurile ce îl înconjoară, este afectat de o teribilă epidemie de holeră. Dar nu numai boala îi îngrozește pe locuitorii săi: prin mahalale apar cadavrele dezmembrate ale unor fete cărora nimeni nu le duce dorul. Zvonurile vorbesc despre Bestia, o ființă pe care nimeni nu a văzut-o, dar de care toată lumea se teme. Când micuța Clara dispare, sora ei, Lucia, împreună cu Donoso, un polițist căruia îi lipsește un ochi, și Diego, un jurnalist care-și bagă nasul peste tot, încep o cursă frenetică pentru a o găsi pe fetiță în viață. Pe parcursul poveștii mai apar și Braulio, un călugăr războinic, și un misterios inel de aur cu două buzdugane încrucișate, pe care toată lumea îl caută și pentru care unii sunt dispuși să ucidă.”
Blog tour nr. 7/2023: un înspăimântător și sumbru thriller istoric scris de un trio ce a folosit pseudonimul Carmen Mola și a câștigat premiul Planeta în 2021. Extrem de bine scris, dar cu un subiect deloc pentru sufletele sensibile, Bestia din titlu este cea mai cruntă formă de bestie pe care o poate întâlni victima – natura umană în toată hidoșenia ei, capabilă de niște fapte abominabile ce îți fac părul măciucă în cap și face de rușine monștrii lipsiți de minte pe care i-a inventat de-a lungul timpului mintea omului inspirându-se, cel mai probabil, tot din mințile celor asemănători lor.
Bestia nu este o lectură facilă și ai uneori sentimentul că mizeria aia ce se scurge prin rigole sau domină mahalalele de dincolo de zidurile Madridului se lipește de tine în timp ce sunt descrise caznele la care sunt supuse fetițele în pivniță și ce anume li se face. Din dorința de-a șoca sau de-a prezenta poate o realitate extrem de crudă, autorii spaniolii scot la iveală episoade istorice pe care nu ți le-ai fi putut imagina când vezi la televizor știri din însoritul Madrid. Inchiziția, deși a dispărut, nu s-a făcut uitată, iar metodele ei barbare și credințele înapoiate cu diavoli intrați în oameni, fete posedate și leacuri băbești ce pot fi vindecate cu sânge de fecioară într-o noapte cu lună plină sunt mai prezente ca oricând.
Madrid, 1834. O fetiță dată dispărută nu cu mult timp în urmă este descoperită decapitată și dezmembrată pe o grămadă de gunoi dintr-o mahala de dincolo de zidurile Madridului. Se spune că o bestie, o ființă uriașă cu trup de urs și coarne de cerb, răpește fetițe de unsprezece-doisprezece ani și le returnează făcute bucăți. Nimeni nu știe de ce sau cum poate fi oprit monstrul. Deși în unele orașe mari ale Europei a ajuns civilizația, în Madrid contează doar ce se află între ziduri, adică bogătașii, cei înstăriți, cei norocoși să se fi născut unde trebuie. Pentru restul nefericiților, rămân zoaiele, noroiul, frigul și lipsurile de orice fel, iar acum, colac peste pupăză, oamenii se mai confruntă și cu o epidemie de holeră. O epidemie cauzată, se zvonește, tocmai de clericii care se folosesc de copiii străzi să contamineze sursele de apă pentru a rări populația și a-i face regalității viața mai ușoară.
Lucia este o fată de paisprezece ani care are o soră, pe Clara, de unsprezece ani, la care ține ca la ochii din cap, mai ales că, la scurt timp după ce începe povestea, mama lor este răpusă de holeră. Cum singura șansă de-a supraviețui găsită de Lucia sunt furtișagurile, alternative fiind să devină spălătoreasă la râu și să câștige doar cât să trăiască de azi pe mâine sau să meargă într-un bordel, de preferat cel al Leoaicei, unde o fată cu părul roșu ca focul cum e ea ar fi la mare căutare, Lucia știe ce are de făcut. Mai ales că un uriaș cu fața arsă a pornit pe urmele ei după ce s-a strecurat în casa unui cleric răpus tot de holeră și a furat de-acolo niște sfeșnice, o redingotă maro și un inel cu două buzdugane pe el. Buzdugane încrucișate care apar și pe o insignă găsită în gura fetiței decapitate descoperite la începutul poveștii. Deci Lucia merge la bordelul Leoaicei și se lasă scoasă la licitație pentru a fi oferită pentru prima oară celui care va oferi prețul cel mai mare. Jurându-și totodată că va suporta de câteva ori supliciul de-a fi folosită de clienții de acolo până va putea strânge suficienți bani ca să poată pleca alături de surioara ei din infectul Madrid.
Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar într-o bună zi se trezește în camera verde din bordel cu monstrul desfigurat care era cât pe ce să pună mâna pe ea când a șterpelit inelul. Scapă cu viață, dar îl ucide pe monstru. Fără a mai apuca însă să scoată de la el locul în care o dusese pe Clara după ce-o răpise. Și astfel începe o goană nebună pentru a-și găsi sora.
În paralel cu povestea Luciei se desfășoară și cea a jurnalistului Diego, cel care nu se lasă intimidat de politica ziarului de-a nu scrie despre crimele Bestiei și-a speria lumea și sufletele sensibile ale bogaților care nu voiau să audă grozăvenii și nimicuri ce nu îi afectau pe ei, care pornește pe urmele Bestiei. Ajutat și de Donoso, un fost polițist chior scos la pensie, dar readus în prima linie după izbucnirea epidemiei de holeră, de aristocrata Ana, soția unui apropiat al regalității, care își face de cap cu cine apucă și care în cele din urmă se îndrăgostește de fantele Diego, și, mai apoi, de un călugăr cu aspect fioros, zis fratele Braulio, care cu mâna lui a omorât o haită de turbați ce o luaseră razna și atacaseră o biserică, omorând peste cincizeci de oameni de acolo după ce fuseseră stârniți de un bărbos contra lor (pornind de la cretina idee expusă mai sus, cum că oamenii bisericii îi îmbolnăveau dinadins pe oameni de holeră). Împreună, trebuie să prindă adevărata bestie. Pentru că să nu credeți că totul se termină când e omorâtă Bestia, uriașul desfigurat. Nu, planurile sunt mult mai ample, conspirația e mult mai îngrozitoare, chinurile fetițelor nu s-au sfârșit, nimeni nu e ferit de rău în această stufoasă și, totodată, greu de înghițit poveste.
Povestea curge liniar, sărind însă de la un personaj la altul. Și toate poveștile sunt interesante, convergând uneori, alteori mergând în paralel, dând uneori impresia că această oribilă conspirație nu va putea fi rezolvată niciodată și că poate nu e Madridul singurul oraș în care sunt răpite și dezmembrate fetițe pe cale să devină femei. („Sângele nu a făcut din ea o femeie, ci o victimă.”) Foarte bine scrisă și cu o seamă de personaje atât pozitive, cât și negative deosebit de complexe și extrem de bine realizate, Bestia reprezintă o lectură deloc facilă și te-ar putea face de multe ori să înghiți în sec din pricina scenelor foarte crude, făcându-te să te oripilezi când vezi cum poate trata cineva așa o ființă umană lipsită de apărare. Mărturisesc sincer că am citit multe povești la viața mea cu monștri îngrozitori și orori de nedescris, dar asta parcă le întrece pe toate. Poate și pentru că e cu copii. Sau tocmai de-aia.
„Directorul își ia rămas-bun cu aceste cuvinte, care răsună în capul lui Donoso în timp ce îl urmează pe Alban printr-un spital care arată mai degrabă a morgă. Este epuizant să te deplasezi prin oraș cu teama constantă de a contracta boala. S-a pierdut socoteala celor care au murit și, în timp ce traversează o cameră în care, pe scaune ruginite, unii pacienți suspină de durere, iar alții, palizi, vomită pe podea, Donoso are senzația că asistă nu doar la agonia unui grup de cetățeni, ci la aceea a unui întreg oraș. Madridul se prelinge printr-un canal de scurgere, o hazna întunecată îl înghite și va face să dispară toată viața din el. Vor rămâne în picioare doar clădirile, dar într-o zi timpul le va șterge și pe acestea și nimeni nu-și va mai aminti de cei care odinioară au trăit, au luptat și au încercat să fie fericiți pe această bucată de pământ.” (p. 498-499)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Bestia. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica: