Premii: Edgar 2022, Barry 2022
Nominalizări: Hammett 2021
Nota Goodreads: 4,49 (4 678 note)
Descrierea editurii: „Decembrie 1941. În vreme ce în Europa naziștii fac prăpăd, iar America se află la rândul său pe picior de război, în Honolulu detectivul Joe McGrady se implică într-o anchetă ce îi va schimba iremediabil destinul. McGrady încearcă să descifreze misterul morții unui tânăr cu rude influente și a unei tinere japoneze, uciși cu o cruzime greu de imaginat. În vreme ce investigarea cazului îl poartă pe McGrady de-a curmezișul Pacificului, din Hawaii la Hong Kong și apoi mai departe, o flotă japoneză se îndreaptă neștiută spre Pearl Harbor, pentru a da prima lovitură în cea mai feroce confruntare militară din toate timpurile. Însă nici măcar războiul nu-l va putea opri pe McGrady din goana sa după un adevăr cutremurător. Extraordinarul debut al lui James Kestrel e cu mult mai mult decît un roman pasionant cu intrigă polițistă; este deopotrivă o frescă epică a anilor de război și a consecințelor văzute și nevăzute ale acestuia, o profundă meditație asupra confruntării dintre două lumi și, în egală măsură, o sfâșietoare poveste despre trădare și iubire, despre supraviețuirea cu orice preț și căutarea de sine.”
Blog tour nr. 3/2023: un roman despre crime, răzbunare, torturi, spionaj și trădări pe fondul Războiului din Pacific dintre japonezi și americani, în care crimele cu care începe povestea, oribile și grețoase prin felul în care sunt executate, ajung totuși să pălească în fața unor atrocități în care se trezesc implicați brusc oamenii după ce japonezii intră în război cu americanii și cu oricine altcineva poate fi atacat.
Totul începe cu o crimă. Un cadavru eviscerat și atârnat ca o vită la abator într-un cârlig. Mai apoi este descoperit încă un cadavru în același hambar în care fusese găsită prima victimă, un tânăr de rasă caucaziană: o tânără de origine japoneză, bătută crunt cu un box sau un cuțit de război, apoi ucisă cu același cuțit. Nu știe nimeni ce a cauzat o asemenea cruzime greu de imaginat și cine este autorul. Joe McGrady, polițist și fost militar, acum lucrând pentru poliția din Honolulu, este însărcinat de către șeful său care-i poartă sâmbetele să ancheteze crima. Neștiind însă că tânărul ucis este rudă cu un amiral care va face tot posibilul să-l determine pe McGrady să meargă până-n pânzele albe ca să-l găsească pe făptaș. Deoarece, pe când se întorcea la locul faptei și tânăra japoneză ucisă încă nu fusese descoperită, McGrady dă practic nas în nas cu un potențial suspect care revenise la hambarul în care fusese omorât tânărul pentru a șterge orice urmă incendiind construcția. Numai că nu mai apucă să o facă, pentru că este împușcat mortal de către McGrady. Care ajunse să bănuiască faptul că cel ucis de el nu acționase singur.
Și astfel se pornește vânătoarea. Este trimis la Hong Kong, lăsându-și iubita în urmă, pe Molly, pentru a da de urmele unui suspect despre care e sigur că în realitate e tartorul suprem. După ce află că acest suspect mai omorâse un tânăr pe Insula Wake, nu departe de Hawaii. Iar când ajunge la Hong Kong, găsește o tânără chinezoaică ce-i cunoscuse atât pe tânărul ucis, cât și pe ucigașul însuși. Numai că McGrady nu mai apucă să-l aresteze pe acest John Smith, suspectul de serviciu, pentru că i se înscenează că ar fi violat o femeie și este arestat de poliția din Hong Kong și închis, loc în care îl surprinde izbucnirea războiului, după ce japonezii atacă nu doar Pearl Harbour, ci și Hong Kongul, dând astfel startul oficial al celui de-Al Doilea Război Mondial și-n Pacific. Iar de acolo… de acolo povestea polițistă, care-mi plăcuse foarte mult până în acel moment, capătă tente de roman de război, cu McGrady abia scăpând cu viață prin niște coincidențe aproape uluitoare și pe alocuri ușor neverosimile, rămânând totuși permanent cu o sarcină clar trasată în minte – de fapt, două: să se întoarcă la Molly a lui, despre a cărei soartă nu mai cunoaște absolut nimic de când a început războiul, și să-l găsească și să-l pedepsească pe cel care omorâse cu bestialitate trei tineri.
Povestea, foarte amplă de altfel, nu se citește deloc greu. Ai parte de aventuri care se succed cu o asemenea repeziciune, încât nici nu apuci să-ți tragi sufletul cum trebuie, că se mai întâmplă ceva. De ajutor este și povestea, cu toate că autorul se află la debut, dar și traducerea, care curge fluent și firesc și care s-a potrivit ca o mănușă. Personajul McGrady are o doză de… fatalism… ba nu, de… placi… Nu, nici placiditate nu e cuvântul potrivit. Are așa, un aer de om care a văzut multe și pe care nu-l mai poate impresiona aproape nimic în viață, și totuși viața, care bate mereu filmul, ajunge mereu să-l surprindă și să-l transforme dintr-un personaj inițial docil, care face orice i se spune fără să crâcnească, într-un personaj complicat, complet transformat, dar mânat de același țel nu chiar nobil, dar corect până la urmă, de-a lungul a cinci ierni lungi, a cinci luni decembrie ce dau și numele poveștii. Combinând cu măiestrie intriga detectivistică cu o poveste de război excelent documentată, James Kestrel îi oferă cititorului nu doar o mostră de poveste aproape impecabil așternută, ci și un personaj extrem de interesant și de complex, cu bune și cu rele, cu care nu m-ar deranja deloc dacă m-aș mai întâlni de câteva ori.
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului A cincea oară în decembrie. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica: