Deprecated: Hook custom_css_loaded is deprecated since version jetpack-13.5! Use WordPress Custom CSS instead. Jetpack nu mai acceptă CSS personalizat. Citește documentația pe WordPress.org pentru a învăța cum să aplici stilurile personalizate pe site-ul tău: https://wordpress.org/documentation/article/styles-overview/#applying-custom-css. in /home/bibliotecaluiliv/public_html/wp-includes/functions.php on line 6078
Semnal editorial 223 + Fragment în avanpremieră: Max Seeck - Vânătoarea de vrăjitoare - Biblioteca lui Liviu

Semnal editorial 223 + Fragment în avanpremieră: Max Seeck – Vânătoarea de vrăjitoare

Nu este disponibilă nicio descriere.

Soția unui autor de bestselleruri este ucisă. Anchetatorii o găsesc așezată la masa din sufrageria reședinței luxoase dintr-o suburbie a orașului Helsinki, în rochie neagră de seară și cu un rânjet sinistru pe față.

La început, pare că un psihopat reconstituie cumplitele crime din trilogia Vânătoarea de vrăjitoare a soțului victimei. Însă coordonatoarea investigației, Jessica Niemi, își dă curând seama că nu e vorba despre un singur ucigaș, ci, mai degrabă, despre zeci de persoane care cred într-o formă sinistră de vrăjitorie, îi cunosc fiecare mișcare și sunt întotdeauna cu un pas înaintea ei.

Când cadavrele încep să se adune, Jessica știe că nu se vor opri până nu vor obține ceea ce doresc. Iar când trecutul ei întunecat iese la iveală, ea își dă seama că trebuie să lupte cu propriii demoni în timp ce încearcă cu disperare să-i prindă pe ucigași înainte ca aceștia să facă următoarea victimă.

Vânătoarea de vrăjitoare are toate ingredientele unui roman captivant: sadism, schizofrenie și ocultism; seducție, umilință și brutalitate; fidelitate necondiționată și trădare șocantă.

„Un thriller consistent, intens, plin de suspans. Romanul lui Max Seeck este sumbru și cu o intrigă sinuoasă – momentele de revelație sunt de fiecare dată vii ca niște scene de film și cu impact uriaș. Seeck deține o abilitate stranie de a produce dezvăluiri menite să accelereze pulsul cititorului pe măsură ce face conexiunile, în același timp cu detectivul din carte. Măiestria lui în privința ritmului, plănuirea atentă a intrigii și preferința pentru capitolele scurte, rapide – toate acestea se combină pentru a crea un thriller alert, puternic.“

Booklist

Traducere din limba engleză și note

DANA-LIGIA ILIN

Nu este disponibilă nicio descriere.

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

1

Vântul a prins putere şi colţurile casei uriaşe din sticlă şi beton amprentat stârnesc şuierături. Pocnetele ritmice de pe acoperiş au devenit tot mai dese, iar trosnetele slabe seamănă cu ale unui foc de tabără. Viteza incredibilă cu care dispare acum grămada de dune albe din curtea interioară arată forţa rafalelor. Maria Koponen îşi leagă strâns jerseul în talie şi priveşte întunericul prin ferestrele cât un perete întreg. Se uită la marea îngheţată – care în această perioadă a anului seamănă foarte mult cu un câmp imens, neted –, apoi la cărarea croită cu plugul până la ponton, luminată de lămpi înalte până la genunchi.

Maria strânge cu degetele picioarelor covorul gros care acoperă aproape în întregime podeaua mare. E cald în casă, ca într‑un cocon. Cu toate acestea, Maria se simte neliniştită, şi până şi cele mai mărunte nemulţumiri îi par neobişnuit de supărătoare în această seară. Ca afurisitele alea de lămpi din curte, care tot nu funcţionează cum trebuie.

Maria se trezeşte din visare când îşi dă seama că muzica s‑a oprit. Merge până dincolo de şemineu, la un corp de bibliotecă enorm, pe care colecţia de aproape patru sute de înregistrări a soţului său este aranjată pe cinci rânduri. Cu timpul, Maria s‑a obişnuit cu faptul că în casa lor muzica nu vine de la un smartphone. Discurile sună mult, mult mai bine. Asta i‑a spus Roger cu ani în urmă, când ea a poposit pentru prima oară în faţa colecţiei. Atunci erau peste trei sute de albume, cu o sută mai puţine decât acum. Faptul că numărul înregistrărilor a crescut lent, comparativ vorbind, în timpul existenţei lor comune, o duce pe Maria cu gândul la cât de mult a trăit Roger înainte de apariţia ei. Fără ea. Maria nu fusese decât cu un bărbat înaintea lui Roger: o idilă de liceeni, care a dus la o căsătorie timpurie şi s‑a încheiat când l‑a cunoscut pe scriitorul celebru. Spre deosebire de Roger, Maria n‑a gustat niciodată viaţa de celibatară. Uneori îşi doreşte să fi avut şi ea ocazia să trăiască pe bâjbâite, iresponsabil, să se găsească pe sine, cu aventuri de o noapte. Libertate. Pe Maria n‑o deranjează absolut deloc faptul că Roger este cu şaisprezece ani mai în vârstă decât ea. Însă un gând a început s‑o sâcâie: că într‑o bună zi s‑ar putea pomeni că simte un neastâmpăr, din cele care nu pier până ce nu te‑ai scufundat de suficiente ori în necunoscut. Şi Roger a avut deja ocazia să trăiască asta în viaţa dinaintea ei. Acum, dintr‑odată, în această noapte de februarie cu viscol, pe care Maria şi‑o petrece umblând singură de colo colo prin casa uriaşă de pe ţărm, pentru prima oară vede acest lucru ca pe o ameninţare. Un dezechilibru care ar putea să încline periculos corabia relaţiei lor, dacă ar fi să ajungă în ochiul unei furtuni.

Maria ridică acul pick‑upului, prinde cu vârfurile degetelor discul şi îl strecoară cu grijă în coperta de carton, de pe care un artist tânăr cu jachetă cafenie din piele întoarsă şi eşarfă în carouri alb cu negru priveşte direct spre aparatul de fotografiat, sigur pe sine şi morocănos. Blonde on Blonde al lui Bob Dylan. Maria pune discul la locul lui şi ia altul, la nimereală, de la capătul colecţiei aranjate alfabetic. Peste o clipă, după un pârâit scurt, vocea dulce, plină de căldură, a lui Stevie Wonder răsună din difuzoare.

Şi apoi Maria vede iar. De această dată, cu colţul ochiului. Lampa din grădină aflată cel mai aproape de ţărm dispare o clipă. Şi revine.

Se întunecă doar pentru o fracţiune de secundă, aşa cum făcuse un pic mai devreme. Maria ştie că elementele luminoase din abajur au fost înlocuite înainte de Crăciun. Îşi aminteşte bine, pentru că ea a fost cea care a plătit factura dezgustător de umflată a electricianului. Şi iată motivul pentru care această chestiune măruntă stârneşte în ea o iritare neobişnuită.

Maria înşfacă telefonul şi tastează un mesaj pentru Roger. N‑are habar de ce simte nevoia să‑şi deranjeze soţul cu o astfel de chestiune, mai ales când ştie că în acel moment el este pe scenă, adresându‑se cititorilor. Poate că motivul este un acces trecător de singurătate, amestecat cu un strop de nesiguranţă şi gelozie nejustificată. Maria priveşte o clipă mesajul trimis, aşteptând ca săgetuţele din partea de jos să devină albastre, dar nu devin. Roger nu se uită la telefon.

În acel moment, acul începe să sară: What I’m about to. What I’m about. What I’m… Vocea lui Stevie Wonder pare nesigură din cauza porţiunii extirpate din sentimentul frumos. Unele dintre discurile lui Roger sunt în stare aşa de proastă, încât nu merită să fie păstrate. Chiar nimic nu funcţionează ca lumea în casa asta afurisită? Şi apoi Maria simte cum se revarsă peste ea un val de frig. Înainte să aibă timp să asimileze ceea ce tocmai şi‑a dat seama, se uită la uşile glisante şi vede ceva care nu are ce căuta acolo. O clipă, contururile se potrivesc cu ale imaginii sale reflectate. Dar apoi silueta se mişcă, transformându‑se într‑o entitate distinctă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *