Prin amabilitatea editurii Paladin, un fragment în avanpremieră din „Lumea Inelară”, de Larry Niven, traducere de Maria Drăguț:
„Pentru oameni, metodele contraceptive erau de multă vreme o chestiune banală. În aceste vremuri, un cristal minuscul era introdus sub pielea antebrațului pacientului. Cristalul avea nevoie de un an pentru a se dizolva. În timpul acestui an, pacientul nu putea concepe. În secolele anterioare fuseseră utilizate metode mai primitive.
Populația Terrei fusese stabilizată, cam pe la jumătatea secolului al douăzeci și unulea, la optsprezece miliarde. Comisia de Procreare, o subsecție a Națiunilor Unite, a stabilit și implementat legile de control al natalității. Pentru mai bine de o jumătate de mileniu, acele legi rămăseseră neschimbate: doi copii de cuplu, cu aprobarea Comisiei deProcreare. Comisia decidea cine poate fi părinte și de câte ori. Comisia îi putea acorda mai mulți copii unui cuplu, dar îi putea nega altuia dreptul la procreare, toate pe baza genelor dezirabile sau indezirabile.
— Incredibil, spuse kzinul.
— De ce? Planeta devenise destul de aglomerată cu optsprezece miliarde de oameni prinși în capcana unei tehnologii primitive.
— Dacă Patriarhatul ar încerca să impună o asemenea lege kzinilor, l-am extermina pentru insolență.
Însă oamenii nu erau kzini. Pentru o jumătate de mileniu, legile fuseseră respectate. Apoi, în urmă cu două secole, apăruseră zvonuri despre neînțelegeri între membrii Comisiei de Procreare. Scandalul se încheiase în cele din urmă cu modificări drastice ale legilor de control al natalității.
Fiecare om avea acum dreptul la un copil, indiferent de starea genelor sale. În plus, cei cu un coeficient de inteligență ridicat. La fel şi cei cu puteri paranormale utile, precum iris în platou sau capacitate de orientare absolută, şi cei cu gene evolutive, precum telepatia, longevitatea naturală sau dantura perfectă.
Îţi puteai cumpăra dreptul la procreare cu un milion de stelari de încercare. De ce nu? Talentul de a face bani era un atribut al supraviețuirii, testat și dovedit. În afară de asta, reducea tentativele de mită.
Îţi puteai câștiga dreptul la procreare și prin luptă în arenă dacă nu-ţi folosiseşi deja dreptul la primul copil. Câștigătorul pleca acasă cu dreptul la cel de al doilea și al treilea copil; învinsul pierdea dreptul la primul copil și viața. În felul acesta, numărul populației rămânea sub control.
— Am văzut astfel de lupte la emisiunile voastre de divertisment, spuse Tălmaciul. Am crezut că se luptă pentru distracție.
— Nu, se luptă de-adevăratelea, răspunse Louis și Teela chicoti.
— Și loteriile?
— Tot ies pe minus, spuse Nessus. Chiar și cu vaccinurile care previn îmbătrânirea oamenilor, pe Pământ mortalitatea anuală e mai mare decât natalitatea.
Și astfel, în fiecare an, Comisia de Procreare aduna decesele și emigrările din anul respectiv, scădea nașterile și imigrările și scotea numărul rezultat în bilete câștigătoare la loteria organizată de Anul Nou.
Oricine putea participa. Dacă erai norocos, puteai avea zece sau douăzeci de copii – dacă noroc se numea ăsta. Nici criminalii condamnați nu erau excluși de la Loteria Drepturilor la Procreare.
— Eu însumi am patru copii, spuse Louis Wu. Unul câștigat la loterie. I-ați fi cunoscut pe trei dintre ei dacă ați fi venit cu douăsprezece ore mai devreme.
— Mi se pare foarte ciudat și complex. Când populația kzinilor crește prea mult, noi…
— Atacați cea mai apropiată planetă locuită de oameni.
— Nu chiar, Louis. Ne luptăm între noi. Cu cât suntem mai mulți, cu atât există mai multe ocazii ca un kzin să îl ofenseze pe altul. Problema populației se ajustează de la sine. Niciodată nu am ajuns la o asemenea magnitudine pe o singură planetă!
— Cred că încep să înțeleg, spuse Teela Brown. Părinții mei au câștigat amândoi la loterie, râse ea cu o oarecare nervozitate. Altfel eu nici nu m-aș fi născut. Dacă stau să mă gândesc, și bunicul meu…
— Toți strămoșii tăi până la a cincea generație au fost născuți în urma câștigării biletelor de loterie.
— Ha! N-am știut asta!
— Informațiile sunt cât se poate de precise, o asigură Nessus.
— Dar întrebarea rămâne, rosti Louis. Ce legătură are cu misiunea noastră?
— Cei care conduc flota păpușarilor au emis teoria că oamenii de pe Pământ se înmulțesc ca să le poarte noroc.
— Ha!
Teela Brown se aplecă în față, cu totul absorbită. Fără îndoială nu mai văzuse niciodată până acum un păpușar nebun.
— Gândește-te la loterii, Louis. Gândește-te la evoluție. Vreme de șapte secole, semenii tăi s-au înmulțit prin numere: două persoane cu drept de procreare înseamnă doi copii la cuplu. Din când în când, cuiva i se mai acorda dreptul la un al treilea copil ori i se refuza dreptul la primul, din motive întemeiate: diabet ereditar sau ceva asemănător. Însă majoritatea oamenilor aveau câte doi copii. Pe urmă, regulile s-au schimbat. În ultimele două secole, între zece și treisprezece la sută dintre indivizii unei generații s-au născut după ce părinții lor au câștigat la loterie. Care este factorul ce determină cine va supraviețui și se va înmulți? Pe Pământ, e vorba de noroc.
Nessus făcu o pauză, apoi continuă:
— Și Teela Brown este urmașa a șase generații de câștigători la loterie.”
Titlu: Lumea Inelară
Autor: Larry Niven
Traducător: Maria Drăguț
An apariție: 2018
hardcover, 408 pagini
Editura Paladin
Posted by Liviu