Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Middle Grade & Children’s 2015
Nota Goodreads: 3.94 (14702 note)
Descrierea editurii: „Minunata familie Marvel este un roman incredibil de frumos, care combină o poveste în imagini (care acoperă aproape 400 de pagini) și o poveste în cuvinte care, la început, pare să nu aibă nicio legătură cu povestea transmisă cu ajutorul desenelor alb-negru. Povestea în imagini începe în 1766 și redă istoria unei familii de actori. Povestea în cuvinte începe în 1990 și vorbește despre iubire și familia cea adevărată care s-ar putea să nu fie, nicidecum, formată din rudele de sânge. Cele două se întrepătrund, se contopesc, devenind hronicul unei case unice, într-o carte ca o bijuterie care poartă marca inconfundabilului Brian Selznick.”
Mult tare mi-a plăcut volumul anterior al autorului Brian Selznick, „Invenția lui Hugo Cabret”. La un târg Gaudeamus din urmă cu câțiva ani am prins o ofertă de nerefuzat și nu am stat pe gânduri, cartea este pur și simplu o încântare pentru ochi. Și n-am așteptat foarte mult după ce am venit acasă (cu peste o sută de cărți, ca de obicei) și am și devorat-o într-o singură zi. Pe atunci nu știam că va fi ecranizată de însuși Martin Scorsese și că ecranizarea va fi una aproape „de excepție”. Dar timpul a trecut și cartea a cam dispărut din librării și din atenția cititorilor. Păcat. Tare păcat. Astfel de cărți nu apar în fiecare an.
Așa că am primit cu mare bucurie vestea că un nou volum creat (nu pot spune doar „scris”) de Brian Selznick va ajunge pe rafturile bibliotecilor noastre, în colecția Leda Edge, coordonată de Shauki Al-Gareeb pentru editura Corint. Să vă povestesc un pic despre englezi, căci are legătură cu subiectul cărții: poporul ăsta știe să facă bani din orice, chiar și din piatră seacă. Chiar și dintr-o locuință complet banală, restaurată și deschisă publicului larg, făcându-i multă reclamă, care să atragă hoarde de turiști. Și, ce să vezi, casa restaurată de domnii Dennis Severs și David Milne din zona Spitalfields din Londra, descrisă în partea a doua a poveștii lui Selznick, cea în cuvinte, atrage anual mii de turiști. Și nu văd nimic deosebit la ea. Doar că, așa cum spuneam ceva mai sus, cel mai important este să depui pasiune și dăruire în munca ta și să ai multă ambiție. Degeaba avem noi sute de castele superbe presărate prin toată țara, dacă drumurile până la ele reprezintă adevărate aventuri și multe dintre ele zac în ruină, din cauza dezinteresului tuturor celor implicați. În fine, asta e o cu totul altă discuție.
Cartea lui Brian Selznick este alcătuită din două povești aparent separate, care se întrepătrund abia spre final. Prima este o poveste în imagini și din ea aflăm emoționanta odisee a unei familii de actori englezi care începe în secolul optsprezece și se termină, în coadă de pește, foarte dramatic, la începutul secolului douăzeci, a doua este o emoționantă poveste în cuvinte a unei familii ce nu este chiar o familie, ci mai degrabă o… ufff! e greu de explicat. Un băiat fuge de la școala unde învăța și se adăpostește la unchiul său, fratele mamei, care avea o casă… ceva mai altfel, pe strada Folgate, în zona Spitalfields din Londra. Unchiul acesta este cam strict și cam excentric, o versiune mult mai soft a faimosului Conte Olaf din celebra serie „O serie de evenimente nefericite” a lui Lemony Snicket. La început, cel puțin. Căci familia a cărei istorie o aflăm în povestea alcătuită din cuvinte este o familie cu trecut zbuciumat, dar extrem de interesant. Și băiatul nostru află, cu bucurie, că poate exista și iubire pe lume. Și prietenie, devotament, spirit de sacrificiu și ambiția de-a merge mai departe chiar și atunci când pare că totul îți este împotrivă și moartea nu-i chiar departe.
Puncte tari: Brian Selznick știe să creeze povești emoționante aproape din nimic; știe să creeze personaje pentru care ți se rupe inima, dar care să te inspire prin ambiția lor de-a trece peste toate greutățile imaginabile și inimaginabile, adevărate modele de determinare și spirit de sacrificiu; personaje cu vârste fragede, care suferă mult prea mult decât ar trebui să sufere o ființă umană de-a lungul întregii sale vieți; personaje cum sunt Hugo Cabret, Billy Marvel, Joseph sau Albert Nightingale devin, cu ajutorul condeiului și creionului lui Selznick, adevărate modele de inspirație, alături de care plângi, râzi, te bucuri, suferi și treci prin toate emoțiile posibile. Eu zic că este un mare lucru să fim contemporani cu un autor și un desenator atât de înzestrat.
Puncte slabe: cam încâlcite uneori poveștile, mai ales că nu devine clar ce legătură au cele două povești care alcătuiesc un volum totuși destul de masiv (să nu uităm însă că prima poveste, cea în imagini, a Minunatei familii Marvel, are aproape patru sute de pagini); oricum, mi s-a părut că Selznick a coborât oarecum ștacheta cu acest al doilea volum, excelent de altfel, față de extraordinarul „Invenția lui Hugo Cabret”.
Concluzii: o adevărată operă de artă în imagini și cuvinte, două povești emoționante și un autor care ar trebui descoperit și redescoperit de toți cei care încă n-au ajuns încă să-i citească poveștile. Acesta se numește Brian Selznick și la noi i-a apărut deja două volume. Citiți-le și bucurați-vă privirile și mintea. Merită!
Posted by Liviu