
Autor: Alice Feeney
Titlu: El & ea (2024)
Titlu original: His and Hers (2020)
Editură: Storia Books
Traducător: Ruxandra Tudor
Redactor: Beatrice Daniela Osanu
Nr. pagini: 360
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 55
Nota Goodreads: 4,08 (191 316 note)
Descrierea editurii: „Fiecare poveste are două versiuni: a ta și a mea, a noastră și a lor, a lui și a ei. Concluzia? Cineva mereu minte. Când o femeie este ucisă în Blackdown, un sat tipic englezesc, prezentatoarea de știri Anna Andrews acceptă cu reticență să se ocupe de caz. Detectivul Jack Harper are motive întemeiate să nu vadă cu ochi buni implicarea ei, până când devine suspect în propria anchetă de crimă. Cineva nu spune adevărul, iar pentru unele secrete merită să ucizi. El & ea este un thriller psihologic enigmatic și ingenios, narat de două personaje pricepute în arta manipulării, care îi vor ține pe cititori în suspans până la final.”
Blog tour nr. 91 (1/2025): Un thriller domestic în care crima, răzbunarea și polițele pentru evenimentele din trecut se împletesc cu o încrengătură de secrete care mai de care mai întunecate și scot încă o dată la iveală, dacă mai era nevoie, ce tenebre se pot ascunde în sufletul uman și de ce pot fi în stare unele persoane când vine vorba să-și atingă scopurile.
Primul blog tour pe 2025 (și cel cu numărul 91 din cadrul proiectului Crime Club) ne-a adus în atenție un nou thriller marca Alice Feeney, pe care am mai avut-o în cadrul Crime Club cu romanele Piatră, hârtie, foarfecă (despre ea, aici), Daisy Darker și Buna fată rea (despre ea, aici), de fapt toate romanele ei apărute în limba română, toate la Editura Storia Books. Ce apreciez îndeosebi la această autoare, nu deosebit de inventivă când vine vorba de intrigi, căci mereu mi se pare că preia teme mai vechi și le aduce la zi, inserând elemente moderne și oferindu-le astfel un parfum proaspăt, sunt trucurile la apelează adesea autorii de thrillere domestice, dar pe care ea le ridică parcă la rang de artă: amestecarea planurilor temporale, naratorii mincinoși, pe care nu trebuie să-i crezi sub nicio formă – iar în cazul de față, al acestui roman, acest lucru este dus la un nou nivel -, minciunile turnate pe bandă rulantă, indiciile strecurate cu abilitate, dar, Doamne, atât, atât de lent, de zici că-i picătura chinezească, și secretele care se tot adună, și se adună, până se preschimbă într-un adevărat tăvălug și de acolo nu mai ai scăpare, ești prins în mreje și gata, s-a terminat totul, trebuie să duci neapărat cartea până la capăt și să afli făptașul.
Iar pentru ca tacâmul să fie complet și rețeta definitivată, scriitoarea britanică face ce știe cel mai bine și aruncă în vâltoarea poveștii două personaje, nu unul, care își spun alternativ poveștile, completându-se reciproc și uneori contrazicându-se, pentru ca în final poveștile lor să conveargă și să ofere ceea ce credeam a fi povestea completă. Ați auzi bine: ceea ce credeam a fi povestea completă, cu fundă cu tot și deznodământ, numai că, atenție la ce scriam mai sus despre naratorii în care nu trebuie să ai încredere, ceea ce este valabil și pentru scriitorii care au creat acei naratori. E ca la fotbal: până nu ai auzit fluierul final, nu ai cum să fii sigur de rezultat.
Se dau un detectiv pe nume Jack Harper și o prezentatoare BBC pe nume Anna Andrews. Ei sunt cei doi naratori, el și ea, care-și spun alternativ poveștile, un capitol unu, un capitol celălalt. Au fost căsătoriți unul cu altul și au avut o fiică, dar fetița lor a murit pe când avea doar câteva luni, lucruri pe care bineînțeles că le aflăm ca pe niște mari taine, după ce ajung amândoi față în față, după îndelungi tergiversări, de parcă ar fi fost niște secrete cutremurătoare. După moartea fiicei lor, între ei s-a căscat o prăpastie din ce în ce mai mare și care în final a dus la despărțire, motiv pentru care el a revenit în orașul lor natal, Blackdown – și ce nume predestinat pentru un orășel ce pare idilic și unde se opresc turiștii ca să facă poze unui sat/târg englezesc tipic, exact ca în povești, dar unde se petrec lucruri demne de Hot Fuzz -, unde și-a continuat munca de inspector-șef în poliție, în timp ce ea a rămas la Londra ca prezentatoare de știri pentru BBC, unde i-a luat locul unei colege plecate în concediu de maternitate.
Numai că totul se schimbă dintr-odată, când colega ei se întoarce la lucru și-și preia postul, iar Anna se vede nevoită să revină la munca de jos, cea de reporter pe teren, motiv pentru care, ca printr-o coincidență și chiar la sugestia colegei pe care o înlocuise timp de doi ani, ajunge să transmită de la fața locului o știre despre o crimă. Locul crimei? Chiar orășelul ei natal, Blackdown, unde a fost descoperit un cadavru. În pădure. O femeie înjunghiată în mod repetat în piept, fără pantofi în picioare și abandonată acolo. Iar de caz se ocupă, evident, nimeni altul decât fostul ei soț, Jack Harper, unul dintre cei mai jenanți polițiști pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc de când citesc romane polițiste. Și bineînțeles că, având amândoi multe lucruri de ascuns (cum ar fi faptul că el se culcase cu o seară înainte, în mașină, cu femeia găsită acum moartă, iar ea, Anna, fosta lui soție, fusese cu o seară în oraș și o văzuse pe femeie cum cobora din tren), cei doi ar putea colabora. Numai că vechile resentimente ies încă o dată la iveală, animozitatea dintre ei pare cumva de nejustificat, având în vedere că totuși la un moment dat s-au iubit și au avut împreună un copil, iar crima pare cumva la ea acasă în micul oraș Blackdown, despre ale cărui povești întunecate și sângeroase, care îți fac părul măciucă în cap, aflăm treptat-treptat detalii.
Povestea lui Alice Feeney scoate în față o mare și îngrozitoare problemă a zilelor noastre: bullyingul la adolescenți. Poveștile pe care le aflăm prin intermediul Annei Andrews, despre ce s-a petrecut pe când era la liceu, la șaisprezece ani, și de ce-au fost în stare pe atunci niște nemernice de adolescente sunt demne de o poveste horror. Cruzimea tipic adolescentină, deloc scuzabilă, căci nu e ca și cum sunt niște copii de trei ani și vor să vadă cum arată animalele pe dinăuntru, este în acest caz exacerbată și are niște consecințe cât se poate de nefaste. Este o problemă care ar trebui să ne preocupe pe noi toți și să ne împingă să luăm măsuri cât mai degrabă, pentru că, deși povestea imaginată de Feeney este evident exagerată și nu toți adolescenții devin mai târziu psihopați, ea trebuie tratată cu zero toleranță și tratată imediat ce-au apărut primele semne.
„Nu toate busolele morale stricate şi-au ratat șansa de a mai fi reparate. Unele pot reîncepe să funcționeze după o zgâlțâială etică din partea altcuiva. Toți călătorim singuri în propriile rânduri, dar este posibil să canalizezi intențiile altei persoane la nord de rău şi la sud de greșit. Oamenii se pot schimba, dar de obicei aleg să nu facă asta.” (p. 140)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului El & ea de Alice Feeney. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: