Un cuplu cum nu se poate mai improbabil care se întâlnește în Bucureștiul anilor ’70, un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat în căutarea automatonului uman și care sfârșește în pădurile nebuniei, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte magice cu valoare neprețuită pentru ritualurile oculte menite să aducă pe lume cel de-al Treilea Reich, o stranie croitoreasă a Casei de Modă Diana, căzută pradă demonilor, o mamă creștin-ortodoxă pasionată de artele marțiale, un scriitor german melancolic pe nume Max Sebald, străzile înguste și pietruite din Norwich, Sulina anilor ’90, socialiști camerunezi, un Păpușar rus care colecționează trofee de care se îndrăgostește, un roman neterminat ce iradiază viețile celor care-l citesc: toate acestea se împletesc în biografia multigenerațională a unui personaj pasionat de criminali în serie și de reconstruirea imaginară a vieții tatălui dispărut.
Soarele negru este un roman picaresc al cărui protagonist e chiar literatura, sinuoasă și ramificată ca brațele unui fluviu ce se despart în deltă.
„Încăperile, căptușite de turnurile din cărți și reviste sau ziare, erau străbătute de cărări labirintice. Nu exista nicio sursă de lumină naturală și inițial polițiștii nu au găsit nici întrerupătoarele, așa că primele scene video, de câteva minute, sunt filmate la lumina lanternei. Unul dintre polițiști povestea că ceea ce l-a izbit a fost mirosul, însă nu de cadavru, îl cunoștea prea bine, era polițist cu vechime, ci unul de chimicale și mucegai, totul acoperit de cel al hârtiei umede. Apoi, după un colț, o canapea micuță și acolo, în tăcere și întuneric, trei păpuși mari, cât niște oameni mai mici, pitici sau copii, adolescenți. Erau trei păpuși fată, rujate, cu obrazul pergamentos vopsit cu alb, cu gene lungi și baticuri înflorate pe cap. Purtau rochii cu voal și, straniu, picioarele le aveau învelite în ciorapi groși de lână și lungi până peste genunchi. Au găsit 26 de fete mumificate, deghizate în păpuși, în mirese, în prințese, cu vârste cuprinse între trei și douăzeci și nouă de ani.” Bogdan-Alexandru Stănescu
Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este doctor în literatură, prozator, poet, eseist, traducător și editor. În prezent este director editorial al imprintului Anansi. World Fiction, din cadrul Grupului Editorial Trei. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu cartea Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul. Au urmat volumul de eseuri Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis, romanul Copilăria lui Kaspar Hauser; în 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută; în 2021, volumul de poeme Adorabilii etrusci, iar în 2022, romanul Abraxas. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth, Louise Glück, Hannah Arendt, C.G. Jung, Anne Carson și Kaveh Akbar.
La Editura Trei a mai apărut, în 2023, volumul de eseuri Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte (scris împreună cu Vasile Ernu).
Premiul Booker pentru literatură rusă 2008
Nimeni nu-și mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puțin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, Cărțile lui ies iarăși la suprafață, și fiecare îi dă cititorului ei o însușire aparte: Furia de a-și înfrunta cu sălbăticie dușmanii; Memoria, care aduce în mintea celui care citește imaginile unei copilării fericite; Puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în țară încep să apară Biblioteci, falanstere de lectură susținute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare ale acestor cărți rare. În vâltoarea luptei dintre proscriși apare și Aleksei, eroul fără vreo calitate aparte, care schimbă destinele tuturor în momentul în care primește Cartea Memoriei, devenind fără voie Bibliotecar. Îmbinând mediul unui univers corupt cu umorul negru, realitatea cu mitul, Mihail Elizarov aruncă asupra Rusiei sovietice din romanul său o privire ironică, într-o poveste despre inepuizabila dorință umană, despre căutarea unui sens în viața trăită într-o lume haotică, iluzorie.
„O satiră despre absurditatea credinței oarbe și despre oameni care se lasă păcăliți să creadă într-un sistem în care sunt forțați să trăiască.“– Publishers Weekly
„Bibliotecarul aparține acelui izvor strălucitor al burlescului și fantasticului ce străbate straturile literaturii ruse ca un filon de aur.“ – Magazine Littéraire
„Un roman în care cuvintele sunt mai periculoase decât o armă automată.“ – Proza.ru
„Elizarov este moștenitorul marilor clasici ruși.“ – Prochtenie.ru
„Un roman care te ține cu sufletul la gură, Bibliotecarul poate fi comparat cu operele lui Gogol sau Bulgakov, păstrându-și în același timp originalitatea.“ – Slate
„Bibliotecarul e o carte originală, ciudată și întunecată în chip încântător.“ – Asymptote
Mihail Elizarov s-a născut în 1973, în Ucraina. A studiat literatura, apoi, în Germania, la Hanovra, cinematografia. A publicat mai multe romane și volume de proză scurtă. În 2001, romanul Unghii a atras pentru prima dată atenția presei asupra scriitorului, iar cel de-al patrulea roman al său, Bibliotecarul, a fost distins în 2008 cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă. Mihail Elizarov scrie, printre altele, pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, GQ și Playboy.
PRIX GONCOURT 2023
În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se mai despartă. Viola și Mimo nu pot nici să trăiască împreună, nici să stea departe unul de celălalt. Legați de o atracție statornică, îndură anii de teroare când Italia alunecă spre fascism. Mimo își ia revanșa asupra sorții, dar la ce-i folosește gloria dacă trebuie să o piardă pe Viola?
Un roman strălucitor, debordând de grație și de frumusețe.
„Mereu cu gândul la ea surprinde și cucerește. Suntem în plin roman din secolul al XIX-lea, există ceva din Dumas și din Stendhal în Jean-Baptiste Andrea, există ceva din Edmond Dantès și din Julien Sorel în Michelangelo Vitaliani.“ Revue des Deux Mondes
„Acest roman de dragoste ne învăluie într-o atmosferă asemănătoare cu a romanelor cavalerești, din vremea iubirii curtenești, într-o ambianță aproape feerică, oferindu-ne o intrigă plină de răsturnări de situație și de personaje pitorești și cufundându-ne totodată într-o perioadă sumbră din istoria Italiei, suficient de tumultuoasă încât să ne dezvăluie măreția și slăbiciunea sufletului omenesc.“ Franceinfo
„Trebuie să citiți urgent această saga atipică, de un farmec nebun, în care întunericul unei epoci – ascensiunea fascismului – nu poate stinge lumina ce le însuflețește pe cele două personaje principale, de care nu am vrea să ne mai despărțim.“ Le Parisien
Născut în 1971, Jean-Baptiste Andrea este un scriitor, scenarist și regizor francez, distins în 2023 cu Prix Goncourt, cel mai prestigios premiu literar din Franța. Prima parte a carierei și-a dedicat-o cinematografiei. Apoi, în 2017, Sophie de Sivry de la L’Iconoclaste a decis să-i publice romanul de debut, Regina mea (Editura Trei, 2018), distins cu Prix Femina des Lycéens și Prix du premier roman. Au urmat Cent millions d’années et un jour (2019), Des diables et des saints (2021) și Mereu cu gândul la ea (2023), toate apărute la L’Iconoclaste, cu vânzări de peste 600 000 de exemplare în Franța și traduse în 26 de limbi. Lucrările sale, renumite pentru puterea narativă și emoțională, abordează teme precum copilăria, prietenia, arta, dragostea și pierderea.
„Un roman de neuitat al unuia dintre cei mai buni scriitori ai timpurilor noastre.“ – Douglas Stuart
Recent pensionat, fostul polițist Tom Kettle se stabilește într-o căsuță de pe domeniul unui castel victorian cu poalele scăldate de Marea Irlandei. De luni de zile abia dacă a mai văzut pe cineva, întrezărind doar silueta proprietarului excentric al casei și pe cea a unei tinere mame înfricoșate, care s-a mutat alături. Câteodată, își amintește cu drag de propria familie, de soția June și de cei doi copii, Winnie și Joe. Dar când la ușa sa bat doi foști colegi, care-l iscodesc despre un caz vechi de zeci de ani, se vede atras în vâltoarea întunecată a unui trecut cu care încă nu s-a împăcat. Răgazul unui zeu bătrân a fost nominalizat la Booker Prize în 2023.
„Un roman extraordinar!” – Irish Times
„Sebastian Barry are o înțelegere deosebită a sufletului uman.“ – The Atlantic
„Scriitor de amplitudine aproape joyceană, Barry nu desparte niciodată comicul de tragic.“ – The New Yorker
„Romanele lui Barry ne oferă vieți, nu fire narative. Niciunul dintre ele nu seamănă cu cele dinaintea lui.“ – The New York Review of Books
Sebastian Barry s-a născut la Dublin, în 1955. A fost desemnat Laureate for Irish Fiction 2018–2021, iar romanele sale au fost nominalizate de mai multe ori la Booker Prize. Scriitorul irlandez a fost distins cu The James Tait Black Memorial Prize și a câștigat de două ori Costa Book of the Year Award. Trăiește, alături de soția sa, actrița și scenarista Alison Deegan, în County Wicklow. În limba română i-au mai fost traduse romanele Un gentleman de ocazie și Zile fără sfârșit. Răgazul unui zeu bătrân este primul roman tradus în Anansi. World Fiction.
„Scriitorii trădează întotdeauna pe cineva.” – Joan Didion
Deși primul volum de nonficțiune publicat de Joan Didion, Spre Betleem, agale este alcătuit din eseuri și reportaje care au devenit în scurt timp repere stilistice în proza americană a secolului XX. După cum s-a spus, Joan Didion privește lumea contemporană cu detașare rece, de parcă ar fi un observator de pe altă planetă, ochiul ei surprinzând însă detalii și implicații ale evenimentelor care le scapă în general „analiștilor” de meserie. De la o crimă pasională în peisajul sublunar californian și până la San Franciscoul hippy al anilor 1960, mintea lui Joan Didion procesează mai curând fluxul subteran al istoriei contemporane, redându-l apoi prin filtrul personalității ei care-și pune amprenta asupra universului contemplat. Împreună cu volumul The White Album, Spre Betleem, agale poate fi considerat o lecție despre eleganța gândirii, stil și luciditate.
„Didion a fost martora elocventă a celor mai insolubile și încăpățânate adevăruri ale vremurilor noastre.“ – Joyce Carol Oates
„Ne înfățișează actori și milionari, soții blestemate și consumatori naivi de acid, ideologi de stânga și snobi din aristocrația hawaiiană într-un fel care nu-i face să pară malefici ori fascinanți, ci plini de viață, imperfecți și adesea frumoși.“ – The New York Times Book Review
„Gramatica este un pian la care cânt după ureche.“ – Joan Didion
„O stranietate a operei lui Joan Didion este aceea că cele mai ironice afirmații ale sale sunt citite acum ca fiind sincere, iar provocările ei cele mai sincere sunt privite cu precauție.“ – Zadie Smith
Joan Didion (1934–2021) este autoarea a cinci romane şi a paisprezece cărți de nonficțiune, printre care South and West şi Where I Was From. Volumul ce reuneşte toate operele sale de nonficțiune, We Tell Ourselves Stories in Order to Live, a fost publicat de Everyman’s Library în 2006. În colecția Anansi. Ego au mai apărut volumele Anul gândirii magice (recompensat cu National Book Award for Nonfiction), Nopți albastre și Uite cum stă treaba.
CARTEA DE ISTORIE A ANULUI – THE TIMES
UNA DINTRE CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI – THE ECONOMIST
BESTSELLER SUNDAY TIMES
Istoria omenirii din preistorie până în zilele de azi, relatată prin ceea ce toți oamenii au în comun: familia.
Pornim în acest excurs fascinant de la urmele pașilor unei familii lăsate pe o plajă acum 950 000 de ani. De aici, Montefiore ne poartă într-o palpitantă călătorie epică prin familiile și casele dinastice care ne-au modelat lumea: Cezari, Medici, Incași, Otomani, Moguli, Bonaparte, Habsburgi, Zuluși, Rothschild, Rockefeller, Krupp, Churchill, Kennedy, Castro, Nehru, Pahlavi, Kenyatta, Saudi, Kim, Assad și mulți alții.
O distribuție numeroasă, cu personaje dintre cele mai complexe, constituie inima pulsândă a acestei istorisiri. Unii sunt conducători faimoși, de la Alexandru cel Mare, Attila, Ivan cel Groaznic și Genghis-Han până la Hitler, Thatcher, Obama, Putin și Zelensky. Unii sunt spirite creative, de la Socrate, Michelangelo și Shakespeare la Newton, Mozart, Balzac, Freud, Bowie și Tim Berners-Lee. Alții sunt mai puțin cunoscuți: Hongwu, care și-a început viața ca cerșetor și a fondat dinastia Ming; Kamehameha, cuceritorul Hawaii; Zenobia, împărăteasa arabă care a sfidat Roma; regele Henry din Haiti; Lady Murasaki, prima romancieră; Sayyida al-Hurra, Regina Pirat marocană. Întâlnim în aceste pagini nu doar cuceritori și regine, ci și profeți, șarlatani, actori, gangsteri, artiști, oameni de știință, doctori, magnați, iubiți, iubite, soți, soții și copii.
O istorie a lumii la scara cea mai grandioasă, dar și intimă – survolând secole, continente și culturi, și legând marile teme ale războiului, migrației, pandemiilor, religiei, medicinei și tehnologiei de oameni aflați în centrul dramei umane. Pasionantă precum o lucrare de ficțiune, Lumea surprinde istoria umanității, în toată bucuria, suferința, dragostea, ingenuitatea și cruzimea sa, într-un fir narativ unic, inovator, care va deplasa pentru totdeauna limitele a ceea ce poate realiza istoria.
„O realizare uluitoare. Formidabilă. Trepidant de antrenantă.“ SIMON SCHAMA
„Un tur de forță. Colosal de ambițioasă, erudită și plină de surprize.“ PETER FRANKOPAN
„Captivantă, impresionantă, epică și variată, minunata măiestrie de povestitor a lui Montefiore și cercetarea vastă aduc la iveală această nemaivăzută, inegalabilă istorie a lumii, într-o narațiune unică, scrisă într-un stil memorabil.“ OLIVETTE OTELE
„În această lucrare de o întindere și erudiție uimitoare, Montefiore țese poveștile slujitorilor, curtenilor, regilor, pionierilor, preoților și filosofilor care au făcut istorie. Sclipitoare.“ HENRY KISSINGER
„Un singur cuvânt pentru cartea lui Montefiore: magistrală.“ BEN OKRI
Băiatul care nu crede în magie. Lumea imposibilă care îl va face să se răzgândească.
A început cu o crăpătură în perete…
Benjamiah Creek are 11 ani, locuiește într-o librărie și crede în știință, logică și puterea rațiunii. În mod clar nu crede în magie. Dar când primește o păpușă misterioasă – una care se transformă în pasăre – este atras într-o lume imposibilă (și în mod evident magică): Wreathenwold. Însoțește-l în acest loc periculos care ascunde între zidurile sale labirintice multe secrete și tot felul de ființe fabuloase – chiar și un Minotaur!
Dacă-ți plac poveștile pline de aventuri, magia și mitologia sau poate eşti fan Harry Potter sau Percy Jackson… trebuie să citești această carte!
Lees scrie cu încredere și cu o imaginație fantastică. Cititorii atrași de povestirile întunecată ale lui Neil Gaiman și Philip Pullman vor adora această primă parte captivantă dintr-o serie care creează dependență! – Booklist
Înainte de a scrie Șoptitorii, m-am gândit mult la cărțile care m-au impresionat cel mai mult în copilărie, fi e că erau Cronicile din Narnia, Hobbitul, Harry Potter ori vreun titlu semnat de Philip Pullman sau Neil Gaiman. Cred că ceea ce m-a încântat în mod deosebit în toate aceste lumi diferite a fost spațiul pe care mi l-au oferit, de a visa cu ochii deschiși la propriile aventuri în povești. – Jordan Lees
Jordan Lees s-a născut în Scoția, dar a crescut în Essex, unde încă locuiește cu soțul și fiica sa. A studiat literatura la universitate și de atunci a lucrat în industria cărții, devenind agent literar. Când nu lucrează, Jordan este un cititor compulsiv sau joacă șah online. Soptitorii. Labirintul celor pierduți și găsiți este prima sa
