Autor: Simone St. James
Titlu: Cartea Cazurilor Nerezolvate (2024)
Titlu original: The Book of Cold Cases (2022)
Editură: Crime Scene Press
Traducător: Irina Gache
Redactor: George Arion Jr.
Nr. pagini: 384
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 26,95 (49) lei
Nota Goodreads: 3,78 (117 319 note)
Nominalizări: Goodreads Choice Award for Mystery & Thriller 2022
Descrierea editurii: „Claire Lake, Oregon. Shea Collins e recepționeră, dar noaptea lucrează la propriul ei blog despre true crime, numit Cartea Cazurilor Nerezolvate. Într-o zi se întâlnește cu Beth Greer, cea mai vestită criminală în serie din localitate. De fapt, presupusă criminală în serie – deși toată lumea o consideră vinovată de uciderea a doi bărbați, Beth a fost achitată la procesul de acum patruzeci de ani. Ceea ce pentru Shea începe ca o trufanda pentru blog se transformă într-o adevărată vânătoare în căutarea adevărului, care va răsturna toate convingerile din micul oraș. Dar cineva – sau ceva – vrea să apere cu orice preț secretele pe care le ascunde conacul familiei Greer. Chiar cu prețul unei alte crime.”
Blog tour nr. 69 (sau 19/2024): Un mystery gothic cu accente paranormale despre traume nevindecate, fete răpite, fete abuzate, părinți reci, manipulatori și indiferenți, greșeli de neiertat, strigăte de ajutor rămase fără răspuns și răzbunări pe care mintea umană nu le poate concepe, dar pe care sufletele chinuite le pun la cale când își imaginează că altfel nu se mai poate și neputința lor va rămâne necunoscută lumii întregi. Cu consecințe, evident, nefaste.
Se spune că cine patentează o rețetă a succesului e bine să se țină de ea. Cu dinții, se pare, s-au învățat unii scriitori. Dacă merge și poporului îi place, de ce să nu-i dăm ceea ce cere? Nu pâine și circ, ci povești cu fantome, în cazul de față, dar nu horror de-a dreptul, ci doar așa, cât să dea niște fiori pe ici, pe colo și să-i ridice cititorului părul în cap doar prin niște tușe discrete. Cum poveștile cu fantome sunt, în cazul meu, cele mai înfiorătoare din tot genul horror, treaba era ca și făcută atunci când am început Cartea Cazurilor Nerezolvate a lui Simone St. James, autoare cunoscută publicului român prin cele două romane apărute la Editura Herg Benet, Fetele din Idlewild (trad. Laura Nureldin) și Motelul Sun Down (trad. Alexandru Voicescu).
Și în cazul romanului de față, cel care în luna iunie a făcut obiectul unui nou blog tour în cadrul deja longevivului nostru proiect Crime Club, avem de-a face, firește, cu două fire narative. Cel din prezent, în care Shea Collins, recepționeră la o clinică ziua, iar noaptea bloggeriță de succes și deținătoarea blogului true crime Cartea Cazurilor Nerezolvate, se ocupă exact de astea, de cazuri de crimă rămase fără soluționare, și cel din trecut, în care aflăm povestea lui Beth Greer, cea mai cunoscută (doar presupusă, însă) criminală în serie din localitatea unde stă Beth Greer.
Avem, bineînțeles, două personaje feminine puternice, dar și foarte traumatizate, care de-a lungul anilor s-au deprins să trăiască alături de traumă și să-și accepte soarta, adaptându-se condițiilor și înaintând amorțite prin viață, ca printr-o pâclă deasă. O avem pe Fata A, Shea, cea răpită de un probabil criminal în serie și pedofil pe când avea nouă ani (acum are douăzeci și nouă, în 2017), o sursă evidentă pentru trauma rămasă nevindecată – în pofida nenumăratelor ședințe de terapie la care a mers și poate și motivul pentru care inclusiv căsnicia i s-a destrămat -, și pe Beth Greer, în vârstă de șaizeci de ani la momentul în care o cunoaște pe Shea, singura jurnalistă, de altfel, cu care Beth, celebra Lady Killer, a acceptat să vorbească de-a lungul vremii.
În 1977, pe când era adolescentă, doi bărbați au fost uciși, împușcați în față, de aproape, în micuțul orășel unde Beth locuia într-un imens conac – ce te duce imediat cu gândul la o mult mai celebră casă de pe deal unde se petreceau lucruri necurate -, și evident că toată lumea a crezut că săraca fată bogată, cea rămasă orfană, și-a luat lumea în cap și, de răsfățată ce era și din cauza atitudinii nu-dau-doi-bani-pe-ce-crede-lumea-despre-mine, a omorât cu sânge rece doi bărbați, pe care-i așteptau familiile acasă, după ce i-a întâlnit la ceas de seară și i-a atras în mreje. Însă femeia a avut parte de un avocat beton și a fost achitată, devenind în schimb Lady Killer și fiind astfel nevoită să trăiască cu această povară timp de patruzeci de ani.
Până când o întâlnește pe Shea Collins, care la rândul său cară după ea o căruță de demoni și e pornită, iată, să afle adevărul despre povestea lui Lady Killer. Ajutată de un detectiv particular, dar mai cu seamă datorită faptului că acum poate să afle povestea direct de la cea mai de încredere sursă posibilă, Shea începe să facă încet-încet lumină. Iar adevărul este mai terifiant decât și l-ar putea închipui oricine.
Cum ziceam, povestea înaintează pe două planuri. De fapt, avem de-a face cu două povești complet diferite. Cea din prezent, a lui Shea, precum și întâlnirile ei lămuritoare cu Beth Greer, și cea din trecut, povestea propriu-zisă a lui Beth din urmă cu cincizeci de ani, într-o casă rece ca un castel de gheață, alături de doi părinți care numai părinți nu se pot numi.
De fapt, sincer, nici nu știu care dintre povești este mai cruntă, cea a lui Beth sau cea a lui Shea, întrucât e limpede că nici Shea nu a trecut cu bine peste ce i s-a întâmplat în copilărie, însă, pe de altă parte, povestea ei pălește cu totul pe lângă grozăviile prin care a trecut și, se pare, încă mai trece Beth. Pentru că, nu-i așa, într-o poveste de inspirație gothică mai avem un personaj terifiant: casa însăși. Iar despre ea s-ar putea spune multe când între pereții ei s-au întâmplat chestii abominabile.
„…Peluza nu era un loc bun.
De fapt, nicio parte din casă nu era un loc bun.
Dar, cu toate astea, oamenii spuneau că era norocoasă. Chiar era. Casa era atât de frumoasă, atât de mare… Faptul că nu era bună nu părea să conteze pentru cei care spuneau că e norocoasă. Oamenii aceia nu erau nevoiți să locuiască aici.
…Era o casă mai veche ce fusese parțial dărâmată și remodelată ca să devină una mai nouă, iar casei vechi nu-i plăcea asta. Încă suferea. Era un lucru prostesc, copilăresc, să crezi asta, și totuși, când stătea în pat noaptea, își imagina că e adevărat.” (p. 199)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Cartea Cazurilor Nerezolvate de Simone St. James. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
