Nota Goodreads: 3,32 (8 560 note)
Descrierea editurii: „Grace nu este tocmai încântată când mama ei, Jackie, rămasă de curând văduvă, o roagă să o lase să se mute cu ea. Nu au avut niciodată o relație grozavă, iar lui Grace îi place să aibă spațiul ei și doar al ei, mai ales acum, că este blocată în casă în timpul unei pandemii. La o adică însă, are nevoie de ajutor cu ipoteca, după ce și-a pierdut locul de muncă. Poate că mutarea va fi o șansă pentru cele două, mama și fiică, să lege o legătură sufletească – sau, cel puțin, să își dea o mână de ajutor una alteia. Dar să trăiești cu mama implică anumite provocări. Intențiile bune devin rele la scurt timp după ce Jackie se mută. Vechile răni încep să supureze, în vreme ce altele noi se deschid. Grace are coșmaruri legate de sora ei geamănă cu dizabilități, care a murit când erau copii. La rândul său, Jackie descoperă că Grace escrochează oamenii online, un „hobby” pe care mama îl consideră de neiertat. Când Jackie își acuză fiica de ceva cumplit, Grace o vede ca pe un act de răzbunare și ajunge să sufere de un soi de nebunie combinată cu insomnia. Pe măsură ce zidurile se strâng, fantomele trecutului lui Grace se ciocnesc de o amenințare nouă, dar familiară: propria mamă.”
Blog tour #33/2023: Un thriller de atmosferă migălos construit până la punctul final absolut terifiant, în care două personaje, mamă și fiică, ambele cu un trecut bogat în spate, se văd obligate să rămână blocate împreună în casa fiicei în timpul unei pandemii și să se suporte una pe alta. Ce va ieși? Păi, veți afla citind cartea.
Construit ca un veritabil thriller domestic, La cuțite, al doilea volum al autoarei americane care apare în Leda Bazaar după excelentul Dinți de lapte, se deschide cu o scenă care cu siguranță la va rămâne mult timp în minte cititorilor: povestea unei crime îngrozitoare și rezultatul ei. Ne-am obișnuit ca thrillerele domestice să aibă o desfășurare lentă, migălos construită și cu mare atenție la detalii, un veritabil puzzle pe care cititorul va încerca să-l reconstituie din bucățile disparate pe care le furnizează autorul sau autoarea, pentru ca mai apoi totul să fie dat peste cap, ca toate informațiile pe care le adunase cititorul, tot eșafodajul pe care și-l construise în minte să cadă dintr-odată, căci de fapt asasinul era cu totul altcineva, căci de fapt autorul/autoarea îi deturnase atenția și-l tot trimisese pe piste false, încercând astfel să dovedească faptul că nici măcar cel mai atent la detalii cititor nu poate struni o poveste așa de atent construită.
La cuțite este tot un thriller domestic, însă aici știi deja care va fi deznodământul, autoarea nu ascunde practic nimic, știi de la început cum se va termina povestea, însă ceea ce nu știi este cum anume se va ajunge acolo, la destinație, ce o va determina pe Grace să comită un asemenea gest oribil. Iar aici intervine măiestria autoarei de-a construi o atmosferă încărcată de suspans, lucru care, zic eu, după ce i-am redactat o carte și i-am tradus-o pe cea de-a doua, îi iese foarte bine. O intrigă terifiantă și niște personaje pe care viața și situațiile la limită le împinge dincolo de un punct fără de întoarcere reprezintă de fapt atuurile acestei autoare cu o imaginație debordantă.
Grace se apropie de patruzeci de ani, locuiește în Pittsburg și tocmai a semnat actele pentru achiziționarea unei case pentru care va plăti rate până la adânci bătrâneți. A lăsat în urmă un trecut traumatizant, și-a făcut un prieten foarte bun în persoana lui Miguel, un frizer gay, și acum încearcă să-și găsească din nou de muncă la un alt coafor după ce primele măsuri contra unei pandemii asemănătoare cu cea provocată de Covid-19 au închis salonul în care lucra de foarte mult timp și în care se simțea ca acasă. Numai că planurile îi sunt date peste cap când mama ei, Jackie, pe numele întreg Jacquelyn, își pierde cel de-al treilea soț și suferă și un accident în casă în urma căruia ajunge în spital, iar apoi se vede nevoită să recurgă la mila fiicei sale pentru a putea fi trimisă acasă. Numai că relațiile dintre cele două erau cel mult reci de vreo două decenii, iar ultimul lucru pe care și l-ar dori Grace ar fi să locuiască în aceeași casă cu mama ei. Dar un astfel de aranjament, pe fondul pandemiei și a lipsei locurilor de muncă, nu ar fi totuși un lucru chiar atât de rău.
Trecutul lor însă este învăluit în negură, mizerie și suferință, întrucât Grace a avut o soră geamănă bolnavă de paralizie cerebrală, o formă extrem de severă care i-a afectat grav trupul și i-a lăsat doar mintea sclipitoare, dar, totodată, malefică, întreagă. Și ce ziceam de orori? Ei bine, în vreme ce Jackie, mama lui Grace, s-a văzut nevoită, după ce tatăl fetelor le-a părăsit, să aibă grijă singură de două fete, dintre care una complet imobilizată, fiica ei Grace s-a văzut nevoită să suplinească absența unei mame mereu plecate la muncă pentru a avea grijă de sora ei care adesea îi făcea zile fripte. Deloc de mirare, așadar, că a crescut traumatizată, cu o mamă prea obosită ca să mai aibă grijă cum trebuie și de ele acasă și cu o soră ale cărei nevoi le capta atenția amândurora, așa că numai în pielea ei să nu fi fost. Sau a lui Jackie. Și mai ales a lui Hope.
Pe măsură ce măsurile împotriva răspândirii bolii devin tot mai aspre, iar Grace se vede nevoită să rămână complet închisă în casă împreună cu Jackie, mama care se pare că s-a transformat în altcineva, cineva mai înțelegător, mai atent la nevoile celorlalți și, mai ales, la cele ale fiicei sale, Grace, care duce și ea o viață dublă, fiind un fel de escroacă pe internet care o face pe consilierul psihologic pentru femei aflate în suferință, construindu-și alter-egouri cu care jonglează cu mare abilitate, începe să aibă coșmaruri tot mai vii cu sora ei și cu situații din trecut care suferă mici modificări de care ea nu fusese conștientă până acum. Coșmaruri de care mama ei nu este în întregime străină.
Suspansul crește de la un capitol la altul pe măsură ce și coșmarurile devin tot mai intense, iar amintirile reprimate încep să iasă la suprafață în această poveste în care psihologia joacă un rol foarte important. Te-ai putea întreba inițial ce naiba ar putea să facă o autoare cu două femei închise în aceeași casă și ce le-ar putea împinge pe acestea două, mai cu seamă că sunt mamă și fiică, până dincolo de limitele răbdării. Dar am trecut cu toții printr-o pandemie ce nu s-a încheiat chiar de multă vreme, așa că știm ce ne-ar putea aduce în stare să facem izolarea, teama de o boală necruțătoare, situațiile cu care nu ne-am mai întâlnit până acum și cu care nu credeam că ne vom întâlni vreodată, imposibilitatea de-a ieși la aer când poftești, de a-ți vedea prietenii în carne și oase, de-a reveni la o stare de fapt pe care o consideram un dat.
„Grace se trezi dând din picioare, eliberându-se din starea de paralizie. Gâtul îi era plin de măscările cu care voia să le împroaște pe Jackie și Bethany din pricina monstruoasei lor interpretări a sfatului foarte rezonabil pe care i-l oferise la un moment dat unei adolescente aflate la ananghie. Normal că nu-i scăpa ideea că acest coșmar ar fi putut să fie propria-i conștiință vinovată. La fel ca-n cazul multor lucruri, rostirea unor cuvinte era mai ușoară decât ducerea la îndeplinire a unor acțiuni. Oare ea însăși ar fi fost capabilă să treacă printr-un avort dacă ar fi rămas însărcinată în adolescență? La fel ca Bethany, și-ar fi considerat mama o persoană demnă de încredere la care să apeleze.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului La cuțite. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
