Nota Goodreads: 3,68 (8 725 note)
Descrierea editurii: „Phillip Dean, fost student eminent la Universitatea Yale, pe care a abandonat-o fără scrupule, călătorește la întâmplare prin Europa într-o limuzină împrumutată, aproape lefter. Într-o zi își amintește că o cunoștință i-a povestit despre orășelul Autun, de lângă Dijon, și decide să-i facă o vizită acolo. La Autun o întâlnește pe Anne-Marie Costallat, o tânără vânzătoare, și ceea ce ar fi trebuit să fie o ședere de numai câteva zile se transformă într-o poveste de dragoste în același timp inocentă și intens carnală, o lungă aventură care lui îi dezvăluie Franța profundă și îl pune față în față cu propriul destin. Sofisticată în simplitatea ei, dezinhibata Anne-Marie devine pentru Phillip întruchiparea Franței, obiect al dorinței și al visării fără scăpare, arhetip feminin căruia el nu poate decât să-i sucombe. Povestea lor ne este spusă, într-un joc tragic și înșelător al revelării/ocultării adevărului, de cel care-l găzduiește pe Phillip la Autun, amicul nenumit, Naratorul, personaj el însuși al unui joc de lumini și umbre în fundalul intrigii principale. Desăvârșit stilistic și memorabil, Un joc și o desfătare este unul dintre primele mari romane americane care vorbește cu franchețe despre dorința erotică și despre aspirația către o pasiune eliberată de rușine și de vinovăție, dar în egală măsură despre relația ambiguă și dificilă dintre realitate și ficțiune.”
Seria de recuperări la care s-au înhămat colecțiile de literatură generală de la noi (pe lângă cele mai recente premii literare, uneori chiar simultan sau la foarte scurtă vreme de la anunțarea lor) continuă în cadrul excelentei și longevivei Raftul Denisei cu un autor pe care nu-l mai citisem până acum: James Salter. Fost pilot militar devenit scriitor și scenarist de succes (Downhill Racer sau Three, de exemplu), Salter a fost lăudat pentru proza sa lirică și de efect, lipsită de zorzoane, dar șlefuită până la perfecțiune, oferindu-le cititorilor povești pline de miez prin cuvinte puține, dar care lasă un profund ecou în urma lor.
Romanul de față se poate înscrie în galeria marilor romane erotice. Dar asta ar însemna să-l reducem doar la esență, căci este mult mai mult. Un fost student american, care a abandonat Universitatea Yale fără să se uite în urmă, călătorește prin Europa, aproape fără o lețcaie în buzunar, într-o mașină de lux împrumutată. Își amintește la un moment dat de un fermecător orășel francez pe nume Autun și se hotărăște să facă o vizită acolo, unde cunoaște o tânără franțuzoaică pe nume Anne-Marie Costallat, o femeie aparent simplă, dar care se îndrăgostește nebunește de el. Au parte de o suită de aventuri erotice care însă parcă rămân doar la acest stadiu, nu evoluează în altceva, pentru că am rămas cu impresia că iubirea a fost de fapt doar din partea ei, nu și din a lui, rămas nesimțitor și rece pe tot parcursul poveștii, umblând brambura cu mașina în timpul ei liber și cazându-se pe la diverse hoteluri unde își consumă relația carnală aproape noapte de noapte.
Chestia cea mai interesantă, o adevărată lovitură de maestru menită parcă să deruteze cu adevărat cititorul, este faptul că autorul recurge la un artificiu extrem de interesant, care transformă întreaga poveste în ceva mult mai complex: vocea naratorului nu este vocea autorului însuși, ci aceea a unui prieten de-al lui Phillip Dean, personajul principal, care descrie cu lux de amănunte aventurile erotice și partidele toride de sex ale lui Phillip și Anne-Marie, cu toate că este evident, oricât ai fi de voyeur, că nu avea cum să cunoască atâtea detalii și să le urmărească ceas de ceas, minut cu minut, mișcările și chiar pozițiile. Așa că suita de aventuri spumoase ale celor doi se vede de fapt prin ochiul pasional al acestui personaj ce el însuși recunoaște adesea că mai și inventează pe ici, pe colo, poate din dorința de a-și exhiba anumite fantezii, poate dintr-o anumită neputință, poate ca să nu se plictisească, poate pentru a încerca să trăiască el însuși prin intermediul celor doi, presărând o existență altminteri destul de anostă într-una plină de aventură și de peripeții erotice.
Suntem martorii unei Europe care își revine încet-încet după un război devastator, când lumea parcă se retrezește la viață, însă o face greoi, circumspect, cu toate că se simte un oarecare optimism în oameni, în cei care reînvață lent, dat sigur, să se bucure de viață. Avem de-a face cu două personaje care se bucură din plin de viață, dar care știu în sinea lor că relația lor nu va dura la nesfârșit, că nu se va încheia cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, și cu un personaj copleșit parcă de sentimentul de ratare, care a atins un maxim și care acum încearcă să se proiecteze, să trăiască prin intermediul lui Phillip și al lui Anne-Marie. Povestea pare datată pe alocuri și este presărată cu idei nu chiar demne la adresa simplității unei femei care se dăruiește cu totul unei pasiuni pentru cineva care nu i-o merită întru totul. O femeie care lasă la final o splendidă și sfâșietoare scrisoare pe care personajul principal n-ajunge însă, din păcate pentru el, dar și pentru ea, să o citească:
„…nu există nimic care să nu fie al tău, tot ce gândesc, tot ce sunt în stare să simt. Mi-e rușine numai că nu știu destul de multe. Dar nu-mi pasă dacă n-ai să-mi aparții niciodată, nu vreau decât să-ți aparțin eu ție, fii rău cu mine, sever, dar nu pleca, fă pur și simplu ca și cum ai fi cu o altă fată – te rog. Altfel am să mor. Acum înțeleg că putem să murim din dragoste.”