Premii: Shirley Jackson Award for Novella 2017, Premio Tigre Juan 2015, The Rooster – The Morning News Tournament of Books 2018
Nominalizări: Man Booker International Prize Nominee 2017, Warwick Prize for Women in Translation Nominee for Longlist 2017
Nota Goodreads: 3.71 (10125 note)
Descrierea editurii: „O tânără pe nume Amanda se află pe patul de moarte într-un dispensar de țară. Un băiat, David, este lângă ea. Ea nu e mama lui. El nu e copilul ei. Împreună, recompun o poveste tulburătoare despre suflete sfărâmate și despre puterea și disperarea unei familii. Vis febril este un coșmar care se întrepătrunde cu realitatea, o poveste de dragoste, dar și o adevărată pildă de viață. Una dintre cele mai proaspete voci ale literaturii de expresie spaniolă, Samanta Schweblin scrie o poveste extraordinară și hipnotică, menită să ne țină captivi și să ne poarte în tenebrele unui univers imaginar șocant.”
Nu știu cum să povestesc despre această nuvelă aflată la granița dintre fantastic, horror și chiar SF, dar percepută ca mainstream și, în consecință, nominalizată la prestigiosul Man Booker International Prize în 2017. A înșfăcat în schimb un premiu Shirley Jackson pentru nuvelă în același an 2017, premiu care se acordă unor povești horror sau la granița dintre horror și dark-fantasy. Pentru cine nu știe, Shirley Jackson a fost un fel de mămică a poveștilor horror în anii șaizeci și a scris una dintre cele mai înspăimântătoare povești cu fantome pe care au văzut-o vreodată hârtia pe care se tipăresc cărți le și ecranul televizorului: The Haunting of Hill House (mai multe detalii despre carte, aici, iar despre film, dincoace), care va apărea și la noi, tot la editura Litera, la care a apărut și cartea despre care încerc să vă vorbesc acum.
De ce zic că încerc să vorbesc despre ea? Ei bine, povestea e ca un vis indus de febră, un delir, exact un vis febril, cum o spune și titlul românesc, diferit de cel original din spaniolă, deseori amintit de-a lungul poveștii: distanța de protejare, adică distanța de siguranță. Despre ce-ar fi vorba? Un dialog între o femeie pe nume Amanda, aflată pe patul de moarte într-un dispensar de la țară, care discută cu David, un băiețel acum de vârstă incertă, care a trecut printr-o experiență cruntă: a băut apă infectată dintr-un râu și era să moară. Mama lui, Carla, în disperare de cauză, dându-și seama că băiețelul ei va muri cât de curând dacă nu va face repede ceva, apelează la o vrăjitoare din sat pentru a-l salva, căci felcerul lor ar fi ajuns prea târziu. Dar să detaliez un pic: familia lui David a împrumutat un mânz pentru prăsilă și mânzul respectiv a băut apă din râul de lângă casă, în care murise și putrezise o pasăre. Carla, apoi soțul ei, observă că mânzul se comportă ciudat și că are orele numărate, așa că femeia își dă seama că și băiețelul ei va avea aceeași soartă. Și se repede la vrăjitoare.
Însă cum nimic nu e gratis pe lumea asta și orice favoare vine însoțită de un sacrificiu, Carla află că pentru a fi salvat, sufletul lui David are nevoie de un corp, de o gazdă. Însă vrăjitoarea o anunță că David nu va mai fi la fel, că sufletul lui se va scinda și David se va transforma în… altceva. Un fel de „Cimitirul animalelor” al lui Stephen King, că a tot a apărut o nouă ecranizare, numai că aici personajul nu trebuie să moară ca să se transforme în altceva. Și de aici povestea începe să o cam ia pe arătură. Când prindeam șirul, când îl pierdeam și nu mai înțelegeam de ce rătăcesc oamenii aiurea pe străzii: o fi fost vorba de o maladie ciudată, care îi afecta pe toți? Adică povestea se transformă într-o distopie, în care o molimă ciudată îi determină pe oameni să se comporte anapoda? Sau e vorba de un vis febril și aici?
Sau este o poveste horror, dacă e să ne luăm după povestea vrăjitoarei și a felului în care se va transforma David, căci este limpede ca lumina zilei ce va alege mama lui, având în față doar două opțiuni, una mai cruntă decât cealaltă: să-și lase copilul de doi ani să moară, sau să-l păstreze, însă modificat, transformat, o cu totul altă persoană, însă în viață? Este o poveste horror/post-apocaliptică/fantastică/suprarealistă sau e mai mult decât atât, o poveste despre sacrificii extreme, dragostea mamei față de copii (atât Samanta, pentru David, cât și Carla, tânăra pe moarte, pentru fetița ei, Nina) și până unde ai fi dispus să mergi ca să salvezi pe cineva drag?
Sunt toate astea și multe altele. De exemplu, David o ghidează pe Carla prin amintirile ei confuze și, în mare parte, pierdute pentru totdeauna, pentru a putea alcătui o poveste cât de coerentă. Între ei se înfiripă un soi de dialog psiholog-pacient, în care psihologul e David, iar pacientul e Carla, care chiar stă întinsă pe echivalentul unei canapele din cabinetul unui psiholog. Și tot discutând ei, David punându-i tot soiul de întrebări ajutătoare și forțând-o, prin cuvinte, să nu se abată de la discuția care contează cu adevărat, încercăm și noi să ridicăm vălul misterului, aflând mici frânturi despre ce s-a întâmplat și să putem face lumină în această mică bijuterie de doar 120 de pagini, care te bântuie și te lasă cu mai multe semne de întrebare decât lămuriri și explicații după ce ai terminat-o de citit. După ce ați citit-o, alegeți cheia de interpretare care considerați că vi se potrivește. Eu încă nu m-am decis, deși au trecut aproape două săptămâni de când am terminat-o de citit.