Nominalizări: Barry Award Nominee for Best Thriller 2011
Nota Goodreads: 4.23 (56781 note)
Descrierea editurii: „Două decenii de politică bazată pe interese de partid au lăsat națiunea americană într-o poziție extrem de vulnerabilă. Thomas Stansfield, Director de Operațiuni al CIA și veteran al Războiului Rece, este conștient că trebuie să-și pregătească agenția pentru următoarea mare provocare: războiul împotriva terorismului islamic. Planul său? Înființarea unei echipe de operațiuni clandestine, un grup de agenți care să-și desfășoare activitatea în afara structurilor de comandă – oameni care nu există. Student și sportiv de elită, Mitch Rapp avea tot ce și-ar fi putut dori. Până într-o seară friguroasă de decembrie, când lumea lui s-a prăbușit odată cu avionul Pan Am 103. În urma atacului terorist, două sute șaptezeci de suflete și-au pierdut viața, printre care și Maureen, logodnica sa. Victimele au lăsat în urmă prieteni și rude, oameni care își vor căuta alinarea în justiție. Nu și Rapp. El nu caută alinare, ci răzbunare.”
Dacă mai aveam nițică răbdare, „Asasin american” ar fi reprezentat un nou număr rotund pe agenda pe care, de vreo douăzeci de ani încoace, îmi notez conștiincios cărțile pe care le-am citit (NB: numărul de pe Goodreads, este mincinos, am avut la un moment dat ambiția să-mi trec acolo toate cărțile citite, dar cum sunt cam tipicar din fire și am vrut să trec exact edițiile pe care le-am citit, cele traduse, nu cele originale, pe care le-aș găsi cum aș lansa căutarea, am abandonat la un moment dat, când ajunsesem, mergând în urmă, pe agendă, pe la vreo 1000 de cărți). Numărul pe care-l poartă „Asasin american” pe agenda mea este 1697. Din cele 1697 de cărți citite, între 100 și 150 sunt thrilleruri în genul volumului despre care vreau să vă vorbesc în continuare, așa că vă dați seama că ce îi entuziasmează pe unii, pe mine mă face să mormăi doar apreciativ (atunci când e cazul).
Acum e cazul să mormăi apreciativ. „Asasin american” este un prim volum excelent al unei serii care l-a făcut celebru pe scriitorul Vince Flynn. Seria îl are ca protagonist pe asasinul (unii, mai naționaliști, patriotarzi, cum vreți voi să le spuneți, i-ar spune eroul) american Mitch Rapp, iar în anul de grație 2018, cel al centenarului Unirii pentru noi, aceasta va ajunge la volumul cu numărul șaptesprezece. Din păcate, un cancer agresiv a pus prea devreme (scriitorul avea doar patruzeci și șapte de ani când a murit) capăt ambiției lui Vince Flynn de a le face o concurență acerbă lui Lee Child, Brad Thor, David Baldacci, Daniel Silva sau Matthew Reilly, pentru a-i numi doar pe o parte din cei care scriu povești asemănătoare cu cele imaginate de Vince Flynn, însă, la fel ca-n multe alte cazuri, seria a fost preluată și dusă mai departe de un alt scriitor, care și-a însușit, sper, cu succes rețeta (pentru cei curioși, numele acestuia este Kyle Mills).
Să vă mai zic încă ceva și gata: mă bucur enorm că n-a pus editura Rao mâna și pe acest scriitor. Am anumite antipatii față de o editură care-și batjocorește constant cititorii, traducătorii, probabil și restul colaboratorilor, care nu te ia în seamă orice i-ai spune, care nu ține niciodată cont de doleanțele nimănui, care publică pușcăriași și corupți și care este un coșmar chiar și pentru cel mai puțin exigent bibliofil. Deci, mult succes Preda Publishing, mă bucur că i l-ați suflat pe Vince Flynn (deși mă mir cum o editură ca Rao, care obișnuia să achiziționeze cataloage întregi de autori la târgurile de profil, l-a ratat tocmai pe el – probabil că există totuși un fel de Dumnezeu al cititorilor pe undeva). Bonus: Jo Nesbo va apărea de acum la editura Trei, care deja are în pregătire romanul „The Son”. Am zis.
„Asasin american” respectă rețeta unui thriller în care americanii sunt băieții buni, iar teroriștii sunt ori fundamentaliști islamici lipsiți de suflet care omoară suflete nevinovate, ori ruși bețivi și corupți, care nu știu decât să-și jefuiască țara și să-și ascundă avuția în conturi secrete din străinătate. Dar au grijă americanii de ei. Mitch Rapp este prototipul eroului care nu mai are nimic de pierdut și vrea doar să se răzbune după ce teroriștii au doborât avionul în care se afla și logodnica sa. O agenție ultra-secretă, o ramură a CIA despre care nu știe nici măcar președintele, recrutează tineri înzestrați precum Mitch Rapp, îi antrenează până îi transformă în adevărate mașinării de ucis, apoi îi trimite acolo unde este cea mai mare nevoie de ei: unde sunt răpiți cetățeni americani aparent nevinovați, unde se comit nedreptăți strigătoare la cer (numai să fie și niște zăcăminte de jefuit dacă se poate), unde trebuie închise niște guri care vorbesc prea mult și prea tare și tot așa. Mă rog, înțelegeți voi la ce mă refer. Iar Mitch Rapp, desigur, excelează la toate probele, la fel cum se întâmplă în astfel de cazuri, întrecându-i așteptările chiar și celui mai afurisit diavol de instructor care a văzut vreodată lumina soarelui: Stan Hurley, un moș aprig și cam mare iubitor de alcool, deși nici nu e de mirare, la câte a văzut și pătimit la viața lui.
Marea problemă pe care o are cu Rapp este că-i aduce prea bine aminte de el însuși pe când avea vârsta acestuia. Dar tot răul înspre bine. Națiunea americană poate dormi liniștită, atât timp cât echipa lui Stan Hurley veghează pentru ca pacea mondială să nu fie tulburată. Știu, sunt nițel ironic, dar nu mă pot abține. Asta nu înseamnă însă că povestea este slabă sau are multe fisuri: este o poveste foarte bine scrisă, alertă, bine documentată, cu doi (anti)eroi extrem de bine schițați, doar motivațiile din spatele acțiunilor lor cam scârțâie. Dar asta poate fi trecută cu vederea, mai ales dacă ești în căutarea unei povești care să te țină cu sufletul la gură. Eu nu mai mușc momeala unor motivații de genul ăsta și nici nu visez să devin asasin american (și nici erou, dacă stau să mă gândesc mai bine, căci tocmai ce m-au lăsat fără răsuflare cincisprezece flotări amărâte), dar îmi permit, din când în când, să mă las purtat de valul unor aventuri care îți taie respirația prin rapiditatea cu care se desfășoară. Iar paginile pur și simplu zboară, credeți-mă pe cuvânt.
În loc de puncte tari și puncte slabe, căci probabil că mulți dintre cei care citesc recenziile care au în centru autori de genul lui Vince Flynn și-au format deja o opinie despre el și despre eroul său, Mitch Rapp: povestea din „Asasin american” a apărut în 2010, la aproape unsprezece ani de la primul volum cu Mitch Rapp, care se numea „Transfer of Power”. Este un prequel pentru serie, deci editura Preda Publishing a procedat perfect alegând acest titlu. Acțiunea se petrece prin 1992, așa cum ne-a dat autorul de înțeles după ce a precizat că au trecut patru ani de la teribilul atentat terorist din 1988 căruia i-au căzut victime nu mai puțin de 270 de oameni, când libienii au doborât în zbor un avion american. Filmul „Asasin american”, care se bazează doar foarte vag pe acest prim roman, a apărut anul trecut, a fost regizat de Michael Cuesta și-i are ca protagoniști pe Dylan O’Brien (pe care-l știți probabil din seria „The Maze Runner”), în rolul lui Mitch Rapp, și pe Michael Keaton („Batman Returns” și „Birdman”, printre multe altele), în rolul lui Stan Hurley (fără mustață în film, probabil fiindcă ar fi devenit de nerecunoscut).
Bonus: la sfârșitul cărții găsiți un fragment din următorul volum al seriei, „Lovitură fatală” („Kill Shot”), deci la Preda Publishing vom mai avea parte de cel puțin încă un volum cu Mitch Rapp. Eu unul abia aștept să-l citesc. Recomandată!
Posted by Liviu