Arkadi & Boris Strugațki-Melcul pe Povârniș (Ulitka na Sklone, 1965) 272p., Trade Paperback, Paralela 45, 2011, Colecția Ficțiune Fără Frontiere Nr. 90, Traducător Valerian Stoicescu, Redactor Mugur Butuza
Romanul Melcul pe Povârniș, apărut inițial sub titlul Îngrijorare, a fost împărțit în două și publicat separat, fiecare parte cu povestea ei, povestea fiind structurată pe două planuri, care nu se întrepătrund, dar au legatură unul cu celălalt, prin faptul că cele două personaje principale din fiecare poveste vrea să ajungă în locul celuilalt.
Pe de o parte ni se spune povestea lui Pereț, funcționar în cadrul unei colonii aflată pe o altă planetă, colonie ce pare că are rolul de a exploata strania padure ce acoperă această planetă. Pereț este nemulțumit de rolul pe care îl are în angrenajul greoi al funcționării coloniei (s-ar părea că singurul său rol este de a face calcule la un Mercedes-un fel de mașină de calcul, cu ajutorul altui funcționar pe nume Kim). Lui Pereț i se pare absurd că trebuie să facă operațiuni matematice toată ziua la o mașină (care dă rezultate greșite, el semnalându-i acest aspect lui Kim, care zice că nu contează, asta este îndatorirea lor) și-i place foarte mult să stea pe stânca de deasupra pădurii, admirând padurea și fiind deranjat în fiecare zi de sâcâitorul personaj Claudius-Octavian Meșterilă, care-l tot întreabă dacă are permis de ședere deasupra râpei.
Pereț este nemulțumit de statutul său în cadrul coloniei, de stupiditatea personajelor (perversul șofer Birlic, care este un leneș și care toată ziua este cu ochii după femei, Meșterilă care stă toată ziua cu ochii pe el etc.) și singurul său deziderat este să plece în pădure și să nu se mai întoarcă-pădurea îl fascinează și într-o zi se hotărăște să plece și nimic nu-l mai poate convinge să rămână, nici măcar prietenul său, Kim. Așa că obține o audiență la director și, după câteva scene de un absurd comic, desprins parcă din Procesul lui Franz Kafka, i se dă voie să plece în pădure.
Situațiile absurde continuă, Pereț reușește să ajungă în padure dar în final nu poate rămâne acolo, sistemul obligându-l să se întoarcă de unde a plecat, Pereț este absorbit de…aflați citind Melcul pe Povârniș.
Planul celălalt ne spune povestea lui Candid, actualmente Mâlcul, care locuiește în pădurea în care vrea să ajungă Pereț. Candid făcuse și el parte din colonie, dar, în urma unui accident de elicopter, fusese recuperat de locuitorii unui sat din pădure și acceptat ca fiind unul de-al lor. I s-a dat o soție, pe nume Nhava, și a învățat să fie un locuitor al pădurii. Aceasta este o lume bizară, un macroorganism la nivel planetar, o lume vie, care dă naștere la ființe care mai de care mai bizare (limacși giganți, copaci săritori, insecte cu mii de ochi), care mai apoi sar în lacuri apărute de nicăieri și care dispar nu se știe unde. Candid suferă de amnezie și singura lui dorință este să ajungă la Noua Colonie, locul de unde își amintea el vag că provine.
Personajele care populează satul sunt și ele care mai de care mai neobișnuite (Pumnul, Moșneagul care fură mâncarea tuturor, Șchiopul care știe cum poate Candid să ajungă la Noua Colonie, Coadă, Nhava etc.). Toți aceștia nu făceau decât să se ciorovăiască toată ziua, să poarte discuții absurde și lipsite de sens, să se ducă în padure după hrană pentru că așa trebuie, ei acceptând orice ca pe ceva normal și împotriva căruia nu poți face nimic (spre exemplu, periodic, în sat apăreau Mortăciunile, de fapt niște roboți cu înfățișare umană, care răpeau nevestele sătenilor și le duceau nu se știe unde).
Candid însă nu se poate mulțumi cu această condiție și se hotărăște să plece spre Noua Colonie, fiind însoțit doar de soția lui, Nhava. Pe drum are parte de tot felul de aventuri, ajunge într-un sat foarte ciudat, unde Candid își aduce aminte câte ceva din viața lui anetrioară și unde Nhava găsește un scalpel care rămâne la Candid, se întâlnesc cu mama Nhavei și cu alte câteva femei, care o iau pe Nhava cu ele și îl lasă pe Candid singur, fiind nevoit să se întoarcă în sat.
Spre deosebire de Pereț, care, de asemenea, nu poate ajunge unde și-a propus, Candid face o alegere total diferită de acesta. Ce alegere, veți descoperi citind cartea.
Romanul, și mai ales versiunea lui anterioară, au fost o sursă generoasă de inspirație pentru James Cameron atunci cand a conceput filmul Avatar (planeta se numește Pandora, populația nativă se numește Na’vi, padurea este un organism planetar, chiar și anumite vietăți ale pădurii seamănă unele cu celelalte etc.), deși Boris Strugațki a negat acest lucru, spunând că asemănările sunt cel mult superficiale.
Cartea este destul de dificilă, discuțiile uneori interminabile au avut deseori darul de a-mi distrage atenția de la ce se discută în realitate și ce anume înseamnă aceste meditații uneori interminabile, absurdul unor situații este înfiorător uneori, descrierile mi s-au părut uneori inutile.
Pe de altă parte este imposibil să nu-ți pui câteva întrebări de-a lungul parcurgerii cărții (oare de ce oamenii își doresc să ajungă acolo unde nu pot ajunge și de ce, atunci când și-au atins scopul, acesta nu-i mai satisface) și la finalul ei-oare te poți lupta cu sistemul (birocratic sau de orice fel) și să ieși învingător? Sau cel puțin să te lupți cu el și la final să fii încă în deplinătatea facultăților mintale?
Posted by Liviu