Regele prozei sf din Romania s-a intors cu un nou roman care va fi lansat maine 16 decembrie la Centrul Cultural Calderon
Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor barbati foarte cumsecade – Liviu Radu
Pentru cititorii si fanii acestui mare scriitor si om iata un fragment in avanpremiera lansarii:
„Parteigenosse Himmeln a rânjit încântat, de parcă ar fi zis nu m-ai fraierit nici o clipă, ştiam eu că nu eşti proastă, şi s-a grăbit să mă lămurească:
– Dragă Lena, n-o să mă informezi numai pe mine, pentru că eu voi fi doar un intermediar. Tot ce o să aflu de la tine – dacă o să aflu vreodată ceva – o să transmit imediat şefilor mei din Comitetul de Partid Bavaria, iar aceştia îi vor informa pe cei din Comitetul Central. Hai să-ţi explic de ce Hitler a preferat să-şi înfiinţeze propriul partid, în loc să se înscrie în PCG, apoi s-a răzgândit tocmai când partidul lui începuse să capete un pic de notorietate. Prin 1920, pe când Uniunea Sovietică era condusă de marele Lenin, iar mâna dreaptă a acestuia era creatorul neînvinsei Armate Roşii – adică Lev Troţki -, Adolf Hitler susţinea pretutindeni că teza revoluţiei permanente a lui Troţki e o idioţenie periculoasă, care va face mult rău cauzei socialismului, şi că e nevoie ca socialismul să fie consolidat în ţările în care a învins pentru moment. Acest socialism va avea unele trăsături generale, dar şi trăsături specifice naţiunii în care va fi construit. Aceasta era teza socialismului naţional, caracteristică partidului minuscul al lui Hitler, teză în totală contradicţie cu ceea ce susţinea atunci Partidul Comunist din Germania. Adolf Hitler mai susţinea ceva, o altă trăznaie care dovedea că n-are minte de om politic: afirma că Lev Troţki nu-i omul viitorului, ci un profitor de conjunctură, şi că toţi cei care merg pe mâna lui vor pierde şi vor regreta rău de tot prostia pe care au făcut-o. Viitorul îi aparţine – zicea el – lui Iosif Visarionovici Stalin. Care pe vremea aceea era comisarul poporului cel mai puţin important dintre toţi comisarii poporului şi care nu avea nici un viitor, pentru că în partidul bolşevic, în afară de Lenin şi Troţki, mai erau mulţi oameni importanţi, precum Dzerjinski, Kalinin şi mulţi, mulţi alţii. Stalin era pe atunci undeva, la capătul şirului… Aşa că, dragă Lena, Adolf Hitler a fost considerat mulţi ani un visător romantic, un revoluţionar sincer devotat stângii, dar fără nici o legătură cu lumea reală. Până când ne-am pomenit cu toţii că, treptat, Iosif Visarionovici Stalin a ajuns conducătorul Uniunii Sovietice – înlăturându-l pe Troţki şi trimiţându-l în exil… Mai mult, Stalin a declarat nerealistă teza revoluţiei permanente a lui Troţki, susţinând că mai întâi trebuie consolidat socialismul în ţările în care a ajuns la putere, şi abia apoi se poate vorbi de extinderea revoluţiei în alte ţări. În acel momernt, Adolf Hitler a declarat public că între Partidul Comunist şi PNSMG nu mai există nici o diferenţă ideologică şi şi-a exprimat dorinţa unirii celor două partide…
M-am uitat neîncrezătoare la Parteigenosse Himmeln şi am mormăit:
– Nu trebuie să mă credeţi chiar atât de proastă…
Şeful de la cadre m-a privit mirat:
– Adică nu crezi ce ţi-am povestit?
– Cum să cred că toată conducerea de partid se aşteaptă să afle care va fi viitorul partidului de la un ghicitor în cafea? Sau în cărţi de taroc…
– Adică tu crezi că ne închipuim că Adolf Hitler a avut aşa, un soi de premoniţie, că a visat cu zece ani înainte cine va ajunge conducătorul Uniunii Sovietice şi ce ideologie va susţine?
– Păi nu asta mi-aţi povestit?
– Dragă Lena, înseamnă că n-am fost suficient de clar. Nu, noi bănuim că Adolf Hitler a avut încă din anii douăzeci legături cu anumite cercuri din Uniunea Sovietică şi a ştiut anumite lucruri de care conducerea partidului n-a avut habar. Vrem de la tine să ne înformezi dacă Hitler are asemenea legături şi – dacă da – cu cine anume şi care este viitorul prevăzut de aceste cercuri. Ne-am înţeles?
– Ne-am înţeles…
Parteigenosse Himmeln mi-a făcut semn că pot să plec. M-am întors la fata din biroul de cadre şi m-am îngrijit să fac analizele şi instructajele necesare angajării. Asta după ce mă interesasem ce salariu aveam să primesc şi mă convinsesem că slujba de secretară traducătoare era mult mai avantajoasă – din punct de vedere salarial – decât cea de pictor în fabrica de faianţă.
Abia după ce am terminat cu toate formalităţile am fost prezentată şefului meu, Parteigenosse Hitler.
Adevărul era că abia aşteptam să-l cunosc şi să aflu cât din cele spuse de şeful de la cadre era adevărat.
În prostia mea, îmi propusesem să găsesc un moment propice şi să-l întreb direct de unde aflase să Stalin o să ajungă conducătorul Uniunii Sovietice.
Am lucrat împreună cu Adolf Hitler vreo douăzeci şi cinci de ani. N-am găsit niciodată acel moment propice. Şi nu ştiu nici în ziua de azi dacă a fost vorba doar de o intuiţie ieşită din comun sau de o informaţie primită de la o sursă necunoscută…”
Va astept maine impreuna cu Bebe la lansarea acestei minunate carti.
Liviu iti multumesc din inima si din suflet pentru scrierile tale superbe! You are the best ever!
Tot maine vor fi lansate si alte doua carti despre care vom vorbi
O antologie despre care sigur se va scrie si se va vorbi foarte mult, autorii sunt unul si unul iar textele asteapta sa fie citite de noi cititorii.
Insula Pescarusilor – Mircea Livu Goga – volum selectat pentru concursul Seniorii Imaginatiei 2011.
Nu ratati lansarea de maine!
posted by voicunike