Autor: Benjamin Stevenson
Titlu: De Crăciunul acesta, toți au câte un secret (2025)
Titlu original: Everyone This Christmas Has a Secret (2024)
Editură: Trei
Colecție: Fiction Connection Mystery
Traducător: Mihaela Apetrei
Redactor: Virginia Lupulescu
Nr. pagini: 232
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,71 (36 028 note)
Descrierea editurii: „Toți criminalii sunt iluzioniști. Dacă vrei să scapi nepedepsit pentru o crimă, ai două opțiuni: să creezi iluzia că nu ești vinovat sau să creezi iluzia că altcineva este vinovat. O petrecere de Crăciun care începe cu o crimă. Șase suspecți, fiecare cu un motiv — și un secret. Poate doi. Pe măsură ce anul se apropie de sfârșit, detectivul Ernest Cunningham e copleșit: o victimă care a sunat la poliție cu o zi înainte să moară pentru a raporta o crimă (asupra sa?), un suspect plin de sânge care nu-și amintește nimic, un martor-cheie care-și dă duhul chiar sub ochii lui… Din fericire, există câteva indicii. Douăzeci și patru, mai precis. Aranjate sub forma unui calendar de Advent, care vor duce la noaptea de Crăciun și poate și la vinovat… Benjamin Stevenson revine cu un omagiu irezistibil și ingenios adus Agathei Christie. De data aceasta, ancheta este presărată cu puțină zăpadă, niște sclipici… și o doză bună de crimă.”
De Crăciunul acesta… Benjamin Stevenson revine cu un nou mystery spumos, flamboaiant, plin de mistere aparent imposibil de rezolvat, deducții ce sfidează orice logică, în ciuda permanentelor asigurări că el, autorul, joacă cinstit, cu cărțile pe masă, nu ca magicienii de care cam râde pe măsură ce le devoalează trucurile, transformându-i într-un soi de păcălici ce încearcă doar să păcălească lumea (în ciuda asigurărilor lui că nu e cazul, nu, chiar nu e), el își expune trucurile, ba chiar ne dezvăluie indiciile și toate regulile pe care un roman mystery de calitate trebuie să le urmeze pentru a fi credibil, plus o pleiadă de personaje unul și anul, desprinse parcă din seria Knives Out, că tot a apărut un nou film din serie, chiar la țanc pentru această perioadă din an, când ne strângem toți în jurul bradului, cu o cană de vin cu scorțișoară și o felie de măr la îndemână, pentru a ne bucura de un film bun, care să ne distreze și, totodată, să ne pună și-un pic mintea la contribuție.
La finalul acestui volum există un set de șapte reguli pentru orice roman mystery ce are ca tematică dată Crăciunul și care se respectă atât pe sine, cât și cititorii care se vor apuca să parcurgă această poveste. Nu vreau să vi le recit pe toate, căci, dacă sunteți curioși, puteți lua cartea și să le citiți și singuri, ci doar pe prima: „În semn de respect pentru planurile de Sărbători ale tuturor, crima trebuie săvârșită într-o fereastră de timp bine definită. Preferabil după 20 decembrie, ca să poată fi deslușită până în ajunul Anului Nou, cu excepția unor anumitor situații implicând asasini în serie, care și-ar putea derula omorurile începând cu 1 decembrie, cu scopul realizării unor thrillere de genul <<numărătoare inversă până la Crăciun>>”.
Înțelegeți acum în ce notă se desfășoară noua aventură a lui Ernest Cunningham, detectiv de ocazie, Sherlock Holmes wannabe și mare expert autoproclamat în știința deducției, tocmai cea care l-a făcut celebru pe mult mai celebrul detectiv al lui Sir Arthur Conan Doyle? Aflat deja la a treia aventură, care, firește, îi va pune din nou viața în pericol, după ce abia a scăpat în Toți cei din familia mea au ucis pe cineva și Toți cei din acest tren sunt suspecți, Ernest Cunningham, între timp divorțat de cea alături de care a avut parte de niște aventuri foarte periculoase în volumul precedent, se pregătește de nuntă. Numai că planurile de nuntă încă inexistente îi sunt date peste cap de un mesaj misterios din partea fostei soții, acum combinată cu un mare filantrop și făcător de bine pentru foști dependenți de droguri, care se află la închisoare și îi cere ajutorul. Pentru că, firește, uriașa belea în care a intrat Erin, fosta soție a lui Ernest, este că a fost acuzată nici mai mult, nici mai puțin de crimă.
Femeia s-a trezit de dimineață plină de sânge în propriul dormitor, pe care ar fi trebuit să îl împartă cu noul partener, Lyle. Cuprinsă de panică, ea coboară la parter, unde îl găsește pe bărbat într-o baltă de sânge, cu burta făcută franjuri, evident mort. Motiv pentru care nici nu mai verifică să vadă dacă acesta mai e în viață, însă ce face mai departe sfidează orice logică: în loc să sune direct la poliție, probabil de teamă de-a nu se incrimina în mod direct, ceea ce are de fapt taman efectul opus, ea își contactează mai întâi fostul soț, conștientă că va părea vinovată și cerându-i ajutorul lui Ernest. Și abia mai apoi sună la poliție. Ernest e primit în celula de arest în care Erin a fost închisă, încă mânjită de sânge (pentru probe, i s-a spus), și apoi îi ascultă povestea. Însă povestea femeii frizează ridicolul și o face să pară și mai vinovată.
Dăm pe repede înainte și ajungem la un spectacol de magie extrem de periculos efectuat de magicianul-vedetă al Australiei, Rylan Blaze, un înfumurat de clasă mondială și degrabă culegător de lauri care nu i se cuvin, care în seara respectivă va efectua un dublu act de magie ce-i va pune de două ori viața în pericol: prins între niște butuci cu balamale sub o ghilotină, el trebuie să se elibereze prin propriile puteri (a se citi trucuri) înainte să se declanșeze un pistol ațintit spre el sau, dacă scapă, să fie descăpățânat de lama ghilotinei care stă să-i cadă peste gât. Cum bine vă închipuiți, lucrurile degenerează înainte să aflăm tot mai multe informații din interior și-a începe să rezolvăm nu o enigmă, ci două.
Nu doar mobiluri ale crimei, ci și personaje responsabile. Nu doar metode de-a comite crime, ci și metode de-a le rezolva. Metode în care, evident, Ernest Cunningham este expert. Ajutat, firește, și de indiciile din calendarul de Advent, dar și de aroganța cu care sunt înzestrate în mod inerent persoanele care se consideră suficient de inteligente și de îndrăznețe să comită o crimă – exact ca-n romanele cu criminali în serie geniali ce ajung să se joace cu poliția, nu ca să-i dea cu tifla, ci, de cele mai multe ori, din dorința de-a fi prinși, de-a fi opriți. Nu e cazul însă aici, cum spuneam, căci povestea urmează cu acuratețe regulile instituite încă din primele două volume pentru scrierea unui mystery serios, dar care nu se ia niciodată în serios. Foarte antrenantă, deși uneori cam trasă de păr, povestea lui Ernest Cunningham apelează adesea la dezvăluiri despre natura putredă a omului, cea care-i este până la urmă de ajutor oricărui detectiv care se respectă.
„Oricât de împodobite cu beteală ar fi cadavrele acelea, tot avem de-a face, în această carte, cu un mister în care se joacă totul corect. Aici n-o să întâlnești indicii ascunse sau naratori pe ale căror mărturii nu te poți baza. Jobul meu este să-ți furnizez tot ce-ți trebuie ca să ajungi la momentul acela de <<iluminare>>, așa cum am ajuns și eu. În astfel de cărți, momentul <<iluminării>> este, firește, parte din proces. Într-o enigmă corect prezentată, vom ajunge să ne luminăm în același timp.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului De Crăciunul acesta, toți au câte un secret, de Benjamin Stevenson. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: