Autor: Jo Nesbø
Titlu: Noaptea lupului (2025)
Titlu original: Minnestoa (2023)
Editură: Trei
Traducător: Cristina Michaela Tache și Gabriel Florin Drăghici
Redactor: Alexandra Fusoi
Coperta: Andrei Gamarț
Nr. pagini: 448
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 53,02 (62,37) lei
Nota Goodreads: 3,95 (977 note)
Descrierea editurii: „De la maestrul modern al noir-ului nordic vine un nou thriller șocant, plasat în Minneapolisul contemporan, în care un detectiv și un scriitor polițist desfășoară investigații paralele, la șase ani distanță, asupra unei uluitoare serii de crime. Minneapolis, Minnesota, 2016. Când un infractor obscur, traficant de arme, este împușcat pe stradă, toate semnele îl indică pe Tomas Gomez, un bărbat taciturn cu un trecut misterios – și legături profunde cu o bandă notorie –, care se pare că s-a evaporat. Urmează curând și alte crime, pare că Gomez abia începe. Între timp, Bob Oz, un polițist suspendat, cu un trecut dubios, devine fascinat de caz: este obsedat de ideea de a vâna un criminal în serie pe care numai el îl poate înțelege. Minneapolis, Minnesota, 2022. Un norvegian enigmatic cu legături în Minneapolis – care se recomandă scriitor de romane polițiste – ajunge în Statele Unite pentru a cerceta cazul Gomez, în speranța că ar putea scrie o carte despre el. Dar, pe măsură ce investigația avansează, poziția aparent neutră a scriitorului se dovedește a fi mai complicată decât este lăsat să creadă inițial cititorul.”
Jo Nesbø lovește din nou! Cu un thriller polițist alambicat, complicat și doldora de introspecții și discuții complicate despre rău, suferință, iertare, răzbunare și multe, multe altele. Plus o anchetă polițistă ca la carte, dar cu doi protagoniști la fel de complicați și de complecși cum poate numai autorul norvegian și creatorul deja legendarului detectiv Harry Hole este în stare la ora actuală să creeze. Și, dacă n-ar fi fost și firul temporal din prezent, care, în opinia mea, complică inutil povestea și-o întrerupe când ți-e lumea mai dragă pe cea din trecut, aș fi putut să exclam încă o dată: Ce carte! Și ce autor!
Încă din primele pagini m-am întrebat de ce autorul s-a complicat atât de mult mutând poveștile sale din țara natală într-un oraș ce pare ales la întâmplare pe harta SUA. Minneapolis, statul Minnesota, 2022. Și Minneapolis, 2016. Ei bine, explicația o primim pe parcurs. Iar una o intuim. Cea pe care o intuim este că acolo s-au stabilit extrem de mulți norvegieni plecați acum multe zeci de ani ca să scape de sărăcie, înainte ca pe platforma continentală să se descopere petrol și Norvegia să devină una dintre cele mai bogate țări din lume. Motiv pentru care Jo Nesbø alege statul Minnesota. Însă motivul pentru care a ales Minneapolis este faptul că acolo, statistic, există cele mai multe șanse să fii omorât la întâmplare pe stradă într-un schimb de focuri dintre bandele traficanților de droguri de care orașul e plin. Sau era, în fine, în 2016 – de unde și critica deloc voalată, ba chiar virulentă, și laitmotivul de fapt al criminalului, la adresa libertății cetățenilor de-a purta arme la vedere sau în case la fel ca pe telefoanele mobile. Și o critică, un arc peste timp, la adresa nu doar a portocaliului suprem, ci și a Amendamentului doi și a responsabilității politicienilor în general când vine vorba să aibă grijă și de siguranța cetățenilor, nu doar a lor, dar asta e o altă discuție.
Atât personajul negativ, cât și cel pozitiv poartă după ei traume care ar doborî pe oricine, indiferent cât de puternic ar fi. Bob Oz, detectivul de la Omucideri, acrit de viață, cam bețiv, promiscuu, mare amator de femei, iute la mânie și umblând și îmbrăcat cu un palton din cașmir galben muștar ce-l face să aducă a proxenet, a fost dat afară din casă de soție, iar mai apoi aflăm și că fiica sa în vârstă de trei ani, lumina ochilor celor doi părinți, Frankie, s-a omorât din greșeală, pe când avea trei anișori, cu pistolul de serviciu al tatălui ei polițist, pe care acesta îl ținea în noptiera din dormitor. De unde și destrămarea, lentă, dar dureroasă, a căsniciei sale cu psihologa Alice.
De partea cealaltă îl avem pe asasin. Asasinul din 2016. Avem și-un nume, Tomas Gomez, aparent un emigrant mexican aflat în urmă cu mulți ani pe statul de plată al unei bande de traficanți de droguri, care, la începuturile sale în SUA, a nimerit într-un schimb de focuri între două bande și și-a pierdut familia, adică soția, fiul și fiica de șase aflată în scaunul cu rotile, supraviețuind doar el. Iar apoi, metodic, s-a infiltrat în bandă și s-a apucat să căsăpească rivali. Însă nu s-a oprit acolo, ci a devenit legendarul Lobo, adică Lupul, un singuratic asasin care la un moment dat a dispărut complet, lăsându-i mască deopotrivă pe polițiști, dar și pe traficanți.
Suntem în 2022 și un scriitor norvegian sosește în Minneapolis pentru a se documenta în vederea scrierii unei cărți despre evenimentele din 2016 (evenimente plasate deloc întâmplător în preajma alegerilor prezidențiale – și ce potrivire tocmai acum, cu asasinatul din SUA care a făcut înconjurul lumii și a declanșat valuri peste valuri de discuții), când un asasin a semănat teroare în oraș, ucigând în semn de răzbunare persoane pe care le consideră responsabile pentru tragedia sa. Și autorul umblă cu taxiul prin locuri considerate de importanță capitală pentru documentarea sa. Însă aceste capitole, scrise la prezent și la persoana întâi, sunt mult prea scurte și prea puține ca să ajungem să ne pese vreun pic de ele, astfel încât par să aibă simplul rol de-a complica și mai mult o poveste și-așa complicată.
Nu același lucru se poate spune însă despre celălalt fir temporal, cazul din octombrie 2016 care l-a inspirat pe Holger, scriitorul de acum, să vină tocmai din Norvegia pentru a scrie o carte despre el. Cazul în care detectivul suspendat Bob Oz pornește pe urmele unui asasin care l-a împușcat în burtă (voind însă să-l omoare) pe un traficant de arme. Ca de obicei, suntem induși în eroare metodic, sadic și cu o mare artă, la care creatorul celebrului Harry Hole a devenit neîntrecut. Bine, indiciul există, mai ales că-n firul temporal din 2016 avem și punctul de vedere la persoana întâi al criminalului, care tot pomenește acolo treizeci de ani în sus și treizeci de ani în jos. Dar nu mai insist aici.
Insist însă nu doar asupra complexității cazului, ci și asupra senzaționalelor discuții pe care Bob Oz cel măcinat de vină și regret, dar și copleșit de o suferință ce parcă nu se mai termină, le are cu un taxidermist de origine norvegiană pe nume Mike Lunde, la care se pare că Tomas Gomez, cel care a tras în traficantul de arme și pe urmele căruia umblă acum toată poliția din Minneapolis, inclusiv Bob Oz, care consideră că numai el îl poate înțelege pe acest misterios criminal, și-a adus pisica pentru a-i fi imortalizată pentru totdeauna și-a o avea în vecii vecilor alături de ea. Un Tomas Gomez care, cum ziceam, și-a pierdut familia într-un schimb de focuri dintre două bande rivale. Și ce s-a gândit el, Tomas: dacă nu mi-am putut păstra familia, măcar pisica s-o împăiez și să-mi rămână alături pentru totdeauna.
Poți fugi de hoți, de cataclisme, de responsabilitate, de aproape orice, însă nu și de propria minte. Îți poți îneca durerea în alcool sau în pat cu alte femei, dar ea rămâne permanent prezentă. Alături de vină. Căci ce vină și dureri mai mari pot exista decât cele provocate de dispariția propriului copil, dispariție care s-a petrecut din cauza ta? La fel ca în poveștile cu fantome din case bântuite, când se spune că locurile rețin durerea, trauma care s-a petrecut acolo, la fel și durerea din om, atât din protagonist, cât și din antagonist, e mereu prezentă și ajunge să roadă, să transforme, să preschimbe totul în putregai și să distrugă totul în cale. Manifestându-se, pe de o parte, prin insistența cu care Bob Oz continuă să-i facă fostei soții viața amară, iar de cealaltă parte, printr-un șir de asasinate care răzbună o faptă ce oricum nu i-ar mai fi adus familia înapoi. Dar și ce duce-i răzbunarea!
„- Deci tu crezi…
– Da, cred că Tomas Gomez a introdus pedeapsa cu moartea și s-a numit pe el însuși judecător, juriu și călău.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Noaptea lupului de Jo Nesbø. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
