Autor: Paul Newman, David Rosenthal, Stewart Stern
Titlu: Viața neobișnuită a unui om obișnuit (2023)
Titlu original: The Extraordinary Life of an Ordinary Man: A Memoir (2022)
Editură: Publica
Colecție: Victoria Books
Traducător: Andreea Călin
Redactor: Ruxandra Tudor
Nr. pagini: 368
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 47,2 (59)
Nominalizări: Audie Award Nominee for Autobiography/Memoir 2023
Nota Goodreads: 3,88 (9 450 note)
Descrierea editurii: „În 1986, Paul Newman și cel mai apropiat prieten al său, scenaristul Stewart Stern, au început un proiect ambițios. Stewart urma să realizeze o istorie orală, rugându-i pe cei din familia lui Newman, pe prieteni și pe cei care lucraseră îndeaproape cu el să vorbească despre viața actorului. Apoi Newman avea să lucreze cu Stewart ca să-și prezinte propriul punct de vedere despre poveste. Singura cerință a fost ca oricine era înregistrat vorbind să fie complet sincer. Aceeași cerință a fost valabilă și în cazul lui Newman. Proiectul a durat cinci ani.
Rezultatul este o carte extraordinară de memorii, ieșită la iveală din mii de pagini de transcrieri descoperite recent. Profundă, revelatoare, surprinzătoare. Vocea lui Newman este puternică: uneori glumeață, alteori jucăușă, dar întotdeauna și mai presus de orice, sinceră. Celelalte voci care se regăsesc peste tot în text – de la prieteni din copilărie și amici din Marină la membri ai familiei și la colaboratori din teatru și film precum Tom Cruise, George Roy Hill, Martin Ritt și John Huston – adaugă bogăție, culoare și context poveștii spuse de Newman.
Cartea conține detalii despre copilăria adesea traumatică a actorului, nesiguranțele din adolescență, eșecurile din tinerețe în privința relațiilor cu femeile, modul în care a ajuns vedetă, rivalii de la începutul carierei (Brando și Dean), prima căsnicie, alcoolismul, acțiunile filantropice, moartea fiului său, Scott, și dorința ca fiicele sale să înțeleagă adevărul despre tatăl lor. Poate că materialul cel mai emoționant din carte se axează pe relația lui cu Joanne Woodward, pe dragostea lor profundă unul pentru celălalt, pe felul în care Joanne l-a modelat din punct de vedere intelectual, emoțional și senzual și pe dependența lui statornică de ea.
Revelatoare și introspectivă, afectuoasă și sinceră, complexă și profundă, Viața neobișnuită a unui om obișnuit oferă chiar din perspectiva lui Paul Newman o înțelegere nouă a celui care a fost poate cea mai mare vedetă de cinema a vremurilor noastre, un bărbat pe care mulți l-au admirat, dar puțini l-au înțeles.”
Eram la grădiniță, înainte de 1989, poate chiar în 1989, nu-mi mai aduc aminte exact, și făceam ultimii doi ani de grădiniță nu în orașul în care m-am născut, ci la bunici, la Lacu Sărat, lângă Brăila. La televizor se mai difuza din când în când și câte un film american. Și-mi amintesc cum am rămas fascinat de-o scenă dintr-un film ce mi-a rămas și-acum în minte: cineva care mânca cincizeci de ouă fierte. N-am reținut titlul filmului, dar mi-am amintit de el în timp ce citeam superba autobiografie a lui Paul Newman apărută acum doi ani în colecția Victoria Books, cea de memorii și biografii, a Editurii Publica. Filmul se numea Luke, mână rece, și cu ajutorul lui l-am descoperit pe extraordinarul Paul Newman (iar acum, că am revăzut scena cu mâncatul ouălor, am observat ce actor uriaș a fost și George Kennedy, pe care mi-l aminteam doar din capodoperele, în opinia mea, din seria Naked Gun cu Leslie Nielsen).
Începută ca o serie de interviuri în 1986, biografia lui Paul Newman a fost definitivată abia după moartea acestuia, când fiica lui a descoperit celebrele transcrieri cu familia și prietenii de familie și apropiații și colaboratorii unuia dintre cei mai celebri blonzi din istoria cinematografiei. Din cele paisprezece mii de pagini a ieșit o biografie extrem de condensată (în jur de 300 de pagini în engleză, 368 în română), prin intermediul cărora am reușit să ridic un pic vălul ce-a înconjurat „viața neobișnuită a unui om neobișnuit”.
Și astfel am descoperit un copil timorat și cu o copilărie destul de traumatizată de un tată complet indiferent la ce era în jur, mereu preocupat de afacerea cu haine și încălțăminte a familiei, și o mamă care ba își lua în brațe cei doi fii și-i copleșea cu iubirea ei, ba se repezea la unul dintre ei cu peria de păr și-l lovea fără milă (de unde, probabil, și gaura și crăpăturile din peretele dormitorului pe care Paul îl împărțea cu fratele său, Arthur, unde cei doi se loveau în mod repetat cu capul – poate pentru a scăpa de furie și de sentimentul de neputință și frustrare?), apoi un adolescent plecat la facultate și-n armată taman în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi din nou la facultate, unde începe să ia lecții de film și își cunoaște viitoarea primă soție, pe Jacqueline, fata cu care se căsătorește în grabă și care își sacrifică propria carieră de viitoare actriță pentru a crește copiii, în timp ce Paul devine tot mai căutat și mai băgat în seamă de agenți și studiouri de film, apoi întâlnirea cu Joanne Woodward, cea care îi devine adevărata jumătate și care îi va rămâne alături preț de mai bine de cincizeci de ani, până la moartea lui, după o carieră prodigioasă.
Cum e și firesc, pe Paul Newman nu l-au ocolit deloc necazurile. Moștenind probabil firea tatălui său și marcat de lipsa de empatie a părinților din copilărie, el a fost un consumator de alcool înrăit, lucru care adesea l-a făcut să dea de belele și să aibă o relație destul de tensionată atât cu soția, cât și cu colegii de platou și cu regizorii, deloc mulțumiți de modul în care el reacționa după cele cel puțin șase beri obligatorii pe care le dădea pe gât seară de seară. Iar traumele din copilărie știți la ce duc, probabil: fiul său din prima căsătorie, Scott, care îi semăna destul de bine la fire, nu a reușit niciodată să se adapteze și să scape de dependențe, ceea ce într-un final a și dus la moartea sa mult prea timpurie. Și pentru care Paul s-a învinovățit tot timpul și a pus-o întotdeauna pe seama incapacității și lipsei sale de voință de-a încerca să se apropie de fiul său și de-a comunica cu el. Și a-i oferi sfaturi pe care el, la rândul său, nu le-a primit de la propriii părinți.
În urma lui Paul Newman, legendarul Paul Newman, rămâne o moștenire pe care nu o pot egala prea multe celebrități. Luke, mână rece, Culoarea banilor (pentru care a luat și singurul Oscar din carieră, deși a mai fost nominalizat de încă nouă ori, prima dată în 1959, pentru Pisica pe acoperișul fierbinte, ultima oară în 2004, pentru Drumul spre pierzanie, cu cinci ani înainte să moară), Verdictul, Escrocul, Hud, texanul, Rachel, Rachel, Prostul nimănui etc., pentru a numi doar câteva dintre cele mai celebre filme ale sale. Pilot de curse și cel mai vârstnic câștigător al unei curse profesioniste, filantrop, apropiat al unor președinți și militant pentru încetarea războiului, tată, soț, actor, om extraordinar. Recomand din toată inima aceste memorii ce ajută cititorii să descopere, dacă nu l-au descoperit deja de-a lungul timpului, un om introvertit, dar totodată plin de viață și săritor, adesea enigmatic, dar clocotind de energie și mereu un perfecționist în tot ceea ce făcea, indiferent că se afla pe platoul de filmare în deșert sau pe scenele de pe Broadway ori pe pistele de Formula 2.
„Momentele în care mă simt cel mai închegat, fără părți din mine împrăștiate peste tot, sunt cele când muncesc. E posibil să încerc să rezolv ceva care necesită inventivitate, imaginație sau originalitate pentru rolul meu. Fie că lucrez singur sau cu persoane care colaborează cu mine la un scenariu, simt încrederea, ceea ce nu este o experiență obișnuită pentru mine.”
