Autor: John Banville
Titlu: Zăpadă (2025)
Titlu original: Snow (2020)
Serie: St. John Strafford (Strafford and Quirke Mystery)
Editură: Polirom
Traducător: Ariadna Ponta
Redactor: Cornelia Florea
Nr. pagini: 360
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 49,95
Nominalizări: Premio Internacional RBA de Novela Negra 2021, CWA Historical Dagger Nominee 2021
Nota Goodreads: 3,52 (21 815 note)
Descrierea editurii: „O dimineaţă de decembrie din anul 1957. O crimă înspăimântătoare a avut loc la conacul familiei Osborne. Victima este părintele Tom Lawless, obişnuit al casei, care a fost înjunghiat în gât şi apoi castrat. Inspectorul St John Strafford, un protestant nu tocmai acceptat în Irlanda catolică, şi ajutorul său, Jenkins, încearcă să dezlege misterul care învăluie crima, dar şi secretele de familie ce ies la iveală rând pe rând. În plus, Biserica, prin persoana arhiepiscopului John Charles McQuaid, se dă peste cap să ascundă detaliile înfiorătoare ale crimei şi să evite scandalul pe care aceasta l-ar declanşa. Zăpadă este un portret tulburător al victimelor abuzurilor, Banville descriind fidel epoca actuală, în care silniciile la cel mai înalt nivel încă sunt muşamalizate.”
John Banville, care de data scrie sub propriul nume (și nu sub pseudonimul Benjamin Black), îmbină stilul elegant și poetic cu care ne-a obișnuit deja în romanele sale mainstream cu structura unui roman polițist clasic. Zăpadă nu este doar un whodunit, ci și o reflecție asupra vinovăției, complicității și tăcerii colective. Cu o atmosfera densă, melancolică, uneori claustrofobică, cu descrieri minuțioase și introspecții filozofice, povestea de față, o surpriză foarte plăcută de altfel și un roman nou îndelung așteptat de către cititorii români, Zăpadă are darul, dacă îl citești în atmosfera potrivită, să te înfioare nu doar datorită crimei oribile și a faptelor personajelor, ci și a atmosferei apăsătoare pe care o creează peisajul friguros și unde ninge parcă fără oprire.
Acțiunea se desfășoară în iarna anului 1957, într-un conac izolat numit Ballyglass House, situat în comitatul Wexford, Irlanda. Țara este marcată de tensiuni religioase între catolici și protestanți, iar influența Bisericii Catolice este covârșitoare. Narațiunea este învăluită într-o atmosferă rece, apăsătoare, caracterizată de prezența constantă a zăpezii, simbol al morții, al tăcerii și al ascunderii vinovățiilor. Un preot catolic, părintele Tom Lawless, este găsit mort în biblioteca conacului Ballyglass, cu o rană gravă în zona genitală, mutilat post-mortem, într-un mod care sugerează simbolism sexual și religios. Familia Osborne, o familie anglo-irlandeză bogată și influentă, este proprietara acestui conac, la care preotul proaspăt ucis era un invitat permanent. Moartea părintelui, aparent violentă, pare incompatibilă cu imaginea pe care familia Osborne dorește să o proiecteze în exterior, de oameni respectabili, plini de bani (deși situația e cu totul alta), impecabili și lipsiți de pată.
Inspectorul St. John Strafford, un om rezervat, sobru și metodic, este trimis să investigheze cazul. Fiind protestant și reprezentant al autorității laice, el pătrunde cu această ocazie într-un mediu catolic închis, unde toți sunt reticenți să vorbească sincer. Iar pe măsură ce ancheta lui Strafford avansează, el descoperă, deși se confruntă cu tăcerea și protecția mutuală a clerului și a aristocrației, secrete bine păzite ale familiei Osborne, dar și că totuși tainele din trecut au darul să facă un arc peste timp și să iasă la iveală când te aștepți mai puțin. Cu consecințe, evident, dezastruoase. Deși până la aflarea adevărului e nevoie de o voință de fier și de o încăpățânare de catâr pentru a sparge zidul de tăcere ce înconjoară nu doar întreaga întâmplare macabră, ci și trecutul unor personaje. Totul în timp ce Strafford devine din ce în ce mai frustrat de lipsa de cooperare a bisericii și a justiției.
Poate dacă am fi avut de-a face cu un roman scris de alter egoul scriitorului irlandez, cel care scria splendidul Christine Falls. Romanul unei morți suspecte (și cel care îl introduce pe legistul transformat în detectiv Quirke), lucrurile ar fi mers pe tiparul clasic al unei povești mystery ample și cu parfum de ficțiune istorică, în care analiza societății și a tarelor unei comunități închise, în care Biserica taie și spânzură și reușește să mușamalizeze fapte abominabile, ar fi căzut poate în plan secund și accentul ar fi fost pus pe ancheta polițistă. Însă romanul de față analizează influența Bisericii Catolice în societatea irlandeză și modul în care aceasta a acoperit crime și abuzuri pentru a-și proteja imaginea. Totodată, conflictul dintre aristocrația protestantă în declin și catolicii conservatori reflectă tensiuni istorice profunde, ce nu vor dispărea prea curând, în timp ce sexualitatea reprezintă un fir tematic latent, exprimată prin violență, tăcere și tabuuri, inclusiv abuzuri și relațiile tensionate din familia Osborne.
Nu se poate să nu rămâi impresionat și mișcat de faptul că personajele sunt bântuite de trecuturi nespuse, în timp ce zăpada funcționează ca o metaforă pentru acoperirea acestor traume. Deși cazului i se oferă o „rezolvare oficială”, sentimentul de justiție rămâne totuși incomplet. Strafford, afectat de ceea ce a descoperit și de corupția sistemului, devine din ce în ce mai sceptic în privința rostului său ca anchetator. Zăpadă este un roman polițist de atmosferă, cu o adâncă dimensiune morală și socială. Printr-o anchetă într-o crimă tulburătoare, John Banville demască ipocrizia unei societăți dominate de religie, clasă și frică. Romanul captează nu doar o crimă, ci întreaga dramă a unei Irlande postbelice aflate într-un moment de criză identitară și morală.
„Eram păstorul lor și ei erau turma mea. Așa vedeam eu lucrurile Si cred că și ei le vedeau aidoma, în felul lor. Mi-am făcut datoria față de ei, mai mult decât datoria. Sunt doar un om și eu, atins de toate slăbiciunile omenești. Cu toate astea, sunt încredințat că am făcut tot ce mi-a stat în putință, orice s-ar spune despre mine.”
