Autor: Sandrone Dazieri
Titlu: Răul pe care îl fac oamenii (2024)
Titlu original: Il male che gli uomini fanno (2022)
Editură: Crime Scene Press
Traducător: George Arion Jr.
Redactor: Horia Nicola Ursu
Copertă: Mihail Coșulețu
Nr. pagini: 480
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 53,1 (59)
Nota Goodreads: 3,88 (340 note)
Descrierea editurii: „În urmă cu treizeci de ani Itala Caruso, polițista supranumită Regina și șefa unui grup de agenți corupți, primește misiunea să găsească probe care să-l trimită la închisoare pe bărbatul acuzat de a fi Bibanu, criminalul care a răpit și strangulat trei adolescente. Itala nu poate refuza, dar știe că face alegerea greșită. În ziua de azi, un bărbat cu păr alb o răpește din dreptul casei pe Amala Cavalcante, o fată de șaisprezece ani, și o ține închisă într-un subsol. Amala înțelege că nu va scăpa cu viață dacă nu găsește singură o cale de evadare. Francesca Cavalcante e mătușa Amalei și avocat. Cu treizeci de ani înainte l-a apărat pe cel acuzat că ar fi Bibanu. Ea știe că bărbatul era nevinovat și că adevăratul asasin e încă în libertate. Gershom Peretz, zis Gerry, declară că ar fi un turist israelian, dar a sosit în Italia imediat după răpirea Amalei. Planurile lui sunt știute numai de el, însă un lucru e sigur – e dispus și să ucidă. Un thriller care te ține cu sufletul la gură, care nu face decât să accelereze de la o pagină la alta și care nu se sfiește să coboare în mintea întunecată a criminalilor în serie.”
Blog tour nr. 95 (4/2025): Un thriller italian old school cum din păcate se scriu prea puține la ora actuală, când piața este suprasaturată de așa-zise thrillere (domestice) care mizează pe taine ce se fâsâie mult prea devreme și care nici nu-s taine, dacă stai să le analizezi. Trei protagoniști unul mai interesant decât altul, un criminal (sau doi) în serie, niște adolescente răpite și ucise, mușamalizări făcute ca la carte, polițiști corupți, magistrați putrezi și un carusel de întâmplări care îți taie respirația.
Doamnelor și domnilor, literatura crime europeană este mai vie ca oricând. Marea Britanie ne propune atât autoare (și autori) de thrillere domestice mai bune sau mai puțin bune, cât și autori clasici, care nu se vor demoda niciodată. Franța ne propune un polar dens și apăsător, cu exponenți de seamă care nu și-au pierdut deloc vâna. Germania vine și ea cu o pleiadă de autori și autoare ce inventează criminali tot mai grețoși. Spania… ei bine, Spania vine și ea cu niște romane istorice care te îndeamnă imediat să pui mâna pe o enciclopedie sau să cauți pe internet ce e cu perioada respectivă. Despre nordici nici nu are rost să mai vorbesc, ei reprezintă deja o instituție, un gen în sine, divizat mai apoi în mai multe subgenuri – și cred că literatura scrisă de ei nu va ieși niciodată din tendințe, pentru că mereu apar autori cu idei și abordări noi. Și iată că-n Italia nu avem numai autoare (excelente) de literatură generală și ficțiune istorică, ci și autori cum sunt genialul Andrea Camilleri (cu al său detectiv mâncău Salvo Montalbano) sau cel despre care vreau să vorbesc în continuare, autorul trilogiei Colomba Caselli (Ucide-l pe tată, Îngerul și Regele de arginți, toate trei apărute la Crime Scene Press și traduse de același George Arion Jr.) și al superbului roman care săptămâna asta face obiectul unui blog tour din cadrul proiectului Crime Club: Răul pe care îl fac oamenii.
Un thriller old school nonconformist. Spun old school pentru că astfel de thrillere apăsătoare și sângeroase și complexe nu prea se mai scriu. Deși literatura crime e doldora de ucigași în serie sângeroși și grețoși, modul de abordare inedit propus de Sandrone Dazieri în acest roman este unul care face deliciul cititorului și-l ridică pe o treaptă superioară față de multe alte thrillere de gen: o permanentă pendulare între trecut și prezent, cu capitole alternative care spun ba povestea tinerei de șaisprezece ani Amala Cavalcante, răpită de un maniac din fața porții casei părinților pe când se întorcea de la școală și apoi operată și sechestrată într-o clădire ciudată, unde se aude un bâzâit permanent ce-ți ridică părul în cap, ba povestea din urmă cu treizeci de ani a Italei Caruso, o polițistă coruptă supranumită Regina, cu teancuri-teancuri de bani dosite sub podea și care, cu informațiile și mișculațiile făcute de-a lungul vremii, ar putea să îngroape toată justiția italiană.
Însă, la fel cum se întâmplă și-n politică de milenii întregi, cine șantajează și deține putere poate fi la rândul său șantajabil. Iar cine acceptă să fie plătit de alții este în mod sigur șantajabil. De aceea există corupție și corupția nu va dispărea niciodată, pentru că se bazează pe interdependență. Așadar, Itala închide ochii la manevrele subordonaților și acceptă mită sub diverse forme pentru a-și crește singură copilul (după ce soțul abuziv și nemernic a fost mătrășit într-un misterios accident cu propriul camion rămas fără frâne), însă prețul pentru acest lucru este că nu apucă să-l vadă deloc pe băiat și acesta, micul Cesare, se îndepărtează treptat-treptat de ea, cu largul concurs și al bunicii sale malefice, o otravă bătrână și ticăloase pe care îți vine să o strângi tu de gât înaintea Italei.
Toate ca toate, dar în Italia Italei își face de cap un criminal în serie, un maniac supranumit Bibanu, care răpește adolescente, le face nu se știe ce, apoi le sugrumă și le abandonează cadavrele în cursuri de apă, pentru ca peștii, pietrele și curenții să le facă de nerecunoscut. Cum magistrații vor rezultate rapide, nu trece mult și apelează la Itala pentru a găsi un vinovat. În fapt, după cum se va dovedi, au deja un țap ispășitor în persoana unui tânăr, iubitul celei mai recente victime, cu al cărei tată Itala va ajunge să facă o improbabilă alianță pentru a-l găsi pe adevăratul vinovat. Așadar, este arestat în pripă un nevinovat, care mai apoi este „sinucis” în închisoare într-un misterios incendiu. Și toate bune și frumoase, justiția și-a făcut treaba, criminalul a fost pedepsit, fetele au fost răzbunate. Până când mai dispare una. Căci între timp s-a trezit conștiința în Itala și, împinsă de un misterios și sucit simț al dreptății, femeia începe să facă săpături pentru a-l prinde pe adevăratul Bibanu.
Sărim treizeci de ani în viitor și o descoperim pe Amala, căreia răpitorul i-a înfipt un lanț în corp pentru a o împiedica să fugă din clădirea în care a închis-o și în care o ține sechestrată încă nu se știe în ce scop. Dar pe urmele Amalei pleacă mătușa ei, Francesca Cavalcante, avocată și mătușa Amalei, care, după ce-a petrecut o groază de ani în Anglia, refugiată, probabil, și în urma eșecului de a-l salva de la închisoare pe țapul ispășitor ales de magistrați să sufere în locul adevăratului Bibanu acum trei decenii, simte că trebuie să se revanșeze cumva și pornește pe urmele Amalei. Neștiind că, în paralel cu ea, acționează un alt maniac, de data asta unul cu intenții aflate la limita dintre alb și negru, dintre fărădelege și dreptate, dintre crimă cu sânge rece și anchetă. Un misterios individ pe nume Gershom Peretz, zis și Gerry, care, sub pretextul că vizitează Italia ca turist israelian, pornește pe urmele Bibanului. Sau oare acesta să fie oare un Bibanu modern?
Cert este că aventurile se țin lanț și nici nu știi care bucată este mai interesantă, ancheta Italei pentru găsirea adevăratului Bibanu sau ancheta dusă pe două planuri, care mai apoi converg, dusă de Gerry și Francesca, pe urmele noului (sau vechiului, încă nu se știe) Bibanu? Căci să nu vă închipuiți cumva că Amala ar fi fost prima fată ucisă – iar pasajele cu ea și modul de comunicare cu, se pare, încă o prizonieră ținută captivă de misteriosul lor răpitor, cu siguranță va stârni câțiva fiori. Per ansamblu, romanul lui Dazieri este ireproșabil. Răul pe care îl fac oamenii și cruzimea de care sunt capabili nu numai criminalii psihopați, a căror vină este ori că s-au născut așa, ori că au devenit așa din varii motive, ci și oamenii legii, ticăloșii care nu se gândesc decât la ei, să își salveze pieile mizerabile cu prețul unor vieți nevinovate, pare inepuizabil. Recomandată!
„- Nu știu dacă cred în Rău în sensul acela, spuse ea.
– Dar el există, crede-mă. Toți oamenii normali sunt o combinație între Bine și Rău, îngeri și diavoli. Dar există și anormalii, persoane care se nasc cu un gol, Amala. Acolo unde noi avem cele mai bune sentimente, iubirea, pasiunea pentru muzică, blândețea, ei nu au nimic. Ca și cum Dumnezeu ar fi uitat o bucățică. Nu au nimic și nu simt nimic. Încearcă plăcere numai când comit fapte rele, când îi fac pe alții să sufere. E un mod de a umple golul acela, înțelegi? Dar cu cât îl umplu mai mult cu Rău, cu atât golul devine mai mare și cu atât comit mai multe fapte cumplite.” (p. 371)
NB: nota zece pentru coperta excelentă semnată de Mihail Coșulețu!
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Răul pe care îl fac oamenii de Sandrone Dazieri. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
