Interviurile FILIT Iași 2024: Lucia Popovici, despre Editura Alice Books și nu numai

@Credit foto: Andreea Mitran (Librărie, Alice Books) & Jovi Ene (FILIT Iași 2024)

Bună! În primul rând, cu toate că am citit din scoarță în scoarță interviul de pe Book Industry, aș vrea să te întreb cine sunteți voi și cum a luat ființă editura Alice Books?

Deocamdată suntem eu, soțul, care e director de producție, Andreea, care e PR manager, și Alexandra, care se ocupă de social media. În rest, avem diverși colaboratori, pe redactare, pe traducere, ca mai toate editurile. Eu și soțul voiam de mult să facem acest pas, încă din 2010, dar n-am avut curajul să pornim așa ceva. Amândoi am lucrat la Polirom. El a demisionat în 2010, eu am mai rămas până în 2019. Apoi am fost freelancer, pe traducere, o bună perioadă de vreme.  În acea perioadă, am fost pusă în fața unei alegeri. Ori rămâneam în domeniu, dar nu mai voiam să mai lucrez pentru altă editură, ori schimbam cu totul domeniul, așa cum fac mulți foști colegi de-ai noștri. Nu am vrut să lucrez nici în corporații, pentru că nu cred că mi se potrivește stilul. Și atunci am zis că singura opțiune este să fac ceva de la zero. Am avut mare noroc că am început cu un bestseller.

Dezumanizat a fost primul?

Da. Dezumanizat a fost prima noastră carte. Am publicat-o în 2022 și a avut și are în continuare succes.

L-ați retipărit cu copertă nouă, nu?

Da, am retipărit cu copertă nouă pentru că, la un moment dat, am făcut și rebrandingul, și atunci ne-am gândit că ar trebui să le oferim ceva nou cititorilor. Pe lângă asta, era și o copertă foarte recognoscibilă. Mulți tineri citeau Dazai în ediția în engleză.

Așa. Și e aceeași?

E aceeași copertă. Vânzările de la Dezumanizat ne-au ajutat foarte mult.

 

A avut mai multe tiraje primul?

Da.

Adică s-a retipărit…

Da.

Dar nu puteai să-l tipărești din prima în 10 000 de exemplare, să zicem?

Sinceră să fiu, nici nu ne-am așteptat să fie atât de bine primit. Pentru că Dazai nu este cel mai digerabil scriitor.

Și cartea lui e…

Și cărțile lui sunt apăsătoare, vorbește mult despre suicid… Dar, cum-necum, se pare că și-a găsit un public, exista un public care aștepta Dazai în limba română, și de acolo am tot continuat.

Da. Eu i-am făcut recenzie anul trecut, el avea deja doi ani. Eu am scris despre el în 2023 și are zilnic cel puțin două vizite, recenzia, pe blog. Și a trecut mai bine de un an de atunci. Avantajul la recenziile de pe blog e faptul că ele sunt indexate de motoarele de căutare, și dacă tu dai un search pe Google, Osamu Dazai Dezumanizat Alice Books sau doar Dezumanizat, apar întâi librăriile, cele care pompează bani în reclamă, și apoi apar și recenziile. Și poate lumea e curioasă să intre, că se vede pe ce adresă intră, se vede clar că nu e librărie. Și totuși e curioasă să vină să se informeze un pic despre el.

Foarte bine! Și vânzările sunt destul de constante.

E un longseller, nu?

Da, eu așa îl văd. Îl văd ca pe un evergreen. Care se va vinde, cred, și peste zece, și peste douăzeci de ani.

Îmi părea cunoscut el, dar eu credeam că Osamu Dazai, e african, de fapt. Și așa spui că ați început cu Dazai.

Cu Dazai, da. Pur și simplu am încercat să-mi creez un loc de muncă unde să mă simt în largul meu. Evoluția a fost destul de bună și de însemnată, poate ceva mai lentă.

Bănuiesc că el nici n-a scris enorm de mult, ca să poți să zici…

Dazai a scris foarte mult. În ciuda faptului că a murit la 39 de ani, a scris foarte mult. Toate traducerile și selecțiile de titluri îi aparțin Iolandei Prodan – noi avem totală încredere în ea și în alegerile ei. Eu nu citesc japoneză, nu cunosc limba, nu cunosc nici coreeană, deci merg pe mâna ei. Dazai este autorul ei de suflet. Ea a beneficiat de burse în Japonia, în Coreea, în Italia, în Franța. A fost și diplomat, a lucrat la ambasada din Tokio. Și este mare pasionată de Dazai, există o conexiune extrem de puternică. Și atunci, selecția i-a aparținut ei.

Ea a și propus să începeți cu Dezumanizat?

Eu i-am propus să începem cu Dezumanizat pentru că era, la momentul respectiv, cea mai cunoscută carte a lui. Ea a venit, apoi, cu propunerile ulterioare, cu Școlărița, cu Florile bufoneriei, cu Soția lui Villon.

Am înțeles. Și așa a luat naștere Alice Books.

Cu marele sprijin al Iolandei, căreia îi voi fi întotdeauna recunoscătoare. Fără ea nu cred că am fi ajuns aici.

Îi-aduc aminte că, până să vin încoace, am citit interviul pentru Libfest. De pe Libris. Și am citit tot interviul și mă uitam acolo și unde și povesteai. Cum vă întorceați din vacanță și așa ați schițat și planul, inclusiv planul editorial, ceea ce era foarte interesant. Dar asta nu mi-a sărit în ochi niciodată, informația asta cu Iolanda.

Când dai interviuri în scris, este total altceva.

Până acum ați comunicat…

Până acum am dat doar în scris.

Asta nu știu dacă mai are relevanță acum, dar poate… Era cu războiul. Că era… atunci era încă pe val. Ideea a stat la dospit mai mult timp, adică lucrurile acestea le puseserăți deja în mișcare când a început pandemia și mai apoi războiul din Ucraina. Apoi ați început în 2021.

Am început în 2021. Războiul a început în februarie 2022. Și atunci într-adevăr ne-am cam oprit. Am sistat. Era o perioadă de foarte mare incertitudine. Toată lumea, dacă mai ții minte, făcea pașapoarte la copii, în eventualitatea în care va trebui să plecăm… Era o panică firească, la urma urmei, o traumă. Ne uitam la știri și simțeam multă panică. „Hai să oprim puțin, să vedem ce se întâmplă.”.

Era pustiu pe stradă. Dar și în 2021 a fost tot așa, foarte greu, încă era pandemie și toți erau nesiguri de ce o să se întâmple. Și ziceți că încetinit ritmul.

Am oprit, am zis OK, hai să nu mai publicăm momentan, până când se lămuresc lucrurile. Mai lucrăm la cărți. Le pregătim. Treptat, lucrurile s-au mai așezat cât de cât. Din păcate, nimeni nu se bucură că războiul ăsta continuă. Dar în același timp,  nici nu poți să rămâi paralizat. Într-un lucru în care totuși ai investit și emoțional, și financiar, trebuie să mergi înainte.

Cine se află în spatele editurii Alice Books? Tu și cu…

Nu m-am așteptat ca Alice să-și facă atât de mulți fani. Interesați autentic de aceste cărți. Oameni care ne promovează din pasiune, din recunoștință pentru faptul că așteptau, după foarte multă vreme, niște cărți japoneze, coreene.

Mi-aduc aminte și eu când am vorbit cu tine și am început să facem un parteneriat reciproc avantajos și tu mi-ai spus că știi că nu ne permitem, să oferim bani, așa și așa. Dar nu, că nici nu era vorba de așa ceva.

Eu nu știam cum funcționează lucrurile.

Încă nu începuserăți cu influencerii și cu…

Da, mi-am imaginat că oricine promovează anumite lucruri vrea să fie remunerat. Ori noi nu ne permiteam la momentul respectiv.

Dar asta a fost, sper, o formă de ajutor.

Da, bineînțeles, și este în continuare.

Funcționează promovarea asta, tipul ăsta de promovare? Investiția asta și apoi ei să promoveze în felul ăsta. Ca și mine, spre exemplu.

N-aș putea să măsor. Nu poți să vezi cifre. Cred că se formează un fel de nucleu de oameni care sunt pasionați pe zona asta și atunci își recomandă unul altuia și, astfel, de la om la om, cercul ăsta se extinde. Mai observăm uneori că în momentul în care mai postează cineva niște poze cu cărțile noastre, vin comenzi pe site. Poate alți oameni văd și se duc și cumpără cărțile din librării.

Da. Ei le trimit când? La șase luni sau la cât trimit bilanțuri și…

Nu. Sunt trimise pe intervale mai scurte, dar tot este greu de măsurat și stabilit exact ce dă roade sau ce nu dă roade. Dar, da, este o metodă de promovare acum la îndemâna tuturor editurilor.

Cine alege titlurile și care sunt criteriile după care sunt alese aceste titluri? Știu că ai mai răspuns la această întrebare.

Eu sunt deschisă, oricum, la recomandări venite de oriunde. Citesc. Dacă îmi place și consider că este potrivit pentru publicul român, merg mai departe.

Citești în sensul de cataloage, primești cataloage, propun agenții…

Bineînțeles. Noi suntem mai mult axați pe ficțiune, iar la literatură mă bazez în continuare pe sugestiile Iolandei. Kokoro a fost ideea ei.

Asta oare n-a mai apărut?

A mai apărut în 1984, cred, o ediție cenzurată care nu era integrală. Și, din păcate, avea și destule greșeli de traducere. Sunt inerente, cred, în momentul în care traduci în 1984. Adică gândește-te cât de greu trebuie să fi fost să traduci în perioada aia. Din atâtea constrângeri. Dar Iolanda a tradus după original. Este o ediție integrală cu o traducere corectă și necenzurată.

Și este un roman deosebit. Abia aștept să-l citesc. Pe amândouă, de fapt.

M-a cucerit total.

Deci ăsta e colectivul de alegeți cărțile și aveți un nucleu așa sau vă consultați?

Mai sunt și alți traducători care ne recomandă cărți.

Cred că aici am văzut un traducător nou, de care nici n-am auzit până acum.

Virgil-Mihai Țâru. El, de altfel, mi-a recomandat romanul Groapa.

Asta e în Mysterious Alice, nu?

Da.

E thriller, polițistă?

E un thriller psihologic.

După titlurile alese până acum spre a fi publicate, dar și după cele care urmează să apară, se observă o mare diversitate culturală, dar și o anumită, să zicem, preferință față de zona asiatică, mai ales cea japoneză. Și aici am spus „să nu uităm și despre proaspăt anunțata colecție Kokoro” la vremea respectivă. Este doar o coincidență sau o direcție clară, stabilită dinainte?

Direcția, da, va rămâne aceasta a literaturii asiatice.

Și cu ea ați pornit în minte la început?

Inițial am pornit cu literatura japoneză, dar ulterior, tot îndemnată de Iolanda, am pătruns în această lume a literaturii coreene și mărturisesc că am descoperit ceva cu totul diferit.

Păcat că v-a luat-o înainte altcineva cu Han Kang. Ea cred că s-ar fi potrivit la Alice.

S-ar fi potrivit fără doar și poate, dar…

Da. Dacă s-a gândit Laura mai devreme…

Laura Albulescu era un editor extraordinar. Eu doar pot să îndrăznesc să visez să ajung vreodată. Cărțile sunt traduse tot de Iolanda.

Știu, știu, știu. Toate trei. Vorbeam și de faptul că v-ați îndreptat și către coreeană. Literatura coreeană.

Era inevitabil să nu mai existe deja traduse cărți scrise de autori coreeni. Doar că noi încercăm să publicăm într-un ritm mai accelerat și constant cărți coreene și japoneze. Sunt mari edituri care traduc literatură japoneză. Dar din coreeană parcă nu neapărat la fel de mult. Iar noi din literatura coreeană încercăm să publicăm diverse genuri. Am publicat Îndrăgostiți la Seoul, care este LGBT. Migdală, care este Young Adult, Groapa, care este thriller, Iarbă, care este roman grafic, Tteokbokki, care este memoir, self-help. Și mai avem destul de multe din coreeană deja cumpărate și din alte zone.

Asia?

Mă refer la literatura coreeană. Alte zone: healing literature, precum și alte genuri.

Aveți și romanul din uigură. Drumuri lăturalnice de Perhat Tursun.

Avem și romanul uigur. Un roman-eveniment al lumii literare. Pentru că nu se mai știe nimic de acest scriitor.

A dispărut?

S-ar fi aflat că ar fi fost condamnat la șaisprezece ani de închisoare în baza unor acuzații foarte neclare. Este vorba de persecuția statului chinez cu această regiune autonomă uigură.

Și nu se vorbește pe larg despre ea?

Se știe, dar asta nu înseamnă că se întâmplă ceva… Eu consider cartea asta un eveniment literar. A fost tradusă din uigură, în engleză, de doi traducători, dintre care unul anonim, și el dispărut. Traducătorul în engleză l-a cunoscut pe Tursun, a stat cu el de vorbă. Este o traducere foarte reușită… N-aș putea să zic că este un roman ușor digerabil, este foarte apăsător. La fel ca destinul uigurilor.

Da. Uite, apropo de ce urmează să apară, mai aveți o distopie, nu? Apărută prin ’95.

Da. Este o scriitoare belgiană și a scris-o în franceză. Tradusă de Diana Lupu, venită din Slovenia, special pentru FILIT: Eu, care nu am cunoscut niciodată vreun bărbat. Distopia e o surpriză, o nestemată.

Cum de-ai pescuit-o?

La sugestia Dianei, care citește foarte mult. Sunt convinsă că mai sunt multe nestemate dintre astea.

Voi ați luat nominalizatul Hugo și Nebula, nu? Travis Baldree.

Da.

Legende și Latte, care la mustață n-a luat premiile majore din SF și fantasy. Și de asta m-am gândit că, văd că nu vă feriți de literatura SF și Fantasy.

Atâta vreme cât este literatură bună, eu nu mă feresc de nimic.

Dar nu cât să lansați eventual o colecție la un moment dat sau…

De ce anume?

De SF și Fantasy.

SF, sinceră să fiu, nu știu. Nu este neapărat un domeniu pe care să-l stăpânesc îndeajuns. La fantasy, Legende și latte a fost aleasă de soțul meu. După aceea am citit și mi-am dat seama că e o carte ca un balsam. E absolut minunată.

Eu i-am dat cinci stele, adică mi-a plăcut foarte, foarte mult.

E foarte frumoasă. Eu și soțul meu ne completăm destul de bine: el vine cu lucrurile care îl pasionează, fiind mult mai conectat la zona asta de jocuri, cultura pop. Eu sunt mai mult pe clasici.

Da, e bine că nu sunteți amândoi la fel. Centrați pe aceleași…

Direcții.

La romanul lui Harpman, miza în sine nu este elementul distopic, adică ce eveniment apocaliptic s-a întâmplat de-au ajuns femeile acelea în cușcă, să fie păzite de bărbați înarmați. Toată miza romanului mi s-a părut conexiunea dintre femeile acelea, ce înseamnă să fii om, ce înseamnă să scapi dintr-o închisoare și să ajungi practic într-o altă închisoare. Adică este o distopie, dar e mult mai mult decât atât.

Te-am mai întrebat aici ce anume v-a îndemnat să publicați autorii pe care i-ați publicat până acum, pe Osamu Dazai, dar deja ai răspuns la ea. Așa, încercați să împăcați și zona comercială cu cea să-i spunem mai puțin comercială, cu romane care nu par la fel de vandabile precum hiturile internaționale, cu cele care au premii. Apropo, credeți că premiile reprezintă o garanție a calității, a vandabilității?

Eu nu mă ghidez după premii. Dacă nu simt că îmi oferă ceva sau că are ceva de oferit publicului din România, poate să aibă foarte multe premii… Vreau să public cărți în care chiar cred. Vreau să fie de folos publicului, să intre în mentalul colectiv.

Deci nu că are Booker sau alte premii. Pe Travis Baldree, că era nominalizată la Hugo și Nebula, care sunt cele mai importante premii din SF și fantasy, Hugo și Nebula.

Acolo nici nu ne-am luat după asta, ne-am luat după nebunia soțului meu, ca să zic așa. El a găsit-o, tot ce-a venit după, a fost un bonus. Dar noi am luat-o din cu totul alte motive. A avut o primire bună. Și chiar am avut un eveniment minunat cu Travis Baldree pe Zoom în noiembrie, în cadrul Festivalului YA.

Deci cu zona comercială…

Cu zona comercială, nu pot să spun că nu aș vrea… În același timp, nu prea vreau să mă iau după trenduri, pentru că mi se pare că ele trec și nu putem să punem bază pe ele.

Spuneai că preferi un roman care să se vândă și peste niște ani, să nu dispară. Bine, nu te deranjează dacă se vinde foarte bine, în câteva mii bune, în câteva luni.

Da, e adevărat, dar acum știi că este acest trend romance, chiar erotica. Romantasy. N-aș vrea să intru în acest domeniu, chiar dacă se vinde bine.

Cum arată o zi de lucru normal în redacția Alice Books? Îmi imaginez. Dar, dacă vrei să spui două cuvinte… Voi aveți un sediu unde vă întâlniți cu toții și lucrați acolo sau lucrați de acasă și…

Nu, eu și cu soțul lucrăm de acasă, care este de altfel și sediul editurii. Andreea este în București, iar Alexandra este în Timișoara.

Deci nu aveți un birou, vă întâlniți în… mai ales că, na, fiind la depărtare unul de altul…

Comunicăm, vorbim, tot timpul suntem în legătură. Andreea organizează evenimente, cluburi de carte, lansări la București. Alexandra se ocupă de social media, dar firește că discutăm totul împreună.

La târguri o să veniți vreodată?

Vreodată, cu siguranță, dar nu acum. Nu cred că este neapărat momentul.

Titluri aveți câteva. Treizeci?

În jur de treizeci și cinci. Dar nu poți să te duci cu un stand improvizat, trebuie să arate frumos, să investești puțin în design.

Cum arată cititorul Alice Books?

Nu știu. (*Râde.)

Încă n-ați făcut studii de piață sau altceva?

Nu. Dar cred că e destul de tânăr și foarte curios.

Adolescenți?

Nu neapărat. Eu am avut șocul de a fi întrebată de oameni trecuți de 40 despre Legende și latte, considerată Young Adult.

Dar de ce e Young Adult, spre exemplu?

Pentru că așa a fost categorisită încă de la publicarea în UK.

Viv nu e. E ditamai matahala și… Nu că e masivă, dar nu știu. N-are nici stilul…

Nu e neapărat vorba despre asta, ci mai degrabă se referă la stil și la poveste.

Tu care ai vrea să fie publicul tău? Publicul lui Alice Books. Aia n-ai nimic în minte, specific?

Cât mai mare. Cât mai numeros.

Eteroclit?

Da. Și mi-ar plăcea să ajung și cei care citesc un singur fel de literatură… Să ajungă să citească și alte povești, cărți pe care le găsesc la noi. Mai există și alte culturi și alte stiluri de a scrie.

Să nu fie nișate și atunci să fie și publicul nișat pe fiecare. Te-am mai întrebat despre colecții. Kokoro, Mysterious Alice… Classic Alice, Daring Alice și… Ce v-a determinat până la urmă să schimbați și logoul, dar și să formați colecții distincte?

Logoul l-am schimbat de ceva vreme: avem flamingoul roz întors pe dos conform mottoului nostru: o editură suficient de trăsnită să-ți propună lucruri la care nici nu te-ai fi așteptat în feed-ul vieții. Colecțiile, cel mai probabil, le vom redefini în perioada următoare. Eu aș zice că vom rămâne cel puțin cu Kokoro, cu Classic Alice, cu Modern Alice și Daring Alice.

Mysterious?

Mysterious, da.

Păi pe mine m-a intrigat când am văzut Travis Baldree în Daring. Daring, nu? De la debut, nu?

Da, Daring, de la debut.

Așa. Și când o să scoată volumul doi, ce-o să facă? Că nu mai e debut.

E adevărat. O să o încadrăm în aceeași colecție.

Mie, de exemplu ca cititor colecționar de cărți, nu-mi place când văd cărțile împrăștiate. Măcar aveți același format, 13×20, nu? Da, și să le văd împrăștiate în nu știu câte colecții.

Contează chiar atât de mult? Vrem ca Daring să rămână ca un fel de etalon, la modul că dacă vrei să vezi de unde au pornit scriitorii ăștia, să te duci acolo și să vezi care este debutul lor. A fost prima lor carte și apoi te duci și la celelalte. Poți vedea cum au evoluat sau ce s-a întâmplat și ce s-a schimbat față de debut.

O să-l continuați pe Mick Herron? Că deja serialul l-au înnoit și pentru sezonul 6, parcă am citit.

Da. Știu și de serial.

Nu se poate ține pasul, e și o carte complicată. Mie așa mi s-a părut.

A și fost foarte greu de tradus.

Adică mie mi s-a părut foarte greu de urmărit. Atât de multe personaje, încât a trebuit să încep să-mi fac notițe.

Sunt multe personaje, sunt și multe points of view.

Și mie mi s-a părut că e și cam târziu pentru el. Pentru stilul lui de a scrie. Că într-un fel se scria spionaj, thriller în 2010, și altfel se scrie în 2024. Noi ce citim acum e foarte diferit.

Adică, din ce punct de vedere?

Păi atunci se punea mult accent și pe poveste și pe dezvoltarea poveștii și cum pleacă ei, și cum adună arme și intriga de spionaj. Acum e totul foarte așa, în viteză, totul se scrie rapid, rapid, rapid, rapid, poc, poc, gata, am rezolvat. Pe când el e mult mai complicat față de ce se scrie acum. Și nu știu câtă lume mai are răbdare pentru el. Dar dacă el se vinde bine și voi continuați cu el, sau mă rog, se vinde suficient de bine cât să…

Noi credem în el. Mi se pare un scriitor extraordinar de bun.

Nu știu cât de prizat o fi acum la noi. E mulțumitor?

Întotdeauna e loc de mai bine. Nu poți să renunți la un asemenea scriitor doar pentru că… nu ți-ai făcut targetul.

Plus că dai dovadă, când pornești o serie de, nu știu câte, zece volume, șase, opt…

Sunt șase.

Dai dovadă și de neseriozitate când începi. Asta e părerea mea, că nu… îl abandonezi, gata, am scos un prim volum și gata, îl oprim, că nu se vinde.

Exact. Este un commitment pe care îl iei față de autor. Dacă ai ales să aduci un scriitor, trebuie să mergi și să continui cu el, să fii alături de el până la capăt. Și să continui să investești în el, să-l promovezi. Să ajuți publicul să-l cunoască mai bine și să-l aprecieze mai mult.

Păcat că n-avem și Apple TV Plus la noi.

Da, mare păcat, pentru că serialul este extrem de apreciat și foarte bun.

Păcat! Altfel, la cât de comercial gândesc serviciile de streaming, nu îi făceau șase sezoane. Adică îl tăiau de la primul sezon și gata, nu?

Iar faptul că joacă Gary Oldman într-un rol de zile mari este extraordinar.

Este ceva. Și nu făceau șase sezoane. Cred că e cel mai longeviv de la Apple TV Plus. Nu cred că mai e serial cu șase sezoane la ei. Și este apreciat și de critici, nu numai… Și de public, și de critici deopotrivă. Ar fi ajutat, cred, la noi, să fie avut și noi serviciul. Deci pe Mick Herron îl continuați?

Da.

Mă bucur să aud. Ceva în genul mai… Vă mai tentează thriller ceva? Polițist? Mystery?

Da, o să mai fie unul, să zicem, inspirat de un true crime. Este o carte a lui Ashley Flowers. All Good People Here se numește. Ea are un podcast de true crime și este despre o crimă din Statele Unite.

Este fiction sau true crime?

E ficțiune, dar inspirat de cazul lui Jean Benet. O tânără, o copilă care era participantă de micuță la concursuri de frumusețe a fost găsită moartă, în casă.

Foarte, foarte interesant! Îți mulțumesc foarte mult pentru discuție!

Și eu, Liviu. Cu mare drag!

PS: Iar în încheiere, post-interviu, am rugat-o pe Andreea Lupescu, PR-ul Editurii Alice Books, să ne dezvăluie câteva din titlurile care vor apărea în 2025.

Pentru 2025 pregătim câteva surprize, precum: Chika Ito – Dezumanizat manga, Laura Chinn – Acne, Seishu Hase – The Boy and the Dog, Travis Baldree – Bookshops & Bonedust, Hanako Footman – Mongrel, Yoru Sumino – I Had that Same Dream Again, Durian Sukegawa – The Cats of Shinjuku și multe altele pe care le vom anunța pe conturile noastre sociale: https://www.instagram.com/alicebooks.ro/ & https://www.facebook.com/alicebooks.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *