Autor: David Gilman
Titlu: Renașterea (2024)
Titlu original: The Englishman III: Resurrection (2022)
Editură: Lebăda Neagră
Colecție: Black Spot
Traducător: Bogdan Piticariu
Redactor: Claudiu Christescu
Nr. pagini: 472
Format: Trade Paperback, 12,5×19
Preț: 48 (60) lei
Nota Goodreads: 4,34 (489 note)
Descrierea editurii: „Cartea îndrăgitului autor britanic de gen oferă o acțiune explozivă prin care ne este solicitată adrenalina la cele mai înalte cote.
Aventurile se înlănțuie într-un crescendo spectaculos, mereu la limita supraviețuirii, iar imprevizibilul situației dramatice apărute de pretutindeni ne captivează pur și simplu. Și cum să fie altfel, când îl regăsim în vâltoarea peripețiilor pe temerarul Dan Raglan, Englezul, fost luptător în elita Legiunii Străine, acum riscându-și viața într-o operațiune organizată de serviciul britanic de informații externe, binecunoscutul MI6. Miza-țintă: recuperarea, cu orice preț, din nisipurile Africii, a unui document conținând informații extrem de prețioase, hotărâtoare pentru englezi; dar la fel de râvnit și de ruși.
O misiune cu accente adesea sinucigașe, a cărei izbândă adversarii și-o dispută cu înverșunare fie pe tărâmurile aride de la granița Sudanului cu Republica Centrafricană, fie pe bulevardele sau în suburbiile Moscovei. Acolo îi înfruntă Raglan pe rebelii sângeroși africani sau pe agenții și mercenarii lui Putin, sfidează în fiecare moment pericole teribile, iar uneori chiar neșansa, reușind de fiecare dată să își demonstreze, impresionant, înzestrările remarcabile.”
Blog tour nr. 85 (sau 23/2024): Un thriller plin de adrenalină, așa cum ne-a obișnuit de altfel David Gilman prin superba lui serie Englezul, în care Dan Raglan, eroul principal, face exact ce știe mai bine: duce la îndeplinire misiuni oricât de periculoase ar fi, îi pedepsește pe cei răi, are grijă de cei care nu se pot apăra singuri, suferă atunci când e nevoie, dar e și implacabil atunci când trebuie să atingă un obiectiv, fie el și unul ce are legătură cu răzbunarea sau plătirea unor polițe mai vechi sau mai noi.
Cu Dan Raglan ne-am mai întâlnit deja de două ori, în Englezul și în Trădarea (despre care am scris aici și aici, tot în cadrul proiectului Crime Club, ajuns, iată, deja la ediția cu numărul optzeci și cinci). Un englez, așa cum îi spune și porecla, trecut prin Legiunea străină franceză, agent secret de clasă mondială, mercenar pentru care o misiune, oricât ar fi ea de periculoasă, trebuie dusă la bun sfârșit atunci când el îi vede justețea și consideră că nu va pune în pericol oameni nevinovați, dar cu un trecut chinuitor și plin de secrete, rodul, firește, al unei copilării zbuciumate, marcate de moartea prematură a mamei și absența aproape deplină a tatălui din viața tânărului. Astfel încât putem pune într-o oarecare măsură sângele-rece și lipsa de emoții a adultului Dan Raglan și pe seama acelor traume rămase nevindecate și care au lăsată, firește, urme adânci.
De data asta misiunea mi s-a părut un fel de combinație de Codul lui da Vinci (prin faptul că, haideți, oameni buni, e o hârtie îngropată în rămășițele unui avion aproape complet acoperit de câteva zeci de ani de nisipurile Saharei, pe bune acum, chiar trebuie să se lupte armate întregi de oameni să distrugă hârtia aia, fie ea și având pe ea numele unui agent rus dublu pentru care englezii ar fi dispuși să meargă până-n pânzele albe ca să-l protejeze?) și filmul acela cu Jackie Chan, nu mai știu cum se numește, în care se luptă cu niște italieni pentru aurul îngropat de naziști într-un hangar astupat de nisipurile mai sus-pomenite.
Dar înțeleg, chiar înțeleg, faptul că nu poți să trimiți pur și simplu o rachetă să distrugă ceva secret pe teritoriul unei țări prietene, așa că e nevoie să apelezi la Dan Raglan, acum retras într-un liniștit sătuc de munte francez cumpărat chiar de el și transformat într-un refugiu și-un azil de recuperare pentru mercenarii traumatizați de ororile prin care au trecut până atunci, și să-l trimiți în secret, protejat, n-am înțeles exact motivul, de o bandă de psihopați în frunte cu psihopatul psihopaților, pe care l-am bănuit de la început c-ar juca la două capete, un sârb cu multe țigle lipsă și cu care Raglan se șicanează clipă de clipă pentru a dovedi care poate să trimită jetul mai departe, pentru a recupera hârtia cu numele agentului rus secret ținută în gheare de scheletul altui agent prăbușit cu avionul în deșert în urmă cu vreo trei decenii.
Hârtie pentru care un general rus, o relicvă monstruoasă a unor vremuri și mai monstruoase, e dispus să sacrifice o armată întreagă de agenți ruși dispensabili pentru a afla, la imboldul unui soldat dornic de afirmare, de ce se dau francezii și englezii peste cap ca să pună mâna pe ea. Și cum acțiunea cam trenează, până sunt așezați cum trebuie pionii pe tablă, după uciderea unui agent secret englez la metroul londonez, cel care se sacrifică pentru țară ca să protejeze identitatea agentului rus dublu, măcar avem parte de la un anumit punct încolo și de aventură. Multă aventură.
Și măceluri, doar suntem pe tărâmul psihopaților africani ce nu se dau în lături să mănânce carne de om și să-și arunce propriii oameni la lei pentru că nu au asigurat paza buncărului așa cum trebuie. Iar dacă mai aruncăm la grămadă și un grup de mercenari Wagner, despre ale căror orori am început să aflăm mai multe abia după ce, în mod șocant, lumea civilizată a descoperit că nenorociții ăștia fac multe crime de război de-a lungul și de-a latul lumii și nu îi pedepsește nimeni, dar asta abia după invazia țării vecine, când aceiași criminali aproape că ne bat la ușă – ei bine, succesul acestei încheieri de serie e aproape garantat.
Am zis încheiere, nu? Așa se pare. David Gilman nu i-a pus însă gând rău lui Dan Raglan, nu l-a aruncat de pe vreo stâncă în hăuri sau în vreo apă ca pe James Bond, pe acest mercenar modern, însă cu metode învechite, deși nu mai puțin eficiente, ci doar l-a trimis iar să se odihnească. De tot. Sau nu. Nu se știe. Poate până la următoarea criză, pentru că lucrul care-i iese cel mai bine lui Gilman, pe lângă intriga beton și scenele de luptă magistrale, este verosimilitatea situațiilor și a problemelor care necesită intrarea în scenă a lui Dan Raglan, un demn confrate al lui Jason Bourne (cel interpretat excelent de Matt Damon, nu cel interpretat de Richard Chamberlain) și omul bun la toate, cu un dram de suflet care nu-l transformă pe deplin într-o mașinărie bună doar de ucis, ci într-un om cu principii, cu morală, dar mai ales cu un simț al datoriei și-al onoarei care-l pune mult deasupra majorității mercenarilor moderni.
„- Haide. Spune-ne. Ce e?
– Un om mort cu un secret viu.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Renașterea de David Gilman. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
