Autor: Travis Baldree
Titlu: Legende & Latte (2024)
Titlu original: Legends & Lattes I: Legends & Lattes (2022)
Editură: Alice Books
Colecție: Daring Alice
Traducător: Iulia Dromereschi
Redactor: Bogdan Coșa
Nr. pagini: 384
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 55 lei
Nota Goodreads: 4,11 (227 724 note)
Nominalizări: Hugo Award Nominee for Best Novel 2023, Nebula Award Nominee for Best Novel 2022, Locus Award Nominee for First Novel 2023, Audie Award Nominee for Fantasy 2023, Washington State Book Award Nominee for Fiction 2023, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2022, Swoon Award Nominee for Fantasy Romance 2022
Descrierea editurii: „După un trai cu vărsare de sânge și recompense, Viv își agață, în sfârșit, paloșul în cui. Orca sătulă de lupte își propune să o ia de la început și să deschidă prima cafenea din orașul Thune. Dar rivali vechi și noi stau în calea succesului ei – ca să nu mai spunem că nimeni nu are nici cea mai vagă idee ce este cafeaua. Dacă Viv vrea să lase trecutul în urmă și să-și îndeplinească planurile, nu va reuși de una singură. Dar adevărata răsplată a drumului neexplorat o reprezintă călătorii pe care îi întâlnești pe parcurs. Și fie că sunt aduși laolaltă de magia străveche, de foitaje sau de o ceașcă de cafea proaspătă, ar putea deveni parteneri, o familie și ceva mai profund decât și-ar fi putut închipui vreodată.”
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, faceți cunoștință cu cel mai fermecător roman fantasy pe care-l veți citi anul acesta, echivalentul, probabil, din fantasy al la fel de fermecătorului roman SF Un lung drum spre o planetă mică și furioasă de Becky Chambers (traducere de Alexandru Voicescu). Există momente propice pentru cărți de acest gen. Ele vin într-o perioadă în care parcă se înghesuie un anumit gen de scriere și pare că toată lumea dă năvală să scrie exact așa, să imite rețeta, poate va merge, poate va da și el sau ea lovitura. Și vine cineva, nu dăm nume precise, să-i zicem Baldree, Chambers, Bennett sau Jemisin, și scrie cu totul altceva, propunând ceva atât de inedit, încât poate că nu va rupe gura târgului prin vânzări colosale, dar povestea lui (sau a ei) va rămâne mult timp în mintea și în inima cititorului.
Chiar dacă n-a câștigat niciun premiu din multitudinea de premii la care a fost nominalizată, inclusiv cele mai importante din SF și fantasy, respectiv Hugo (premiul acordat de cititori/fani) și Nebula (premiul acordat de scriitori), înduioșătoarea poveste a lui Viv și a cafenelei sale, Legende & Latte, a cucerit inimile cititorilor – martori stau, de pildă, numărul de note de pe Goodreads, care, multiplicat cu șapte, dă un număr impresionant pentru un scriitor aflat la debut, dar și nota în sine, 4,11, care nu e deloc de lepădat. Deci nu numai că este populară, dar este considerată și valoroasă. Sau cel puțin place. Căci, dacă a fost nominalizată inclusiv la Nebula, ceva merite literare i-or fi găsit și cei care se pricep mai bine decât noi, cititorii.
Deja ne-am obișnuit cu cutezanța aproape nebunească a celor de la Alice Books când vine vorba să propună povești inedite, care la prima vedere nu se vor vinde în mii și mii de exemplare. Deja ne-am obișnuit cu numele ciudate, autorii care îți par cumva cunoscuți, și totuși nu, cu țările îndepărtate din care provin, cu culturile lor exotice și cu subiectele nonconformiste pe care le propun. Deși cu siguranță începutul a fost mai greu, lucrurile par că încep să se așeze, iar temele pe care le propun cărțile apărute în colecțiile Alice Books au tot mai multă priză la public. Mai ales la publicul tânăr. Dar despre asta poate la cartea următoarea, Brute de Dizz Tate (traducere de aceeași Iulia Dromereschi, cea care s-a ocupat și de Legende & Latte).
Un astfel de roman inedit este și debutul lui Travis Baldree. Fost creator de jocuri și actualmente narator de cărți audio, în 2022 Travis Baldree a luat prin surprindere lumea amatorilor de SF și fantasy cu un roman ceva mai altfel, propunând ceva de genul: „Dar ce se întâmplă după ce eroul își atârnă sabia în cui?” Nu avem bătălii epice, nici înfruntări pe viață și pe moarte, nici transformări, nici un bildungsroman, nici revelații că slujitoarea umilă de la castel era de fapt moștenitoarea de drept a tronului sau vreo făptură cu puteri nemaivăzute, dar latente, care acum va răsturna ordinea lucrurilor și va schimba lumea din temelii.
O avem pe Viv, o orcă (echivalentul feminin al orcului, nu balena ucigașă) mare cât Shrek, dar cu o inimă la fel de generoasă ca a lui. Iar după o ultimă misiune, în care își cam trage pe sfoară (însă numai prin omisiune) camarazii, Viv se hotărăște să se retragă. Nu din lașitate, pentru că spiritul războinic nu se stinge de la sine, iar onoarea ar împiedica-o să facă o asemenea năzbâtie, ci pentru că pur și simplu s-a săturat să fie mereu pe drumuri, să asasineze diverse făpturi fantastice și să se teamă încontinuu că aceasta va fi ultima misiune, că cineva se va dovedi mai aprig decât ea.
Și ce face cu banii strânși și cu piatra magică smulsă din capul Reginei Scalverte? Se retrage într-un orășel cochet și cu nume inofensiv, Thune, unde cumpără un fost grajd dărăpănat de la un individ care își bea mințile încă de la primele ore ale dimineții, tocmește cel mai destoinic hob din port („Nu prea vedeai hobi în orașe. Oamenii îi numeau „dopuri” și-i batjocoreau, așa că preferau să se ferească), docher de meserie, dar și tâmplar de geniu, pe care îl pune să-i transforme grajdul într-o locuință confortabilă (la mansardă) și o… cafenea, apoi dă sfară prin oraș că dorește să angajeze un… ajutor. Un barista. Sau o barista. Mă rog, nu așa o numește decât mai încolo, dar cred că pricepeți ideea.
Iar prima care se înființează pentru post este o făptură mov-rozalie pe nume Tandri, care este un sucub. Căci v-ați prins că lumea din universul imaginat de Baldree este una magică, populată de făpturi care mai de care mai inedite (elfi, gnomi, magi, un rattkin cofetar/butar care adaugă un plus de farmec întregii povești și alți câțiva pe care sigur i-am uitat). Sucub cu mare spirit întreprinzător, cu inimă mare, dar și cu ceva taine în tolbă. Și cu un pic de vino-ncoa’ despre care am bănuit încă de la început ca se va transforma și va și transforma la rândul ei. Ce anume? Păi cred că nu-i deloc greu de ghicit.
Și ce le propune Viv cetățenilor din Thune care se vor dovedi nu numai extraordinar de primitori, ci și extrem de dornici să încerce ceva nou, mai ales când prin ușa strategic întredeschisă a cafenelei ies aburi cu miros îmbietor? O fiertură din boabe. Boabe de cafea. Căci prin nenumăratele sale peregrinări, Viv a descoperit la gnomi, totodată și un soi de meșteri făurari, incredibila cafea. Pe care mai apoi începe să o amestece cu diverse ingrediente, obținând nu doar latteul, ci și ice-coffee. Iar când rattkinul Thimble își pune la dispoziție abilitățile de cofetar/brutar, ei bine, ceea ce părea de la început o întreprindere sortită pieririi se transformă dintr-odată într-o afacere de succes, unde oamenii dau buluc de la prima geană a dimineții pentru a-și servi băutura amăruie și să înșface un rulou cu scorțișoară care ți se topește în gură.
Deloc de mirare, așadar, că succesul extraordinar al cafenelei lui Viv le atrage atenția nu doar șefului interlopilor din oraș, care își trimite trepădușii să ceară tainul pentru „protecție”, ci și a unui dușman mult mai insidios și mai perfid, vechi amic de-al lui Viv, care e sigur că succesul acesta neobișnuit nu are cum să se datoreze numai abilităților proaspăt descoperite de manager ale lui Viv. Numai că Viv, care numai dacă își încordează nițel mușchii bagă spaima în tot ce mișcă (ajutată fiind și de pisica străveche mare cât un leopard, ce se perindă prin cafenea și apare și dispare după cum poftește, și de paloșul Sânge Negru atârnat în cui pe post de bibelou, dar cu rol de simbol care-și face de minune treaba), s-a schimbat.
Ea nu dorește nici să se tocmească cu escrocii profitori, dar nici să profite de cuțitele pe care i le propune gnoma Gallina, dacă tot nu vrea să-l dea jos din cui pe Sânge Negru. Căci s-a cam terminat cu misiunile, cu măcelurile, cu teama permanentă și fuga și dormitul prin crânguri umede și reci, sub cerul gol – nu că acum ar dormi într-un pat pufos, cu perdele la geam tivite cu dantelă.
O poveste despre prietenie, sacrificii, redescoperiri, descoperiri, onoare, acceptare, fără nimic spectaculos, fără confruntări sângeroase, doar un „ Și ce se întâmplă după ce eroul se retrage la vatră?”, dar de o vivacitate atât de extraordinară, încât simți practic aroma de cafea proaspăt râșnită sau de foitaje coapte în bucătăria din spate, cu scorțișoară, cardamom și alte ingrediente secrete și mirobolante. O poveste de care chiar aveam nevoie în peisajul ăsta tot mai sumbru al poveștilor fantastice. Bonusuri: o povestire prequel despre cum a ajuns Viv nu doar să afle despre piatra magică pe care o folosește pe post de talisman norocos, ci și să descopere magia cafelei, și un scurt interviu cu autorul.
„- Fiindcă, dacă ar face asta, ar strica totul, interveni Tandri, alăturându-se discuției.
Roon părea sceptic.
– Dar așa s-a ocupat de probleme de zeci de ori. Să aperi ce-i al tău? Nu-i o rușine. Nu văd cum ar strica – poate doar fața prostului care încearcă s-o sperie.
– Nu asta am vrut să zic, spuse Tandri, cu o pasiune surprinzătoare. Sigur c-ar putea să fie bine acum, de data asta… Dar, după ce devine o opțiune, după ce poate lua din nou paloșul ăla în mâini… (Arătă spre paloșul de pe perete.) Va pierde tot ce-a câștigat construind locul ăsta fără el. Poate că, data viitoare, de exemplu, va fi vorba despre o treabă scurtă, pentru niște arginți, într-o iarnă grea. Sau despre o recompensă pentru o reducere la transport. În felul ăsta, încetul cu încetul, aici nu va mai fi cafeneaua micuță din Thune, localul de unde poți cumpăra rulouri cu scorțișoară cât capul tău, ci teritoriul lui Viv. Pe care nu-ți vei dori s-o superi, căci ai auzit cum i-a rupt cuiva picioarele – și doar fiindcă o privea ciudat.
– Chiar a făcut asta, șușoti Gallina, din colțul gurii.
– Asta era înainte.” (p. 179-180)
