Traducere de Cristina Nicolae
ROMAN CÂSTIGĂTOR AL COSTA BOOK AWARD
„CU MARELE SAU TALENT, COLM TÓIBÍN REVELEAZA EXTRAORDINARUL DIN COTIDIAN.“
— THE GUARDIAN —
Câștigător al Costa Book Award în 2009 și nominalizat, în același an, la Man Booker Prize, finalist, în 2011, la Dublin Literary Award, selecționat de The Observer în topul celor mai bune zece romane istorice și ecranizat în 2015 în regia lui John Crowley, scenariul fiind semnat de Nick Hornby, cu Saoirse Ronan în rolul principal, Brooklyn este o explorare plină de emoție a ideii de identitate și apartenență, dar și a puterii transformatoare a dragostei.
În Irlanda anilor 1950, în Enniscorthy, micul orășel în care Eilis Lacey trăiește împreună cu sora ei, Rose, și cu mama lor, perspectivele pentru o tânără femeie la început de drum sunt limitate. De aceea, când Rose o ajută să emigreze în America, la New York, în Brooklyn, Eilis știe că nu poate alege decât să plece, lăsându-și în urmă familia, casa și prietenii. Pe străzile aglomerate și pline de viață ale New Yorkului, în mijlocul energiei debordante a unei țări noi, Eilis se reinventează. Aici își va trăi prima iubire, dar și pierderea cea mai profundă – moartea neașteptată a lui Rose –, care o va face să revină în Irlanda pentru scurt timp. Dezrădăcinată deja, ca mai toți imigranții, Eilis descoperă cât de efemeră este liniștea regăsirii locurilor și a chipurilor familiare. Curând, va fi nevoită să facă cea mai grea alegere din viața ei, aceea între datorie și iubire. Zugrăvind un portret emoționant al imigrației, al durerii și speranței care par a fi veșnic îngemănate, Brooklyn este o mare poveste despre identitate, dragoste și sacrificiu.
Traversând Atlanticul spre New York, în cabina ei de la clasa a treia, gândurile lui Eilis Lacey nu se îndreaptă spre visul american, ci sunt cât se poate de concrete: cum anume va face față unei săptămâni întregi de rău de mare și ce o va aștepta la capătul drumului? America în care ajunge este populată de imigranții care au avut tenacitatea și curajul de a lăsa în urmă rădăcini identitare – locuri și oameni –, dar lui Eilis nu îi stă în fire să se despartă cu ușurință. Prinsă între cele două lumi – cea din Enniscorthy, pe care nu o mai poate regăsi, uneori nici chiar în amintirile tot mai estompate, și cea din New Yorkul viu, pestriț, care deopotrivă discriminează și oferă șanse – și între două mari iubiri, de-o parte și de cealaltă a oceanului, Eilis se maturizează, acceptând că viața se poate schimba dintr-o clipă în alta și că uneori sacrificiul de a face ceea ce trebuie este singura cale posibilă.
„A-l citi pe Tóibín este ca și cum ai privi un artist cum pictează detaliu după detaliu până când, dintr-odată, imaginea finală țâșnește cu un efect puternic… Brooklyn poate fi comparat cu Portretul unei doamne al lui Henry James.“
Times Literary Supplement
„Tóibín creează o poveste de o putere remarcabilă, scriind cu o sobrietate și o intensitate care conferă celui mai mărunt sentiment un impact emoțional imens.“
New Yorker
„Un autor de calibru mondial, cu un talent covârșitor.”
The Guardian
„Un roman copleșitor despre cât de încet, de neașteptat și de irevocabil pot lucrurile să meargă în direcția greșită. Realism psihologic perfect.“
Daily Mail
„O poveste clasică de maturizare, pură, fără senzaționalism, profundă. Nu există antagoniști în acest roman, nici psihodrame, nici angoasă. Doar vocea unei tinere care își descoperă încet și cu hotărâre identitatea, învățând să aleagă și să-și asume deciziile, descoperindu-se pe sine.“
O, the Oprah Magazine
Născut pe 30 mai 1955 la Enniscorthy, în comitatul Wexford, Colm Tóibín este un romancier, poet, dramaturg, jurnalist și critic literar irlandez ale cărui cărți sunt traduse în peste 30 de limbi. A studiat la University College din Dublin, iar între 1975 și 1978 a trăit la Barcelona. Este autorul a 11 romane; primul, The South (1990), inspirat de experiența spaniolă, a fost distins cu Irish Times Literature Award. Următoarele au revelat un mare scriitor european, fiindu-le acordate numeroase premii: The Heather Blazing (1992) a câștigat Encore Award, The Story of the Night (1996) a primit Ferro-Grumley Award, The Blackwater Lightship (1999) s-a aflat pe lista scurtă a Man Booker Prize, The Master (2004) a fost distins cu International IMPAC Dublin Literary Award, Prix du Meilleur Livre Étranger și s-a aflat de asemenea pe lista scurtă a Man Booker Prize, Brooklyn (2009; Humanitas Fiction, 2024) a câștigat Costa Book Award și a fost ecranizat în 2015, The Testament of Mary (2012) a figurat pe lista scurtă la Man Booker Prize, Nora Webster (2014) a primit Hawthornden Prize, urmat de Casa numelor (House of Names, 2017; Humanitas Fiction 2023). Romanul Magicianul (The Magician, 2021; Humanitas Fiction, 2022), pentru care s-a documentat 15 ani, a primit, în 2022, Rathbones Folio Prize, fiind finalist la Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger. În 2022 îi apare prima culegere de poezii, Vinegar Hill, iar în 2023, volumul de eseuri A Guest at the Feast. Long Island, continuarea romanului Brooklyn, e publicat în 2024. Tóibín a semnat și volume de proză scurtă și critică literară, publică regulat în periodice culturale importante și este deseori visiting professor în mari universități. În anul 2021 i s-a decernat David Cohen Prize for Literature, pentru întreaga sa operă. Actualmente este profesor la Columbia University și cancelar al Liverpool University. O parte din însemnările sale personale și arhiva sa de lucru se află în custodia Bibliotecii Naționale a Irlandei.
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
Gândul că va lăsa toate astea în urmă – odăile casei pe care o simțea din nou familiară, caldă și liniștitoare – și se va întoarce în Brooklyn, fără să revină acasă mult timp de-acum încolo, o umplea acum de spaimă. Se așeză pe marginea patului, se descălță și apoi se întinse cu mâinile sub cap și înțelese că petrecuse fiecare zi amânând să se gândească la plecare și la ce va găsi la întoarcere.
Uneori gândul venea brusc, ca o acută aducere aminte, însă în cea mai mare parte a timpului nu venea deloc. Acum trebuia să se străduiască să-și amintească faptul că ea chiar era căsătorită cu Tony, că va trebui să înfrunte arșița înăbușitoare din Brooklyn, plictiseala zilnică de la Bartocci’s și odaia ei din casa doamnei Kehoe. Va înfrunta o viață care acum îi părea un supliciu, o viață cu niște străini, accente stranii, străzi ce-i erau străine. Încercă să se gândească la Tony ca la o prezență plină de iubire și liniștitoare, în schimb, îl văzu ca pe cineva cu care se aliase, fie că-i făcea plăcere, ori nu, cineva care era puțin probabil să o lase să uite natura alianței lor și nevoia lui de a o avea înapoi.
Cu câteva zile înainte de nuntă, când Eilis lucra cu jumătate de normă la Davis’s, Jim Farrell trecuse pe acolo și o luase la masă în Wexford, apoi la cinema, iar acum se îndreptau spre casă. O întrebă când își planificase să se întoarcă în Brooklyn. Se hotărî să nu-i spună data exactă.
— Probabil peste două săptămâni.
— O să ți se ducă dorul aici, spuse el.
— E foarte greu să o las pe mama de una singură, răspunse ea.
El nu mai spuse nimic o vreme, până ce trecură prin Oylegate.
— Părinții mei o să se mute în curând la țară. Familia maică-mii se trage din Glenbrien. Mătușa ei i-a lăsat acolo un loc pe care tocmai îl renovează.
Eilis nu îi spuse că aflase deja toate astea de la mama ei. Nu voia ca Jim să știe că ele discutau despre cum își aranja el viața.
— Așa că o să locuiesc singur în camerele de deasupra localului.
Eilis fu tentată să-l întrebe în glumă dacă știe să gătească, însă își dădu seama că ar putea suna ca o insinuare.
— Trebuie neapărat să vii la ceai într-o seară, zise el. Părinților mei le-ar plăcea enorm să te cunoască.
— Mulțumesc, spuse ea.
— O să stabilim asta după nuntă.
Hotărâră ca Jim să le ducă cu mașina la nuntă în Wexford, pe Eilis și pe mama ei, pe Annette O’Brien și pe Carmel, sora ei mai mică, după ce se termina ceremonia de la catedrala din Enniscorthy. Se treziră dis-de-dimineață în casa de pe Friary Street, mama ei intrând în dormitor cu o cană de ceai, zicându-i că e înnorat și că speră că nu o să plouă. Cu o seară înainte, amândouă își scoseseră cu grijă hainele din dulap și le lăsaseră afară pentru dimineață. Costumul lui Eilis, pe care și-l cumpărase de la Arnotts, în Dublin, trebuise modificat; fusta și mânecile îi erau prea lungi. Era roșu aprins și purta la el o bluză albă de bumbac, cu accesorii pe care și le adusese din America – ciorapi cu o tentă de roșu, pantofi roșii, o pălărie roșie și poșetă albă. Maică-sa avea să poarte un costum gri de tweed, pe care-l cumpărase de la Switzers. Era tristă că trebuia să poarte pantofi fără toc, fiindcă acum o dureau picioarele și i se umflau dacă era cald, ori dacă era nevoită să meargă pe jos prea mult. Avea de gând să poarte o bluză de mătase gri, care fusese a lui Rose, nu doar pentru că îi plăcea, ci pentru că Rose ținuse tare mult la ea și pentru că ar fi frumos să poarte la nunta lui Nancy ceva ce Rose îndrăgise.
Se stabilise ca, în cazul în care avea să plouă, să le ia Jim și să le ducă la catedrală cu mașina, însă dacă vremea va fi bună, o să se întâlnească cu ele acolo. Eilis îi scrisese câteva scrisori lui Tony și primise una nouă în care scria despre o excursie în Long Island cu Maurice și Laurence, ca să vadă locul pe care-l cumpăraseră și să-l împartă în cinci parcele. Se zvonea, zicea el, că utilități precum apa și curentul electric urmau să ajungă și acolo, la un preț foarte mic. Eilis împături scrisoarea și o puse în sertar, lângă celelalte scrisori de la Tony și fotografiile din ziua petrecută pe plaja din Cush Gap, pe care i le dăduse Nancy. Stătea și se uita la poza cu ea și cu Jim, cât de fericiți arătau: el cu brațele pe după gâtul ei, zâmbind la cameră cu gura până la urechi, iar ea cu capul lăsat pe spate, zâmbind de parcă n-avea nici o grijă. Habar nu avea ce o să facă cu pozele acelea.