Nota Goodreads: 3,30 (101 117 note)
Descrierea editurii: „Toată lumea și-ar da și viața pentru un loc aici. Home reprezintă un grup de cluburi exclusiviste, unde cei bogați și celebri pot petrece până dimineața, pentru a se retrage mai apoi în apartamente luxoase, departe de privirile indiscrete ale fanilor și ale presei. Cea mai spectaculoasă locație este Island Home, o stațiune bine păzită, aflată în largul coastei britanice, iar cea mai râvnită invitație a deceniului este, de departe, cea la petrecerea de lansare, care durează trei zile. Dar, în culise, tensiunile au atins punctul culminant: proiectul ambițios și costisitor i-a împins pe managerul Home Group și pe cei din echipa sa la capătul răbdării. Toți au ceva de ascuns – fapt evident chiar înainte ca oamenii frumoși, cu secretele lor urâte, să pună piciorul pe insulă. Pe măsură ce lucrurile iau o întorsătură sinistră, iar numărul de cadavre începe să crească, unii dintre membrii clubului Island Home încep să-și dorească să nu fi fost trecuți niciodată pe lista invitaților.”
Collette Lyons și Paul Vlitos, cuplul care se ascunde în spatele pseudonimului Ellery Lloyd, ea, jurnalist și editor, el, autor cu două romane la activ, creează o poveste pe care parcă am mai întâlnit-o la un moment, într-o carte sau la televizor, într-un film sau serial, dar a cărei direcție poate am fi intuit-o, dar sub nicio formă nu ne-am fi schițat-o de o așa manieră „de groază” în minte. Poate ne închipuim cu toții că bogătașii nu sunt chiar uși de biserică, întrucât marile averi nu s-au clădit pe cinste, onoare și bun-simț, ci pe spinările altora, prin mită, înșelăciune și o totală absență a rușinii. Și cum se zice că puterea absolută corupe în mod absolut, ei bine… cam la fel stau lucrurile și în romanul scris de cei doi britanici.
Cu ceva mai mulți fiori în plus, fiori cauzați, firește, de amploarea nemerniciei de care dau dovadă toți, de la un cap la altul, pentru că e imposibil, se pare, să stai ani buni în preajma fiarelor și să nu te lași influențat, corupt, pervertit de ideile lor și să devii și tu fiară la rândul tău.
Avem, așadar, un club. Cel mai exclusivist club din lume, Home, cu sucursale personalizate în întreaga lume și în care se pare că poliția nu are acces decât atunci când o infracțiune devine imposibil de mușamalizat, cum e cazul celor din Island Home, noul club înființat pe o insulă din largul coastelor Marii Britanii, unde se petrece acțiunea acestei povești. Cel care a dus clubul acesta, înființat în secolul XIX, la un nou nivel de extravaganță, obscenitate și ticăloșie, în care nimic nu este imposibil dacă ai suficienți bani, este Ned Groom, un monstru în adevăratul sens al cuvântului, numai că poartă haine alese și seamănă cu mine și cu tine, cititorul acestor rânduri. Doar fizic însă, pentru că sufletul îi este corupt complet și ce-a făcut el de-a lungul anilor este greu de descris în cuvinte. Spun doar c-a șantajat, mințit, înșelat, distrus, tras pe sfoară și, în general, a comis cam toate faptele reprobabile pe care le poate comite cineva, totul în numele sporirii renumelui clubului său, Home, și al creșterii averii pentru a duce pe noi culmi o nouă sucursală a clubului.
Ca să pătrunzi în acest club nu trebuie să fii doar obscen de bogat, ci și dispus să faci enorm de multe lucruri cu care orice persoană de bună-credință și c-o vagă urmă de bun-simț nu ar fi în vecii-vecilor de acord. Nu e cazul, firește, cu membrii acceptați în cadrul Home, actori, actrițe, politicieni, cântăreți, oameni din lumea divertismentului, oameni cu bani și cu ceva pe deasupra: carismă, talent și… altceva. Ceva ce însuși Ned Groom a avut dintotdeauna: nu doar o putere de atracție formidabilă și o totală absență a simțului măsurii și-a rușinii, ci și o ferocitate și-o dispunere de-a face orice, dar absolut orice, în numele banului și-a păstrării bunului renume al clubului său de suflet. E suficient doar să spunem că în umbra sa a crescut o lichea de frate, Adam, care a încercat tot timpul să îi calce pe urme fratelui său mai mare, dar care nu i-a ajuns nici măcar până la glezne, ci doar s-a mulțumit să fie un trântor, un curvar de cea mai joasă speță și, în general, o amibă fără pic de mândrie, dar mereu pregătit să afirme inepții și să preia ideile bune ale celor din jur și să le prezinte drept ale sale pentru a se gudura pe lângă Ned cel Atotputernic.
Iar clienții clubului Home? Să spun doar că sunt cele mai netrebnice ființe pe care le-a văzut în ultima vreme hârtia unei cărți, cu pretențiile cele mai absurde și cu cea mai desăvârșită lipsă de autocontrol: beau de sting, sunt mereu drogați, omoară oameni cu mașina și fug, apoi mușamalizează cazul cu largul concurs al unuia al cărui nume începe cu „N” și se termină în „ed Groom”, își pun reciproc coarne ca pe un soi de sport în care se întrec care marchează de mai multe ori și cu cine, mint de îngheață apele, nu au niciun pic de ezitare când se trezesc că trebuie să facă ceva reprobabil, numai să nu se afle, iar dacă se află, tot victima să fie prezentată drept vinovată, dar, ca orice ființă slabă și fără bun-simț, sunt coruptibili și șantajabili, lucru de care poate profita tartorul suprem.
Foarte pe scurt: pe insula Boucher se inaugurează cea mai recentă sucursală a clubului Home, prilej de a fi invitată doar spuma spumelor membrilor clubului, numai cei mai aleși pe sprânceană pentru a fi cazați în căbănuțele construite în cadrul clubului, toate amenajate personalizat să se potrivească la milimetru preferințelor, cum spuneam, absurde ale celor care vor fi cazați acolo. Numai că pe toate celebritățile invitate le așteaptă câte o mică surpriză în interiorul cabanelor, o surpriză deloc plăcută, una care le-ar putea distruge viețile dacă nu fac exact cum li se cere. Deci deloc de mirare că în final ne alegem cu patru cadavre, nu doar cu unul, iar ceea ce trebuia să fie o mare petrecere și prilej de sărbătoare se transformă într-un adevărat coșmar în care sunt angrenate de-a valma personaje celebre (actori, regizori, cântăreți etc.), dar și angajați ai clubului (printre ei, Nikki, asistenta personală a lui Ned Groom, Jess, șefa menajerelor, sau Annie Spark, șefa departamentului pentru membri și mâna dreaptă a lui Ned Groom).
În ce fel se vor amesteca ele, ei bine, veți afla citind acest roman care mi-a lăsat un gust extrem de amar și pe care l-am citit din ce în ce mai revoltat, la ce abjecții mi-a fost dat să citesc. Fără a fi deosebit de grafic, că doar nu e un roman horror, ci un mystery în care secretele ies treptat-treptat la iveală și aduc poate întrucâtva o justificare pentru faptele unora dintre personaje, despre Clubul am scris poate cu o ușoară revoltă în suflet din cauza monștrilor în haine elegante care nu se sfiesc să calce pe cadavre numai ca să le fie lor bine. Iar când primesc ceea ce merită și tocmai de la cine nu se așteaptă, păi, poate că până la urmă există vreun soi de justiție pe lumea asta.
„- Ăsta nu-i un club cu membri, nu-i așa? Este o nenorocită de escrocherie cu un birou de recepție.”
