Nota Goodreads: 4,53 (78 195)
Descrierea editurii: „CLUBUL CRIMELOR DE JOI PRIMEȘTE VEȘTI TULBURĂTOARE. Un vechi prieten anticar a fost ucis, iar un colet periculos pe care îl avea în grijă a dispărut. Gașca intră în acțiune. Pe parcurs întâlnesc falsificatori de obiecte de artă, escroci online și traficanți de droguri, dar se confruntă și cu suferințe aproape de casă. Numărul de cadavre crește, coletul e de negăsit și necazurile se țin scai de ei. Oare li s-a terminat norocul? Și cine este ultimul diavol care trebuie să moară?”
Blog tour nr. 44 (1/2024): Cel mai trist roman cu bătrânei de până acum transmite totuși și o doză de optimism către final, când ni se promit noi și noi aventuri cu Elizabeth, Ibrahim, Joyce și Ron (dar după ce autorul va scrie altceva, ceea ce poate însemna că 2024 va fi primul an fără aventuri cu ei de când a început seria), cei patru veterani care alcătuiesc Clubul Crimelor de Joi, dar și cu Donna și Chris sau Bogdan și Patrice, personaje secundare, dar nu mai puțin importante în economia unei serii care a cucerit milioane de cititori din întreaga lume.
De ce ne-a fost teamă n-am scăpat, deși, dat fiind că totuși avem de-a face cu niște personaje ce se apropie fuga-fuga de optzeci de ani, în pofida vioiciunii lor și a poftei de viață care le-a caracterizat de-a lungul unor existențe tumultuoase… De ce zic asta? Cititorii fideli ai seriei poate știu că, Stephen, soțul lui Elizabeth, conducătoarea fără drept de apel a grupului celor patru bătrâni anchetatori și creierul operațiunilor lor, doar a fost spioană și o femeie formidabilă, suferă de demență. Demență care avansează cu pași rapizi și le creează probleme tot mai mari amândurora. Ei bine, în acest volum aflăm cum se va încheia povestea lor. Scuze dacă e spoiler! Dar de asta spuneam că e un volum mai… trist. Nu că ar fi fost o mare surpriză, dar rezolvarea tot e extrem de surprinzătoare, deși până la urmă firească, dacă stai să o analizezi un pic.
Cât despre acțiune, ei bine, de data asta avem de-a face cu niște traficanți de heroină și cu o escroacă sentimentală. În timp ce escroaca sentimentală, Tatiana, căreia îi cade victimă un prieten de-al celor patru, este demascată destul de repede, evidențiind totodată două probleme majore cărora le cad victimă persoanele în etate mai credule, problema cu drogurile este mult mai nuanțată, iar jocul de-a șoarecele și pisica pentru prinderea făptașului (sau a făptașilor) se prelungește până la ultimele pagini.
Căci infractorii au înțeles deja că nu e bine să se pună cu Clubul Crimelor de Joi, mai ales atunci când victimele ajung să fie tocmai prietenii lor. În cazul de față, un bun prieten anticar de-al lui Stephen, soțul lui Elizabeth, căruia un traficant de heroină din Liverpool îi încredințează o cutie jerpelită plină cu heroină în valoare de 100 000 de lire. Heroină care s-a plimbat tocmai din Afganistan, trecând prin Moldova și apoi prin Țările de Jos, pentru a poposi în cele din urmă tocmai la Brighton, unde trebuie să fie iar trecută din mână în mână, de la anticar la un alt traficant, pentru a-și împlini în cele din urmă menirea. Numai că anticarul este găsit mort, împușcat o singură dată, în mașina sa, iar atunci intră pe fir nu doar Clubul Crimelor de Joi, ci și poliția, plus, nici mai mult, nici mai puțin, decât National Crime Agency, care le cam fură ancheta celor doi vajnici polițiști ce adesea regretă că sunt îngrădiți de reguli și de legi pe care nu le pot ocoli, așa cum fac cei patru bătrânei extrem de determinați să rezolve cazurile.
Pe fir intră, firește, nu doar Connie, celebra traficantă de droguri intrată la răcoare și care a jurat să îl omoare pe Ron, dar cu care Ibrahim are o relație extrem de călduroasă și de fructuoasă, ci și un cuplu de anticari alcătuit dintr-o falsificatoare multimilionară și un canadian uriaș și iute la mânie, care nu se sfiește să-și pună în practică amenințările deloc voalate că va omorî pe oricine îi va sta în cale. Plus, pentru că nu era suficient, un afgan ce a jurat să se răzbune pentru dispariția prețioasei lui heroine, capul traficanților de heroină din nordul Angliei, secundul acestuia și… cam atât… cred. Ba nu, mai sunt două persoane, pe care chiar n-ar fi trebuit să le uit, doar…
Nu zic că desfășurarea acțiunii e mai lentă, pentru că nu este. Are acțiune, ritm și zvâc, iar de personaje ce să mai zic? Nu cred că volumul acesta se ridică la înălțimea volumului doi, Bărbatul care a murit de două ori, în opinia mea cel mai reușit din serie de până acum, dar parcă este peste volumele unu și trei. Dublat de firul narativ cu Stephen și cu Elizabeth, firul principal, ale cărui deznodământ surprinzător și evoluție sunt principalele atuuri, din Ultimul diavol care trebuie să moară ajunge să pună întrebări despre sensul vieții, al iubirii, al relației dintre oameni, dar și dacă iubirea poate depăși orice obstacol, precum și dacă nu cumva singurătatea care probabil ne așteaptă la finalul vieții este cea care ajunge să ne grăbească sfârșitul.
„Sper să găsească un loc în apropiere, unde să-l poată vizita des. Sigur au discutat împreună subiectul, atât cât s-a putut. Iubirea găsește întotdeauna un limbaj. Elizabeth nu a venit la mine să-mi ceară ajutorul sau sfatul și o înțeleg pe deplin. Știu din experiență că durerea nu acceptă tovarăși de drum.
Nici nu pot să-mi imaginez prin ce trece Elizabeth. Poate simte că Stephen a plecat deja. Poate că în punctul ăsta au ajuns. Rămâne între ei doi și tot ce știu este că voi fi lângă ea. E singurul lucru pe care i-l pot oferi.
Se spune că trecerea timpului atenuează durerea, dar ăsta-i un basm. Cine ar mai iubi vreodată din nou dacă i s-ar spune adevărul. Mă tem că sunt unele zile când îmi vine să-mi smulg inima din piept și să plâng după Jerry până mă usuc. Unele zile? În fiecare zi e așa. Ei bine, asta e călătoria pe care a început-o prietena mea cea mai bună.
Așa că iertați-mă dacă, încă o vreme, aleg să mi-o imaginez pe Elizabeth mergând la Palat să-l întâlnească pe Rege.” (p. 251-252)
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Ultimul diavol care trebuie să moară de Richard Osman. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
