Descrierea editurii: „«Viața mea e un roman», pare să spună Bogdan Perțache în cartea de față. E un roman al evadărilor imposibile, improbabile sau ratate. Citindu-l, mi-au venit în minte două filme: Vaca și prizonierul și Pâine și ciocolată. Aidoma eroilor din film, el și-a pus în minte să fugă în Canada/Eldorado și să rămână acolo. De ce Canada? Nu mă întrebați, numai Bogdan știe. Personajul lui aleargă, se cațără, minte, se îndrăgostește și dispare, se ascunde, suferă de foame, de sete și de frică. Dar are un vis, iar pârdalnicul de vis îi râde sistematic în nas, pe căi numai de vis știute. Proza lui e directă, aprigă, fără milă, ironică și tăioasă. În lumea lui forfotesc personaje de tot soiul, impecabil surprinse în câteva rânduri, iar lumea românească a deceniului zece, cu absurdul ei, e tăioasă ca un fierăstrău. Viața lui Bogdan Perțache e a unui om cântând la acest fierăstrău știrb. Și-o fi găsit liniștea? Nu bag mâna în foc.” (Florin Iaru)
Aș spune, pentru început, că scopul acestui volum de proză scurtă deghizat în roman, sau mai degrabă al acestui roman deghizat într-un volum de proză scurtă nu este să reconstituim ițele unei adevărate odisee care îl poartă pe eroul nostru din tinerețea zbuciumată și plină de lipsuri emoționale și materiale de dinainte de Revoluție tocmai în atmosfera friguroasă din Toronto, ci să ne facă să ne bucurăm de povești.
Povești amuzante, povești terifiante, povești de viață, povești despre devenire, despre transformare, despre sărăcie, despre revoltă, despre nevoi personale și ambiții de care râde lumea, dar care pot fi îndeplinite cu multă, foarte multă determinare și fără a renunța niciodată la visuri, povești cu un iz fantastic pe alocuri, povești desprinse din realitatea cotidiană, povești scurt și foarte scurte în care personajul/personajele este/sunt purtat/purtate prin aventuri neverosimile la o primă vedere, dar perfect verosimile dacă la rândul tău ai trecut prin aceeași ani și prin aceleași locuri, totul se potrivește cu ce știam și cu ce ne imaginam la un moment dat.
Zugrav, restaurator de icoane și de fresce în biserici, pictor, hoț de ocazie, șarlatan, revoluționar aspirant, popă forțat de împrejurări, profesor, aventurier, soldat aspirant în Legiunea Străină, dar respins pe motive de igienă bucală, înotător și recuperator de performanță de cruci aruncate în apă de Bobotează, reparator, stavrofor, blatist, depanator, tras pe sfoară de oameni și de soartă, mereu pe fugă, gata de o nouă aventură, viața personajului nostru cu nume fistichiu pare desprinsă dintr-un roman de aventuri ridicole și de-a dreptul fantastice, dar pe care le citești cu sufletul la gură pentru a afla totuși, într-un final: dar visul lui canadian se va îndeplini? Va ajunge până la urmă în Canada? Via Ungaria, Austria, Danemarca, Marea Britanie, înapoi în Bulgaria și apoi iar România, prin tuneluri de tren cu garnitura de vagoane pe urme și grăniceri gata să-l întoarcă din drum și să-i curme visul?
La Toronto, unde metehnele balcanice îl urmăresc și se țin scai de el, iar compatrioții se străduiesc cu tot dinadinsul să-și dea în petic și să strice bruma de plăcere, impresia, iluzia că el se află altundeva, într-o altă lume, că a scăpat de pile și relații, de bacșișuri și mite strecurate în acte pentru a unge rotițele unui sistem corupt până în măduva oaselor și adormit, încremenit într-o perpetuă lâncezeală pe mal de Dunăre, trecând și prin fața liceului unde am învățat și eu patru ani pe la început de ani 2000?
Splendid scrise și atent lucrate, povestirile lui Bogdan Perțache reprezintă instantanee din viața extraordinară a unui om la fel de extraordinar. Sunt curios cât e real și cât e inventat, cert este că, dacă aș afla că multe s-au petrecut întocmai, aievea, n-aș rămâne deloc uimit. Cum mărturiseam acum ceva timp, am început-o târziu, într-o seară de weekend, crezând că voi citi câteva povestiri înainte de-a adormi după o săptămână grea, și m-am oprit după vreo 140 de pagini.
Proaspătă ca o dimineață răcoroasă la munte, departe de sufocantele străzi ale Brăilei, dar și de străzile măturate de zăpadă ale orașului canadian Toronto, unde personajul ajunge să se ocupe de deranjamentele tehnice ale unei firme de telefonie/televiziune, proza autorului din Săcele (oraș pe care ajungem să îl vizităm în ultima poveste) reprezintă una dintre cele mai plăcute surprize din ultima vreme. Sper să mai urmeze și altele. Recomandată!
