Stefan Malmström – Kult (Kult, 2017) 372p., TPB, 12,5×19, Lebăda Neagră, 2022, Colecția Black Spot, Trad. Alexandra-Maria Vrînceanu, Red. Alina Piftor, 45 lei, ISBN 978-606-9682-92-0

Nota Goodreads: 3,91 (344 note)

Descrierea editurii:KULT este un thriller captivant, dar care are un element ce îl diferențiază de alte romane de acest gen: este inspirat din evenimente adevărate, îngrozitoare din viața autorului și care s-au petrecut în cadrul Bisericii Scientologice. Acestea sunt explicate mai pe larg în ,,Nota autorului” de la finalul romanului. O fetiță de patru ani și tatăl ei sunt găsiți fără suflare în orașul suedez Karlskrona, dar poliția constată rapid că a fost vorba despre crimă, urmată de sinucidere, o tragedie ce nu mai necesită deschiderea unei anchete amănunțite. Cu toate acestea, Luke Bergmann, fost infractor, bântuit încă de trecutul său violent, crede că oamenii legii se înșală. Viktor, bărbatul decedat, era prietenul său cel mai bun, iar Luke este convins că acesta n-ar fi recurs niciodată la un asemenea gest abominabil. Când mai multe cadavre sunt descoperite, Luke este sigur că este vorba despre unul și același ucigaș. Singur, el pornește o anchetă proprie, care îl poartă cu zeci de ani în urmă, aflând astfel de implicarea prietenului său într-un cult religios. Secrete întunecate sunt dezvăluite, în timp ce Luke se luptă să-și țină îngropați propriii demoni. Când Luke se trezește în vizorul unui ucigaș, căutarea adevărului devine o luptă pentru propria supraviețuire. Poate Luke să facă dreptate pentru Viktor și fiica lui și să demonstreze că cel mai bun prieten al său nu a fost un criminal sau umbrele trecutului îl vor copleși?”

Și a venit vremea unui nou blog tour, al douăzeci și treilea pe 2022. Un roman scandinav, un nordic-noir în adevărata tradiție a cuvântului, care îmbină toate elementele specifice ale subgenului (atmosferă sumbră, întunecată, personaje bântuite de demoni și cu secrete întunecate, un criminal care îmbină utilul cu plăcutul și care reprezintă una dintre cele mai dezgustătoare ființe pe care am întâlnit-o în literatura de gen, acțiune care curge lin, fără sincope – doar la un moment dat un personaj vine cu mașina și pleacă înapoi cu bicicleta, dar poate or fi fost biciclete de închiriat în zonă) cu un element nou: cultul scientologic (pentru care, ca să nu mai explic o grămadă și să dezvolt în schimb latura de thriller a acestei povești, am să fur un link de la un coleg de blog tour, sper că nu se supără: https://www.britannica.com/topic/Scientology), pe care însă ajunge să-l explice cam în tot atâtea pagini cât ocupă acțiunea propriu-zisă.

Autorul acestui volum a fost convins în tinerețile sale să se alăture Bisericii Scientologice. Pe scurt, prin anii cincizeci, un scriitor pulp care a scris zeci de cărți mai degrabă mediocre decât valoroase, dar cu mare priză la public (dintre ale cărei scrieri se remarcă totuși seria Mission Earth, alcătuită din zece volume), pe numele său L(afayette). Ron Hubbard, a pus bazele unei doctrine pe care el a intitulat-o Dianetică (detalii, aici și aici), pe care mai apoi a dezvoltat-o și a transformat-o într-o adevărată religie, cult religios sau unde-o fi putând fi încadrate aberațiile scornite de acest adevărat escroc manipulator în toată puterea cuvântului, Scientologia, cu ajutorul căreia nu doar că s-a îmbogățit, dar a și spălat pe creier, de-a lungul deceniilor, inclusiv celebrități gen John Travolta sau Tom Cruise (ca să vedeți că nu doar sportivi cu multe titluri de Grand Slam la activ pot îmbrățișa teorii nebunești și să devină credincioși convinși ai unor elucubrații).

Mizând pe prostiile debitate și învățate pe de rost de câțiva credincioși apropiați, mișcarea lor a luat amploare și s-a răspândit inclusiv în țări precum Suedia, deși mult mai târziu, cu toate că bătea tam-tamul pe reîncarnare („renaștere”, cum o numeau ei), găsirea unei nave extraterestre vechi de șaptezeci și cinci de milioane de ani, vieți anterioare, accederea spre o altă stare spirituală, abandonarea celor lumești și punând accent pe convertirea cât mai multor plătitori de astfel de ședințe „spirituale”, că, de, religia nu ține de foame, iar ca să sapi după o navă îngropată în adâncurile pământului sau să obții transcendența e nevoie și de bani. Foarte mulți bani. Victimele perfecte? Tinerii. Tineri în căutare de descoperirea identității, a unui scop în viață, a dragostei sau de ce nu, a unui suflet-pereche. Tineri care ajung să umble din casă în casă ca să vândă bibliile scientologice și ca să convertească noi adepți, suferind de foame, de frig și de alte lipsuri, pentru ca în final să acceadă spre treptele superioare ale cultului.

Stefan Malmström a reușit, spre deosebire de mulți, să se trezească relativ la timp și să lase în urmă practic spălarea pe creier pe care o reprezintă elucubrațiile unor ori fanatici bolnavi la minte, ori a unor escroci plini de cinism, care nu au pus și nici nu vor pune vreodată preț pe valoarea unei vieți umane. Pentru ei contează numărul de adepți și să li se burdușească cât mai repede cuferele, conturile bancare (vezi, Doamne, ca să finanțeze expedițiile de căutare a navei care-i va purta prin galaxie). Autorul alege însă să creeze și un mister pe lângă manifestul său împotriva Scientologiei și inventează o conspirație cu un criminal care ucide foști membri ai cultului religios, omorându-i la douăzeci de ani distanță după ce l-au părăsit și mascând crimele sub forma unor sinucideri prin spânzurare.

Introduce în scenă și un personaj bântuit de demonii trecutului, un american înalt de aproape doi metri, Luke Bergman, fost bătăuș tocmit de tartorul mafiei israeliene din New York, acum introdus într-un program de protecție a martorilor și fugit de nenorocirile din America în ceea ce el considera liniștitul oraș Karlskrona din Suedia, la malul mării, unde se angajează la un institut pentru tinerii cu probleme de adaptare și de comportament (întrucât el însuși fusese un astfel de tânăr). Însă când cel mai bun prieten al său, Viktor, este descoperit mort în apartamentul său de lux, alături de fiica sa la care țineau amândoi ca la ochii din cap, în ceea ce ajunge să fie considerată ca o crimă prin otrăvire (fetița), urmată de sinucidere (tatăl) prin spânzurare, Luke începe să își pună întrebări. De ce s-ar fi sinucis un om foarte fericit, ba mai mult, de ce și-ar fi ucis fetița pentru care ar fi făcut orice? Și de ce poliția ajunge să îl considere pe el suspect, pentru ca apoi să se lipsească de ajutorul lui după ce reușește să le demonstreze că n-a fost un caz singular, ci că până la urmă cineva a luat la țintă foști membri ai Bisericii Scientologice din Suedia?

Povestea asta extrem de interesantă, presărată din plin cu scene grotești din activitatea extrem de bogată și de ingenioasă a unui pedofil care ia la țintă copii de grădiniță și clădește o adevărată afacere cu vânzarea pozelor lor pe internet, alternează cu povestea convertirii unui grup de tineri din anii nouăzeci la mișcarea religioasă fondată de cealaltă parte a Atlanticului, în rândul căreia se remarcă povestea convertirii și a… nu știu cum să-i zic, mântuirii? lui Jenny, o tânără a cărei poveste seamănă ca la carte cu o adevărată spălare pe creier. Iar autorul mizează foarte mult și pe această poveste, cunoscând toate dedesubturile unui cult să-i zicem de-a dreptul periculos, că nu degeaba s-au sinucis atâția oameni și mulți alții au ajuns adevărate epave, îndepărtându-se de familie și de prieteni și distrugându-și practic viețile. Din păcate însă alocă, în opinia mea, mult prea mult spațiu acestei povești, în loc să o dezvolte pe cea a lui Luke și a ucigașului de foști membri ai cultului, nereușind să schițeze complet, așa cum aș fi preferat eu, de exemplu, personajele.

În timp ce povestea criminalului, odioasă până-n pânzele albe, dar și a felului în care se desfășoare ancheta lui Luke în paralel cu cea a poliției, merg ca unse, cea a lui Jenny din urmă cu aproape douăzeci de ani față de cea din 2014, când se desfășoară cea a lui Luke, reprezintă un adevărat manual de spălare pe creier chiar dacă ideile propovăduite de aleși sunt de fapt aberații și un adevărat semnal de alarmă pentru pericolul pe care-l reprezintă așa-zișii lideri religioși (bineînțeles că în poveste sunt menționate și cazuri de conducători de culte care și-au convins enoriașii să se sinucidă în grup – cel mai notoriu fiind sinuciderea în masă din 1978, când au murit nu mai puțin de 913 persoane, dintre care 276 de copii), care, din fanatism adevărat sau pur și simplu cinism fără margini, lasă oameni pe drumuri și le distrug viețile sau neglijează criminal enoriași, tratându-i aberant și încercând să-i vindece de boli potențial mortale prin metode empirice și fără de efect, fără să intervină cineva și să le pună piedică. Probabil o fi și ăsta un tip de afacere pe care statele o dezaprobă în sinea lor, fără a interveni însă cu adevărat pentru a le stopa.

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Kult. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Falled

Cărțile mele

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *